George ROCA: Distinsă doamnă, vă mulţumesc că aţi acceptat acest interviu. În perioada 2010-2011 aţi deţinut funcţia de preşedinte pe ţară sau mai bine zis Guvernator (România) al selectului club „Lions”, mandat încheiat de curând. Aţi participat intens la diferite evenimente de prestigiu, fiind mereu implicată în acţiuni de ajutorare menite să imbunătăţească condiţiile de trai ale românilor şi nu numai. Ştiu că aveţi un curriculum vitae demn de invidiat. Aş dori să ne faceti cunoscut inceputurile dumneavoastră… De unde aţi pornit?
Rodica DACIN: M-am născut în oraşul Vaşcău, judeţul Bihor, fiind al şaselea din cei şapte copii ai familiei preotului Alexandru Bursaşiu. Nu întotdeauna am avut posibilităţi materiale corespunzătoare, mai ales după confiscarea averilor şi cooperativizarea agriculturii în sistemul socialist. Mi-a plăcut insă să învăţ. Mi-a plăcut gimnastica, pe care am practicat-o din clasa a patra până în anul întâi de facultate. Mi-a plăcut să desenez, moştenind talentul tatălui meu şi la rândul ei, fiică mea, Camelia, care de cinci ani cutreieră meleagurile cereşti, a dus talentul mai departe… terminând facultatea de arte plastice.
Având ca model pe diriginta mea din anii de liceu am urmat facultatea de biologie în centrul universitar Cluj-Napoca. Chiar şi fiul meu, Radu, mi-a moştenit ceva: talentul didactic, fiind pe lângă avocat şi cadru universitar. Am visat să devin cercetător, dar iată că am devenit profesor de biologie în orăşelul meu natal, apoi în Ştei, Beiuş şi, după revoluţie, mutându-mă cu întreaga familie la Oradea, am funcţionat la Liceul Emanuil Gojdu din Oradea – liceu de elită al judeţului Bihor.
George ROCA: Foarte interesant! Profesor la mai multe licee bihorene… de la Vaşcău la Ştei, de la Ştei la Beiuş şi de acolo la prestigiosul Colegiu Naţional „Emanuil Gojdu” unde aţi devenit şefa Catedrei de Biologie-Geografie. Care au fost motivele peregrinărilor dumneavoastră şi câteva amintiri plăcute despre aceste locuri unde aţi funcţionat ca profesor.
Rodica DACIN: Vaşcău este un orăşel mic. În primii ani de profesorat am fost precum cel mai conştiincios elev. Aveam catedra formată din 25 de ore (când norma era de 18 ore), incluzând: biologie, chimie şi psihologie. Îmi pregăteam zilnic planurile de lecţii cu partea ştiinţifică, metodică şi experimentală. Abia atunci am descoperit ce frumoasă şi interesantă este chimia. Am participat la un Simpozion al cadrelor didactice în Bucureşti, cu publicarea metodicii desfăşurării unei lecţii de învăţare prin descoperire a unei lecţii de chimie şi m-am simţit apreciată pentru ceea ce am realizat. Ulterior, modificându-se repartiţia orelor, am obţinut completarea catedrei la Ştei, fostul oraş Dr. Petru Groza pe atunci – la un liceu industrial.
Treptat Liceul din Vaşcău s-a desfiinţat şi nu mai aveam ore suficiente. Soţul meu a cerut transferul ca Secretar al Primăriei din Beiuş, iar eu m-am transferat la Liceul Industrial Beiuş. Aici am gândit şi coordonat dotarea unui cabinet modern de biologie.
