„O carte bună se va remarca la răsfoirea fugară, are ceva indescriptibil”
Camelia Iuliana RADU – este poetă, membră a Uniunii Scriitorilor din Romania, autoare a 20 de volume de poezie și a câtorva de proză scurtă. Este redactor șef al Revistei de cultură și literatură „REXPUBLICA”, președinta cenaclului literar „MUZANT” din Ploiești, unde își are reședința, după 30 de ani petrecuți în municipiul Brăila, unde s-a format literar artistic. Volumele de poezie cu care s-a remarcat sunt: „TangerineTango” (Editura Grinta), „OMAN” (Editura Karta graphic), „NORR și DESAPARECIDA” (Editura Tracus Arte), „Jucăm Lenin” (Editura Paralela 45), „Toluen” (Editura Creator), „Ziua în care am devenit monstru” (Editura Vinea). Cel mai nou volum este „Schimb de noapte, o antologie bilingvă, română-germană” (Editura Avalon). Licențiată în psihologie la Universitatea din Sibiu, este preocupată de problemele mediu, de poluarea industrială, fiind președinta Asociației „Stop poluării orașului Ploiești”, organizând proteste, conferințe, participând la emisiuni la Radio și TV, fiind o voce puternică, încă din 2016.
****
Cristina Oprea: Cum v-ați apropiat de scris?
Camelia Iuliana Radu: Am terminat de învățat scrierea alfabetului și țin minte că ajunsă acasă, de la școală, am spus entuziastă, spre uimirea părinților: în sfârșit, sunt liberă! Adică, ce vrei să spui? m-a întrebat mama. De aici înainte, pot să scriu poveștile mele. Și m-am ținut de cuvânt, așa că am fost trimisă de învățătoarea mea la cenaclul literar al tinerilor din Brăila, oraș în care am trăit până la vârsta de 30 de ani, când am fost furată de un ploieștean. La 8 ani, poeziile mi-au apărut în placheta literară Licăriri la Dunăre, alături de premianții pentru literatură ai orașului; pe vremea aceea, era o școală literară puternică de tineri poeți, în oraș. Am apărut cu versuri și în antologia literara Crisalide (Ed. Ion Creangă, București), într-o selecție (proză, poezie) a scriitorului Tudor Opriș, supranumit descoperitorul de talente. De data aceasta, eram alături de Ion Mureșan, Florin Iaru, Magda Cârneci, Adrian Pintea, Liviu Papadima și mulți poeți cunoscuți azi. Tot așa, eram cea mai mica, iar volumul se deschide cu poezia mea, Roua.
Cristina Oprea: Ce mentori ați avut?
Camelia Iuliana Radu: La cenaclu, am nimerit printre optzeciști în formare, eram cea mai mică din acel cenaclu literar (am fost cea mai mica de peste tot, de altfel), format din liceeni și studenții care se întorceau acasă, în vacanțe, de la Galați și București, mai ales. Sigur, cu povești despre Nichita și despre alți poeți tineri pe atunci. Era și un pian acolo, unde interpretau unii talentați muzică clasică, dar mai mereu încheiau cu Let it be, Let me rolling sau I go home to my baby. Iar încăperea în care aveau loc ședințele era un atelier de pictură. Ce putea fi mai boem de atât? Mai poetic de atât? Se citea în fiecare săptămână poezie contemporană, nouă, proaspăt apărută, era o atmosferă vie, cu discuții aprinse. Sigur că la început nu înțelegeam nici jumătate din ce se petrecea acolo, dar m-a format într-un fel insidios, rețineam nume de poeți străini și români, ceream acasă să mi se cumpere volumele, încercam să aprofundez. Eram mereu în priză. Totuși, cel care mi-a înmânat bastonul de mareșal a fost Marin Sorescu, sosit la Brăila, cu ocazia lansării unui volum și care, chemat la ședința de cenaclu literar a tinerilor, a venit. Chiar a venit. Dintre cei care au citit m-a remarcat pe mine și încă pe un băiat, nu mai știu nimic de el. El mi-a spus de ce poezia mea este buna și se reține, ce înseamnă poezia. Acele câteva ore petrecute cu noi au fost pentru mine o deschidere uriașă. Ieșeam din provincialism. Aveam 12 ani. De asemenea, cărțile criticului literar Lucian Raicu și poezia lui Cezar Ivănescu. Mariana Marin, pentru că am înțeles încă de atunci că am voie să fiu tristă în poezie, chiar tragică, fără să mă conformez cenzurii comuniste.
Cristina Oprea: Ce se mai citește astăzi?
Camelia Iuliana Radu: Pentru a fi un cititor bun de poezie azi, ai nevoie sa te formezi, să citești mult. Azi, stilurile sunt multe, amestecate, este un eclectism stilistic aproape generalizat. Totuși, la poezie, toți sunt de acord că, odată deschis un volum, el trebuie să îți satisfacă nevoia de a descoperi o viziune nouă de înțelegere a vieții, de identificare eventual cu sentimentele exprimate. Mai în glumă, mai în serios, citești poezia care îți place. Criticul Nicolae Manolescu a lansat acel triplu concept despre poezia buna. Poezia să aibă claritate, ambiguitate și originalitate, concept valabil și astăzi. Tinerii citesc mai ales poezie angajată. De la teme feministe, la cele legate de LGBT, poezie de dragoste, erotica, poezie despre emoții și trăiri personale intense. Orice ar citi, se va lipi de ei poezia care emoționează, care se desprinde de banal. Păcat că se face prea puțină promovare a poeziei către de mass-media, cu mici excepții. Autorii se zbat cum pot, promovându-se mai ales pe social media. Au început să fie căutate cărțile de consiliere economică și, firește, cărțile care creează lumi, cum ar fi romanele lui R. R. Martin.
