Ben Todică: Încep printr-o mărturisire. Nimeni dintre românii care trăiesc în afara graniţelor ţării nu pot uita melosul locului în care s-a născut şi a copilărit. Parcă se imprimă pentru totdeauna în sufletul acestora şi-i hrăneşte cu dulceaţa vorbelor şi a acordurilor muzicale aşezate cu măiestria românească bine cunoscută. Fredonează aceste melodii în momentele fericite sau în clipe de grea cumpănă. Este zestrea care se păstrează cu mare preţ. Iar cei care interpretează cântece populare, doine, romanţe, balade populare sunt prietenii tainici ai noştri. Mă bucur să vă cunosc şi vă rog să vă prezentaţi!
Zoe Zaica Fuicu: Eu mă numesc Zoe Zoica Fuicu, de fapt acesta este numele meu de scenă. Sunt reşiţeancă, în Reşiţa m-am născut, însă am crescut la munte, în Banatul de munte, Banatul drag mie. Bunicii mei sunt de pe clisura Dunării, sudul Banatului de munte, sudul judeţului Caraş-Severin, Gornea-Sicheviţa.
Ben Todică: Cum aţi ajuns la muzică?
Z.Z.F.: Cum am ajuns la muzică? Dintotdeauna am cântat. Mama mea a cântat bine, însă nu a avut o evoluţie pe scenă, dar a iubit muzica populară, tatăl meu a cântat şi el, a fost şi instructor de dansuri la Reşiţa, la CSM, el fiind inginer şef acolo, a făcut şi o echipă de dansuri. Şi bunicii mei au cântat, deci am trăit într-o casă unde s-a cântat bine totdeauna şi părinţii mei au avut grijă să continui eu tradiţia muzicală de acasă. Am început cu Casa Pionierilor din Reşiţa, pe vremea lui Ceauşescu, şi probabil fiindcă aveam oarecare talent am mers mai departe.
B.T.: V-aţi remarcat în acţiunile culturale care se organizau pe vremea aceea?
Z.Z.F.: Da, sigur, sigur, am şi filmat la Casa Pionierilor, prima dată în clasa a 2-a. Ştiu că am fost la Bucureşti şi am filmat un spectacol cu mai multe Case ale pionierilor din mai multe oraşe din România. Am cântat foarte mult în liceu şi venită ulterior în Timişoara, la facultate, atunci am cântat cel mai mult. În această perioadă, acum 15-20 de ani să zicem, am avut melodii proprii, pe care nu le-am pus pe nici un disc la momentul respectiv şi nici după.
B.T.: Am înţeles că aţi realizat un disc. Cu ce gând?
Z.Z.F.: În urmă cu 4 ani, mi-am dorit totuşi să adun melodiile astea şi să le imprim într-un album, deşi nu mai cântam de ceva vreme, şi am făcut albumul respectiv. Cred că am pus tot sufletul meu acolo.
B.T.: Sigur că în viaţă aţi cântat poate 100 de melodii sau poate zeci de melodii, dar aţi ales totuşi câteva în mod special. Ce v-a determinat să alegeţi aceste cinci sau zece melodii care le aveţi pe disc? Pe ce criterii le-aţi ales.
Z.Z.F.: Da, Cum v-am spus, mă trag din Banatul de munte, totdeauna am zis şi zic în continuare că aceste melodi au rămas în sufletul meu şi o să am nostalgia muntelui cât trăiesc eu. După doi ani de facultate am zis: eu merg la muntile meu, eu nu stau aci la Timişoara şi din cauza asta am cântat muntele, am cântat Banatul de munte, am cântat în special zona bunicilor mei, zona de clisură, dorul de bunicii mei. Alte melodii reflectă dragostea mea de natură, de omul iubit. Sigur, fiecare melodie are o poveste. Cred că în melodiile pe care le interpretez se regăsesc mult mai mulţi, nu sunt numai poveştile mele, se regăsesc şi alţii.
B.T.: Este un bandaj pe rană care poate să vindece. Fiecare poveste este să aline o durere, o suferinţă şi sigur că vreţi să dăruiţi aceste cadouri şi altor oameni.
Z.Z.F.: Sigur, bineînţeles. În alte melodii fiindcă mi-s bănăţeană, şi se ştie că bănăţeanul are o mândrie a lui…
B.T.: Deosebită faţă de a restului ţării, e vorba de fala bănăţeanului.
