„Editura Familia
publică a opta carte a autoarei”
Ioana TOFF: De ce „Cromatica fericirii”?
Magdalena BRĂTESCU: Simplu, pentru că în cartea mea e vorba de infinitele nuanțe pe care le poate avea fericirea în funcție de firea omului, de vârstă, aspirații, condiții de trai, relația cu semenii, starea materială. Pentru unii fericirea e intangibilă, e doar o căutare, o aspirație. Pentru alții, e la fiecare pas și în fiecare ungher, se naște din nimic. Desigur, nu tratez subiectul la modul teoretic ci, ca în orice roman, prin intermediul personajelor mele.
Ioana TOFF: Care sunt?
Magdalena BRĂTESCU: Două văduve septuagenare, prietene din copilărie. Țipora Alfandari e o intelectuală bine situată, fostă profesoară de matematică și care știe să se bucure de viață. Reizl Witz a trăit modest, dar a iubit și a fost iubită. Acum, aproape la capăt de drum, fiecare dintre ele trebuie să-și găsească o cale pentru a se lupta cu singurătatea și a găsi calea fericirii.
Ioana TOFF: Vârsta a treia îți mai poate aduce surprize plăcute?
Magdalena BRĂTESCU: Savanții au constatat că între șaizeci și optzeci de ani randamentul intelectual, acuitatea gândirii, creativitatea chiar pot atinge culmi nebănuite. Ceea ce i se întâmplă doamnei Witz care devine dintr-o simplă croitoreasă o creatoare de modă originală este deci justificat. Cu talent înnăscut, o scânteie de inspirație, multă muncă, încredere în forțele proprii, susținerea și aprecierea celor din jur, orice om e capabil să-și depășească propria condiție. Același lucru se petrece cu majoritatea colegilor mei din Asociația scriitorilor care se realizează prin creațiile lor literare la o vârstă relativ înaintată.
Ioana TOFF: Ți-ai obișnuit cititorii tăi cu romane de acțiune. Are „Cromatica fericirii” o intrigă cvasipolițistă?
Magdalena BRĂTESCU: E o carte-felie de viață, cu multe personaje. Țipi are copii, nepoți, un ginere și o noră. Intriga include o notă de suspans ca întotdeauna în cărțile mele. Israelul este o țară unde nu e și nu va fi niciodată liniște. În plus, fiecare om trăiește cu secrete. De unele e mândru, de altele se rușinează. Secretele sunt ca lenjeria intimă. Deși e frumoasă, nu se arată în public.
Ioana TOFF: Știu că te așezi la scris numai când ai ceva de spus. Ce te-a îmboldit de data asta?
Magdalena BRĂTESCU: Am vrut să transmit cititorilor mesajul că niciodată nu e prea târziu să devii celebru și să-ți dovedești talentul, dacă-l ai. Deci, indiferent de vârstă, nu renunțați la lupta pentru acea stare de grație numită fericirea personală!
Ioana TOFF: E o carte autobiografică?
Magdalena BRĂTESCU: „Umbra” (2016) am scris-o la persoana întâia și n-a fost vorba despre mine. Dar un autor se regăsește întrucâtva în toate personajele sale. El vorbește cititorului prin câteva guri, pe diferite voci și tonalități. Uneori doar provoacă, incită. Am fost întrebată și dacă mi-am descris familia, prietenii sau colegii din Asociația Scriitorilor Israelieni de Limbă Română a cărei vicepreședintă sunt. Categoric nu pe cineva anume. Ci doar situații, momente, caracteristici. Dau aici un singur exemplu: mecanismul nașterii invidiei vulgaris. Majoritatea oamenilor nici nu sunt conștienți de invidia lor, deși ea îi macină, le amărăște viața și le distruge relațiile cu semenii. Nu-i ușor să recunoști față de tine însuți că altul are ceva ce tu nu ai, sau poate nu ai destul. Fie că e vorba de bani, de dragoste, de talent, de familie. Ca să poți depăși această ipostază, ar trebui să fii un om superior. Sau măcar bun. Esențialmente bun. Ceea ce în accepția mea este calitatea supremă.
Ioana TOFF: Reizl Witz e croitoreasă. Ai ales întâmplător această meserie?
Magdalena BRĂTESCU: Ițic Mangher se considera „croitor de cuvinte”. Mi-a plăcut formula. Esențialul parabolei este saltul calitativ de la stadiul de „cârpăceală”, de la „lucrul manual”, artizanal, la clipa de strălucire, inovație, originalitate care este creația. Valoarea e alt subiect, discutabil, interpretabil, supus imperiului timpului. Deși nu trebuie să fii critic de meserie pentru a-ți da părerea. Oricine are disponibilitatea de a spune „mi-a plăcut”, dar cât de puțini dintre colegii mei o fac…!
Ioana TOFF: Când și unde se petrece acțiunea cărții?
Magdalena BRĂTESCU: Aici și acum. Aici, adică în Israel, la Lod, Ness Ziona și Rehovot. Acum, adică lunile trecute, de când am predat manuscrisul editurii. Tot ce m-a frapat pe arena politică, socială, economică e inserat, incluzând vederile mele personale.
Ioana TOFF: Despre România nimic?
Magdalena BRĂTESCU: Nici măcar despre multiubitul meu București, nu! Doar despre oameni, prietenie și iubire. Dar și despre neoameni, ură și gelozie. Căci toate sunt în noi, printre noi, sau măcar alături de noi. Ei există pretutindeni, indiferent de țara unde trăiesc. Cu unii continuăm să conviețuim, de alții ne debarasăm când ne lovesc și ne dezamăgesc până-n măduva oaselor.
Ioana TOFF: Și atunci, cromatica mai rămâne optimistă?
Magdalena BRĂTESCU: Sfârșitul cărții e unul happy, dacă asta e în speță întrebarea. Atâta timp cât se nasc copii, idei, iubiri, atâta timp cât lucrurile încă se mai pot repara, zău că viața e frumoasă și merită s-o trăiești! Trebuie doar să-ți găsești adevărata vocație. Astfel vei avea capacitatea de a te reinventa și toate motivele să te trezești fericit în fiecare dimineață.
———————
Ioana TOFF
Redactor șef al săptămânalului
„Gazeta Românească” din Tel Aviv
2 august 2018