Visul soţului meu, Florian, era să lucreze în municipiul Oradea. Întrucât eu nu aveam origine „sănătoasă”, nici el nu a putut promova pe vremea comuniştilor. După revoluţie, a fost chemat să lucreze la Primăria Municipiului Oradea, iar eu am obţinut prin concurs de dosare, catedră la Liceul Gojdu. Am spus atunci că aceasta este şcoală care mi se potriveşte: marea majoritate a elevilor învăţau bine şi foarte bine. Pot să afirm că am adus un nou suflu la Gojdu, privind partea experimentală a biologiei. La una din sărbătorile „Zilelor Şcolii” am fost caracterizată drept „eleganţa calmă”.
George ROCA: Eleganţă calmă…! Frumoasă caracterizare, frumoasă sintagmă! În perioada cât aţi funcţionat ca profesor aţi avut o activitate publicistică destul de intensă. Ne puteţi enumera câteva lucrări publicate şi revistele unde au apărut acestea?
Rodica DACIN: De fapt sunt doar două publicaţii, una privind metodica predării biologiei: „Fiziologia aparatului osteo-muscular” (publicată în revista „Natura”) şi una privind metodica predării chimiei: „Învăţarea prin descoperire la obiectul Chimie” (publicată în volumul: „Educarea elevilor prin munca productivă”).
George ROCA: După ieşirea la pensie… nu v-aţi lăsat în acel „dolce far niente” pensionăresc, ci din contră aţi profitat de timpul liber şi v-aţi implicat în mai multe acţiuni care ţin de domeniu obştesc, acţiuni de caritate şi ajutorare, socializare şi nu în ultimul rând de coordonare şi conducere. Cum vă motivaţi acest elan? Ce v-a determinat să deveniţi membru al Clubului „Lions”?
Rodica DACIN: După ce m-am pensionat am realizat următoarele lucruri importante:
Am început să învăţ limba engleză;
Am intrat în Lions;
Am învăţat să lucrez pe calculator;
Am iniţiat fondarea a două cluburi de tineri în Oradea: „Leo Veritas” şi „Leo Black Eagle” cu care ne mândrim;
Am vizitat diferite locuri din ţară şi din străinătate, unde mi-am făcut prieteni;
Am tradus documente Lions (uneori cu sprijinul unor specialişti) şi anul acesta am publicat un volum cu aceste traduceri;
Am scris numeroase articole despre viaţa lionistică, publicate în revista „The Lion-Romania”!
Ce m-a determinat să intru în Lions? Cred că sufletul meu, moştenirea mea genetică. Soţul meu a înfiinţat primul club Lions din Oradea, un club mixt, pentru domni şi doamne. Îmi plăcea tot ceea ce făceau ei; adesea veneam cu idei pe care ei le punea în aplicare. Simţeam că mi se potriveşte ceea ce întâmpla acolo. Îmi place să spun că am activat ca „neoficial” în Lions, pe lângă soţul meu, timp de patru ani. Când soţul meu a ajuns Guvernator, a dorit să înfiinţeze un club de doamne în Oradea, iar eu am fost aleasă preşedinte fondator, pentru faptul că la prima întâlnire am explicat celor prezenţi multe lucruri legate de activitatea lionistica.
George ROCA: Deci după aproape patru ani ca „neoficial” pe lângă Clubul „Lions” Oradea, v-aţi decis să înfiinţaţi clubul de doamne „Lions Oradea 22″, unde aţi devenit pe lângă fondator şi preşedinte. Care au fost obiectivele acestuia?
Rodica DACIN: Nu aveam la început un program bine stabilit. Fiindcă se apropia Crăciunul, ne-am gândit să aducem bucurie în casele unor familii cu trei-patru sau cinci copii. Am realizat prima tombola ca să adunăm fonduri, am avut prima sponsorizare în produse; am cerut o listă de la Serviciul social al Primăriei cu familiile cu mulţi copii şi desigur adresele lor şi ne-am dus cu pachete şi bani la ei acasă, spre mirarea şi bucuria lor. Ulterior am aflat de la televiziunea locală orădeană ca trei surori (eleve), pe care le vizitaserăm, au rămas orfane de ambii părinţi. Ani de zile ne-am ocupat de aceste fete din punct de vedere a îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă, de sănătate şi al educaţiei.