Z.Z.F.: Da. Sigur că încerc să mă şi laud. Am o melodie care se numeşte „Mândrii-s bănăţenii mei”, unde arăt frumuseţea bănăţencelor, a portului popular al bănăţencelor, mai ales din Banatul de munte. Bărbaţii bănăţeni care se găsesc în Australia se gândesc poate la iubitele lor, la prietenele de acasă sau chiar la mămicile lor care au fost cândva tinere şi frumoase, şi mândre în straiele lor, în costumele lor populare. Nu?
B.T.: Da. De obicei numai femeile primesc aprecieri din astea gingaşe dar noi, de 2000 de ani nu prea primim şi cred că a sosit mileniul în care am intrat acum, care se consideră mileniul femeilor, să se întoarcă şi ele să demonstreze că sunt capabile să dea încurajări sensibile, gingaşe bărbaţilor. Bărbaţii, de obicei, se ascund după mămicile lor.
Z.Z.F.: Da şi nu. Bărbaţii au personalitatea lor, specificul lor. Sigur că mamele au un loc aparte în inima lor.
B.T.: Aveti melodii de dragoste pentru barbati?
Z.Z.F.: Am o melodie care se numeşte: Badea-n luncă care arată chiar dragostea pentru bărbatul iubit şi frumuseţea armoniei dintre el, eu şi locul unde lucrează. Iubeşte natura prin prisma serviciului lui în momentul respectiv. Mai am un cântec vechi cu care m-am lansat în liceu, se numeşte Câte doruri are-o fată şi este o melodie special făcută pentru mine. Este vorba de o fată tânără necăsătorită care se gândeşte la omul iubit, însă îi este şi frică de ce va urma, este deshiderea ei spre viaţă. Am mai spus, două melodii le am pentru bunicii mei, care se numesc Brâul bătrân şi Am plecat pe drum de gară. Brâul bătrân este prima melodie pe care am cântat-o şi am făcut-o când aveam 13 ani.
B.T.: Credeţi că locul unde aţi copilărit, este cel mai frumos loc de pe pământ?
Z.Z.F.: Cred că da. Cred că da. Cred că toată lumea simte lucrul ăsta. Din ce cauză? Copilăria este un timp din viaţa noastră fără griji, numai cu frumuseţi, cu părinţii şi bunicii pentru care eram odorul şi sigur că momentele şi locurile de acolo din copilăria noastră se leagă de bucurie, de a trăi fără griji. De aceea sunt cele mai frumoase.
B.T.: În cadrul sărbătorilor care aveau loc în localitate, eraţi un fel de stea, admirată şi iubită de colegi şi de prieteni şi atunci aţi simţit nevoia să oferiţi mai mult celorlalţi?
Z.Z.F.: Sigur că da, şi m-am bucurat întotdeauna când am putut să cânt pentru locul în care am copilărit, pentru satul bunicilor mei, pentru bunicii mei, Sigur că toţi prietenii mei din sat, care ulterior au plecat şi ei se regăseau în melodiile mele şi simţeau la fel ca şi mine apropierea de satul lor, de bunicii, părinţii, de rudele pe care le-au lăsat în sat. Mama mea se trage din satul Gornea, sat component al comunei Sicheviţa, de unde era tatăl meu, muzica de acolo, din această zonă este oarecum la interferenţa cu Banatul sârbesc şi sigur că are influenţă muzica de acolo din muzica sârbească.
B.T.: Aveţi unele melodii care se adresează chiar ţinutului, locurilor şi în mod special vorbiţi cu afecţiune faţă de Dunăre.
Z.Z.F.: Da, deşi Dunărea nu este amintită cu numele nicăieri în melodiile mele, însă este melodia care îmi este foarte, foarte dragă mie În clisură, în flori migdale.
B.T.: Văd că sunteţi la Timişoara. Aţi plecat de mulţi ani de-acasă?
Z.Z.F.: Da, sunt plecată de 20 de ani din Reşiţa şi pot să spun că şi din clisura Dunării pentru că toate vacanţele mi le făceam la clisura Dunării, la bunicii mei.
B.T.: Aici la Timişoara nu aţi cântat în concerte?
Z.Z.F.: Ba da,
B.T.: Sunteţi cunoscută şi aici?