Cristina Oprea: Cum putem alege din atâtea cărți pe cele care au o valoare literară, estetică?
Camelia Iuliana Radu: Deși există, totuși, reviste literare, acestea ajung destul de rar la cititorii obișnuiți. Ca atare, cei interesați vor căuta referințele critice, dar cei mai mulți au alte așteptări. Și mai este o problemă. Între gustul oamenilor și părerea criticilor a fost totdeauna o mare discrepanță. De multe ori, o carte considerate de referință rămâne pe raft, pentru gustul celor puțini, iar cărțile neluate în seamă de critici au mare succes la publicul cititor. În Occident, se mizează pe rețete literare, așa cum a recomandat Umberto Eco, cel care, atunci când a scris romane, le-a folosit. Volumele sale, deși sunt cărți bune, totuși au avut și succes în librării. Ca scriitor, ai nevoie de un redactor de carte uns cu toate alifiile, si, cu părere de rău afirm că la noi, redactorii de carte, de cele mai multe ori, se rezumă la corectura de structură a frazelor sau gramaticală. Totuși, dacă iubești lectura, important este să intri în librării (care, din păcate, sunt tot mai puține) să-ți rezervi timp pentru a răsfoi. Poți cere și sfatul librarului. O carte bună se va remarca la răsfoirea fugară, are ceva indescriptibil care te atrage, te face să o vrei. Orașele mari sunt avantajate, fiind centre universitare, dar în localitățile mici, rar ajung cărțile, iar asta înseamnă că exact acolo unde ar fi nevoie de o educare a dragostei pentru lectură, cartea lipsește.
Cristina Oprea: Aveți o revistă. Ce ne puteți spune despre ea?
Camelia Iuliana Radu: Ah, REXPUBLICA, cea mai nouă iubire… revista noastră de la Ploiești, care publică scriitori contemporani din toată țara, deja celebri sau necunoscuți, dar pe care îi considerăm buni și foarte buni, este un hub cultural, care se ocupă de cultura urbană, pentru că aici se formează și se destramă visurile artistice. Este o revistă independentă, apolitică, îndrăzneață, estetică și de calitate. Echipa redacțională (Călin Dengel – director, Camelia Iuliana Radu – redactor șef, Bogdan Stoicescu – senior editor, Abie Elena – jurnalist, Marian Mărchidanu – IT-ist și eseist) și-a propus realizarea unei reviste care să facă un pod cultural între cititori și oamenii de artă, aducând în fala publicului. Într-o ținută estetică actualizată și conținut atrăgător, scriem pentru cititori. Nu vrem să plictisim, dar nici să reducem calitatea. Am acceptat această provocare. Sigur, există si online, este mai simplu de accesat, azi toți folosim un laptop, un telefon inteligent. Prima jumătate a revistei propune teme culturale și viziuni proaspete despre arta și literatură, în partea a doua, paginile sunt dedicate poeziei si prozei. De toate felurile, de toate genurile. De la Nora Iuga și Nichita Danilov – la poezie, pana la necunoscuți tineri poeți geniali. De la Florin Toma și Doina Ruști, până la autori tineri, unii în pragul afirmării. Pentru că detest împărțirea pe generații, aceasta fiind doar o găselniță didactică. Literatura nu are vârstă și, până la urmă, suntem toți contemporani.
Cristina Oprea: Cum s-a încheiat anul 2023? Cu ce proiecte începe anul 2024?
Camelia Iuliana Radu: Anul 2023 s-a încheiat fabulos, cu lansarea celui mai nou volum al meu, o mica antologie apărută la editura Avalon, din Cluj-Napoca, o ediție a 50 de poeme selectate și traduse în limba germane de scriitoarea Manuela Klenke, care a venit special la Cluj pentru această lansare. Gazdele mele au fost Amalia Lumei, prof universitar și om de cultură de aleasă cultură și, firește, scriitorul Ovidiu Pecican, scriitor cunoscut și iubit în țară, istoric și prof universitar, dar și realizator de emisiuni de televiziune. M-am bucurat și de prezența aleasă a doamnei Irina Petraș, critic literar, președinta Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din Romania. Au venit mulți tineri, mulți studenți, scriitori și oameni de cultură, a fost deosebit. Am încheiat anul frumos.
Pentru 2024 am în lucru două volume de versuri, un volum de proza scurtă și volumul de eseuri despre basme, mai precis o interpretare psihanalitică a basmelor românești. Pentru acest proiect îi sunt recunoscătoare tot scriitorului Ovidiu Pecican care ascultându-mi ideile a decis să publice în paginile revistei La mongolul eseurile mele, spunându-mi că reactualizarea lor în spațiul cultural contemporan este cea mai bună faptă literară a mea. Pe lângă propria creație, sunt și președinta Cenclului literar MUZANT, unde am pentru anul acesta trei mentorate literare, cu trei scriitori debutanți. Atât Cenaclul literar MUZANT, cât și Revista REXPUBLICA sunt proiecte realizate în cadrul Asociației pentru Cultură Urbană și Modernitate – ACUM. Cu asociația vom avea în acest an multe activități culturale pentru că, după cum se știe, în anul 2024, municipiul Ploiești a fost desemnat Capitala Tineretului, din România. Un an provocator, bogat cultural, solicitant dar frumos.
———————-
Cristina OPREA
Turda, martie 2024