Ulterior, cazurile se iveau, veneau spre noi. Clubul a crescut de la an de an, iar noi am câştigat experienţă. Acum avem programe permanente şi ocazionale. De trei ani, consecutiv realizăm o tabără de vară pentru copii diabetici; în prealabil un concert de caritate pentru această tabără; organizăm un mini-târg de Crăciun ca să adunăm fonduri pentru o bursă anuală pe care să o oferim unui student, selectat printr-un concurs riguros. Anul acesta am vândut pâine şi plăcinte ca să adunăm bani! Acţiunile sunt multe, spaţiul nu ne permite enumerarea lor.
George ROCA: Ce alte activităţi aţi avut, în cadrul clubului în anii ce au urmat? Mă refer la perioada 2002 până în 2010, an în care chiar aici la Sydney aţi fost „unsă” în funcţia de Guvernator al Districtului „Lions” – România?
Rodica DACIN: Am fost pe rând:
Ø Preşedinte pe Zona de Nord-Vest a României
Ø Preşedintele Comisiei de femei a Districtului
Ø Preşedintele Comisiei de regulamente, traduceri, constituţie
Ø Viceguvernator II
Ø Viceguvernator I
Ø Guvernator în perioada 1 iulie 2010- 30 iunie 2011
George ROCA: Între timp aţi reluat şi activitatea dumneavoastră publicistică. Aţi devenit redactor la mai multe reviste, aţi înfiinţat chiar una dintre acestea. Câteva detalii vă rog.
Rodica DACIN: Între anii 2002-2003 am redactat prima publicaţie lionistică din România: „Buletin informativ”, care a apărut în trei numere. În perioada 2010-2011 am fost coredactor în fapt la revista „The Lion – Romania”, care s-a tipărit la Oradea.
George ROCA: Ştiu că aţi participat în ultimii 12 ani la nenumărate congrese, convenţii, forumuri, tabere ale clubului „Lions” care au avut loc în străinătate. Aţi acumulat în acest fel o experienţă amplă pe plan internaţional. Cum se materializează aceasta în munca dumneavoastră?
Rodica DACIN: Esenţa lionismului este caritatea şi prietenia, fără graniţe. Suntem globali, ne ajutăm unii pe alţii în spiritul solidarităţii internaţionale. Contactele şi prieteniile legate pe plan internaţional mi-au creat sentimentul special că aparţin acestei lumi şi că lumea îmi aparţine. În România avem un lionism tânăr, avându-şi începuturile în 1990, aşa că am avut multe de învăţat din experienţa acumulată.
Ca Guvernator am avut cele mai strânse relaţii cu „Districtul 103 Sud-Vest”, Franţa. Prin e-mailuri şi vizite reciproce am întărit prietenia ce ne leagă ca districte înfrăţite. Am construit programe comune. Am fost sprijiniţi de Fundaţia Internaţională Lions şi anul acesta la rândul nostru am sprijinit prin intermediul acestei fundaţii, Lions Japonia şi japonezii, în efortul lor de reconstrucţie al ţării după dubla catastrofă suferită. Ne mândrim cu faptul că am reuşit să donăm mai mult decât am primit! Sunt doar câteva exemple.
George ROCA: Să ne reîntoarcem la Sydney! Cum a fost posibil să fiţi nominalizată şi apoi aleasă în onoranta funcţie de Guvernator al Districtului „Lions” – România? Cine au fost cei care v-au propus şi cei care v-au ales? Desigur că aş dori să ne spuneţi şi câteva cuvinte despre cei care v-au acordat această funcţie.
Rodica DACIN: Câţiva membri Lions şi foşti guvernatori care îmi cunoşteau activitatea m-au rugat şi mi-au cerut să candidez pentru funcţia de Viceguvernator II. La Convenţia Naţională de la Bucureşti am fost votată pentru această funcţie de către delegaţii cu drept de vot ai Districtului.