Z.Z.F.: Sigur. Am cântat şi aici în Timişoara în timpul studenţiei. Sigur am cânta şi-n spectacole şi-n turnee în ţară şi în Iugoslavia am cântat foarte mult, am mai avut turnee şi în Olanda, am avut turnee în Ungaria, Iugoslavia, fosta Republică Democrată Germania.
B.T.: Aţi cântat şi în compania altor cântăreţi?
Z.Z.F.: Sigur. Ca să înţelegeţi mai bine, în timpul liceului, în Reşiţa am făcut parte din Ansamblul semiprofesionist Reşiţeana şi am cântat foarte mult în turnee în ţară, în străinătate, în spectacole mari, unde erau invitaţi solişti renumiţi din ţară de la noi.
B.T.: Admiraţi pe cineva în mod special?
Z.Z.F.: Sigur. Admir foarte mulţi solişti de la noi şi din Banat şi din ţară. Nu ştiu dacă ar trebui să amintesc acum unele nume pentru că s-ar putea să omit pe cineva şi s-ar supăra sau ar considera că nu-i admir, ceea ce nu ar fi adevărat.
B.T.: La noi este foarte populară şi de mulţi ani ne vizitează regulat, mai puţin ultimii zece ani, Nicoleta Voica, pe vremea când tinereţea poate nu ne aduce aminte. Oarecum semănaţi un pic la timbru, sigur bănăţence amândouă, blonde, ochi albaştri, automat lumea este tentată să vă asocieze cu Nicoleta Voica.
Z.Z.F.: Renumita solistă de muzică bănăţeană autentică, Nicoleta Voica a jucat un rol foarte important în viaţa mea de solist. De ce? Şi dumneaiei a făcut parte din Ansamblul Reşiţeana, la fel ca mine a început, e adevărat în alte timpuri şi este puţin diferită istoria fiecăreia. Însă am avut multe turnee cu domnia sa, eu începătoare, doamna era deja stea. Cred că aşa a fost dintotdeauna, eu n-o văd pe Nicoleta Voica decât o mare stea a muzicii populare româneşti şi bănăţene, în principal. M-a influenţat extrem de mult ca prezenţă scenică, ca şi cântăreţ total de muzică populară bănăţeană, pentru mine a fost ca un idol şi pentru multe alte soliste din Banat şi din ţară. Am încercat totuşi să fiu eu, am un timbru aparte şi nu seamănă cu a celorlalte cântăreţe, cred eu, de fapt aşa mi s-a şi spus şi-mi place să cred că în momentul când cânt sunt recunoscută după timbrul vocii.
B.T.: Fiecare sentiment de iubire se naşte dintr-o experienţă dureroasă sau mai puţin dureroasă. Experienţa dumneavoastră este diferită faţă de altora? Şi sigur că veţi avea un mesaj diferit pentru oamenii deosebiţi de la Melbourne care-l vor resimţi şi-l vor asculta cu plăcere, vor găsi o mângâiere în aceste cuvinte în dialect bănăţean şi tril popular.
Z.Z.F.: ‚Melisme’ se spune în Banat pentru triluri folclorice. Vreau să le urez să aibă un drum al lor pe care să-l iubească, să se iubească în primul rând pe ei, să gândească pozitiv în toate domeniile vieţii lor, indiferent că este vorba de sufletul lor, de legătura cu oamenii din jur, de serviciu, de timp liber, gândirea pozitivă atrage pozitivul, să-i iubească pe cei de lângă ei, să gândească cu drag la cei de-acasă, indiferent că este casa lor de acolo din Melbourne sau este casa lor de aici din România, să aducă lumină în casa lor pe cât este posibil mai mult pentru că lumina atrage lumină şi atunci eu cred cu tot sufletul meu că dacă ai lumină în suflet şi în gând atragi lumină de partea ta şi-ţi va fi bine, nu se poate să-ţi fie rău.
B.T.: Vă mulţumim pentru urările dumneavoastră şi ne bucurăm să ştim că suntem conştienţi de existenţa noastră pe toată suprafaţa pământului şi că nu numai limba ne va ţine în viaţă, ci şi cântecele dumneavoastră minunate.
Z.Z.F.: Mă bucur dacă vă plac melodiile mele, eu le ofer tuturor cu cel mai mare drag.