La fel s-a întâmplat pentru funcţia de Viceguvernator I şi Guvernator. În perioada 28 iunie – 2 iulie 2010, în Australia, la Sydney, a avut loc Convenţia Internaţională Lions. Americanul Sid Scruggs III, a fost ales Preşedinte Internaţional. Guvernatorii aleşi ai Districtelor din cele 206 ţări componente ale LCI au fost numiţi în funcţie de către Preşedintele Internaţional; eu am fost numită Guvernatorul D 124 (România).
George ROCA: Chiar dacă nu sunt membru al Clubului „Lions”, am fost invitat de către dumneavoastră, aici la Sydney – fapt pentru care m-am simţit onorat şi vă mulţumesc – să particip la parada care a avut loc pe principalele artere ale oraşului. Grupul condus de dumneavoastră a fost destul de numeros şi consider că a făcut onoare României. Uniformele purtate au fost foarte apreciate, iar pălărioarele din Oaş au fost foarte admirate. Ştiu că după terminarea parăzii, în piaţa faimoasei „Opera House” aţi dăruit publicului toate „elementele româneşti” pe care le aduseserăţi de acasă: steaguri, pălărioare, insigne, suveniruri… Câţi participanţi „Lions” a avut România la Convenţia Internaţională de la Sydney şi câte ţări au trimis reprezentanţi?
Rodica DACIN: 39 de membrii Lions şi invitaţii lor au participat la Convenţia Internaţională de la Sydney. Peste 120 de ţări au avut delegaţi la aceasta convenţie.
George ROCA: Care sunt obiectivele şi dezideratele Clubului „Lions” România?
Obiectivele şi dezideratele le-am transformat în realizări. Vă voi prezenta câteva: stimularea activităţii cluburilor prin înscrierea acestora în programele naţionale pe orizontală propuse de guvernator, şi prin crearea unui cadru competitiv – constructiv, prin derularea „Concursului între cluburi”.
Cu bucurie am constatat acceptarea de către cluburi ca programe naţionale pe orizontală a trei dintre cele şase-şapte pe care le-am propus districtului şi… iată că s-a făcut o treabă bună, iar concursul intre cluburi i-a ambiţionat pe unii! S-a creat o emulaţie intre câteva cluburi, stimulându-le să realizeze cât mai multe acţiuni.
Câţiva preşedinţi, împreună cu cluburile lor, s-au ambiţionat foarte tare în dorinţa de a câştiga. Întotdeauna avem nevoie de competiţie şi învingători. Toate cluburile care se afla în top sunt foarte bune, foarte active, inventive, de succes. Felicitări tuturor!
Multe cluburi şi-au inserat în agenda ca programe noi – cele privind vederea, diabetul şi mediul, înscriindu-se în programele naţionale şi în campaniile globale lansate de către Preşedintele Internaţional, domnul Sid Scruggs III, şi nu în ultimul rând, impresionaţi de efectele catastrofelor naturale, fie din România, fie din Japonia, cluburile au răspuns la chemarea de a sprijini persoanele afectate, mobilizându-se exemplar, culminând cu Ziua Naţională de plantare de arbori şi arbuşti (PAA), când 40 de cluburi au acţionat concertat în vederea îmbunatăţirii calităţii mediului, realizând totodată cea mai mare vizibilitate Lions de până acum.
George ROCA: Aţi primit nenumărate diplome, medalii, distincţii, certificate de apreciere din partea conducerii „Lions Internaţional”. Care dintre acestea vă încântă cel mai mult?
Rodica DACIN: Azi am primit prin poştă o frumoasa placheta din poliester de la fostul Preşedinte Internaţional Sid Scruggs: „Light Keeper – Harbor Light, Master Award, Silver Level” (Motto-ul Preşedintelui Internaţional 2010-2011 a fost: „Un far al speranţei”: Leii să fie un far al speranţei în toate domeniile activităţii lionistice). Motivaţia acordării acestei plachete a fost pentru faptul că mai mult de jumătate din cluburile districtului s-au implicat în două din cele patru campanii global-service lansate de către Sid. Într-adevăr eu am fost cea care a informat, cerut, stimulat şi impulsionat cluburile să realizeze aceste programe: Colectarea şi distribuirea de alimente şi plantarea de arbori şi arbuşti. Mâine este ziua mea de naştere! Am primit acest premiu ca pe un cadou lionistic de ziua mea şi sunt mândră pentru asta.
George ROCA: Vă felicit şi vă doresc din toată inima „La mulţi ani!”. Pe insignă dumneavoastră, a guvernatorului de fapt, scrie „Prietenie, Caritate, Progres”. La ce vă referiţi? Puţine detalii vă rog. Ce reprezintă celelalte elemente heraldice ale insignei?
Rodica DACIN: Prietenie, caritate, progres, este motto-ul cu care am condus activitatea districtului în acest an lionistic. În toate întâlnirile şi comunicările realizate, s-a simţit aerul prieteniei, al respectului reciproc, al aprecierii a ceea ce este frumos în prietenia care ne leagă: dorinţa de ne ajută semenii mai puţin favorizaţi de soartă. Am învăţat, deasemenea, ca pentru a păstra prietenia şi ceea ce este valoros în ceea ce ne uneşte, uneori, este nevoie de a trece peste orgolii, este nevoie de a face mici compromisuri, ceea ce nu este uşor, dar dacă reuşeşti cu atât mai mare este satisfacţia.
Ne-am câştigat noi prieteni, fie cu ocazia întâlnirilor internaţionale, fie prin cluburile nou fondate. Ca puncte slabe, sau neîmpliniri, aş aminti faptul că uneori nu am fost suficient de fermă, că am abuzat de prietenia unora, pentru a-i împăca pe alţii. Le mulţumesc celor care m-au înţeles şi mi-au acordat ajutorul. Actele caritabile pe care le-am realizat fiecare în colţul lui de ţară, sau, concertat la nivel de district, au reuşit să aline suferinţa oamenilor bolnavi, să depisteze într-o fază precoce probleme de sănătate, să asigure o masă mai îmbelşugata săracilor şi bătrânilor, să sprijine zonele sinistrate ale Moldovei, să contribuie la creşterea calităţii mediului şi pe de altă parte să educe tânăra generaţie Leo în spiritul voluntariatului, să sprijine şi să stimuleze tinerele talente sau să asigure material posibilitatea continuării studiilor pentru elevi şi studenţi şi să nu uităm gestul nobil de umanitarism, de solidaritate internaţională pe care l-am realizat toţi împreună pentru a sprijini locuitorii Japoniei, cea mai grav afectată zonă geografică a globului de catastrofe naturale, nu numai cu bani şi rechizite şcolare, ci ceea ce e şi mai valoros, prin oferta de a găzdui şi oferi toate condiţiile de viaţa unor familii japoneze şi tot ceea ce înseamnă o tabără de vară pentru copii japonezi. Am răspuns în toate aceste cazuri la „Chemarea de a fi un far al speranţei” pentru cei aflaţi în nevoie.
Progres? Da există! Există în viaţa celor pe care i-am sprijinit sau stimulat, dar şi în viaţa noastră personală. Satisfacţiile morale izvorâte din rezultatele lucrului bine făcut, întărirea prieteniei şi dorinţa de a găsi şi rezolva noi şi noi nevoi ale comunităţii. Şi toate acestea enumerate mai sus înseamnă simplu: LIONS!
Fiind profesor de biologie şi membru Lions, mi-am ales ca simbol o floare endemică Bihorului: „Melampirum bihariense” stilizată. Mi-a plăcut foarte mult deoarece aceasta evidenţiază culorile originare Lions: violet şi auriu (acum sunt albastru şi auriu), culori care simbolizează: loialitatea şi integritatea, respectiv, sinceritatea scopului, idei progresiste, generozitatea în gândire, inima şi punga faţă de cei ce au nevoie.
George ROCA: Câţi membri şi câte cluburi „Lions” sunt în România?
Rodica DACIN: La 1 iulie 2010 districtul avea 1.284 de membri. La sfârşitul anului lionistic, respectiv 30 iunie 2011, număram 1.348 membri. Privind numărul de membri din cluburile active, s-a constatat o mare fluctuaţie. Pierderile de membri întreceau adesea numărul de noi membri. Creşterea numărului de membri la nivel de district s-a realizat mai mult prin formarea de noi cluburi: 8 noi cluburi au luat fiinţă, două fiind în lucru… În prezent în România există 60 de cluburi „Lions”.
George ROCA: Cu ce îi ajutaţi pe cei nevoiaşi? Mă refer la fapte caritabile? La acţiuni de binefacere…
Rodica DACIN: Prin programele naţionale pe orizontală s-au realizat următoarele:
Programe legate de sănătatea vederii. Prin Screening oftalmologic au fost testate 2.390 de persoane. Cazurile cu deficienţe depistate au fost îndrumate către cabinetele medicale specializate. S-au realizat multe alte tipuri de proiecte vizând vederea la nivelul cluburilor. De asemenea, prin Comisia districtului de Ocrotire a vederii, s-au realizat acţiuni de atragere a medicilor oftalmologi către programele Lions legate de vedere cum sunt:
-Prezentarea Programului Lions „Vedere clară – ochi sănătoşi” la Congresul de Oftalmologie 2010
-Prezentarea în premieră a filmului „Going blind” – vizionat de 150 medici.
Programe vizând conştientizarea, depistarea şi tratarea diabetului. S-a făcut testarea glicemiei la 1.625 persoane, iar de „conştientizare şi educare” au beneficiat 2580 persoane.
În câteva oraşe ale ţării s-a realizat iluminarea în albastru a unor clădiri reprezentative şi lansarea de baloane albastre… lumină albastră fiind simbolul atenţionării asupra pericolulului pandemiei diabetice.
Tabere pentru copiii diabetici, au realizat şi realizează LC Bacău, LC Oradea (+concert pentru copii diabetici), LC Satu Mare.
· În Programul Naţional de Plantare de arbori şi arbuşti au fost implicate 40 cluburi. Au fost plantaţi peste 29.000 arbori şi arbuşti şi 6 hectare suprafaţă a fost împădurită.
Apreciez în mod deosebit numărul mare al cluburilor care au reuşit să organizeze şi să desfăşoare acest program, făcând apel la persoana de specialitate, antrenând ca voluntari membrii Leo, elevi, membrii de familie şi alte persoane, sau realizând parteneriate cu şcolile, primăriile, Ocolul silvic. A fost o acţiune „service” plăcută, nu chiar uşoară… Pentru unii accesul la parcelele alocate a fost cam dificil. Ne-am simţit bine lucrând în echipa şi în general am încheiat cu o socializare bine venită. În diferite oraşe ale ţării mass-media a redat acţiunile organizate.
Putem fi mândri că peste ani de zile puieţii pe care i-am plantat noi acum – vor deveni arbori şi arbuşti adulţi, contribuind la refacerea unor zone defrişate, sau vor înfrumuseţa parcuri şi implicit vor contribui la scăderea poluării mediului. Programul Naţional de Plantare rămâne – o investiţie pentru viitor. Ar mai fi multe de enumerat dar nu aş vrea să vă răpesc spaţiul…
George ROCA: Nu vă faceţi probleme! Internetul are spaţiu nelimitat! V-aş ruga să continuaţi. Consider că sunt fapte şi acţiuni importante…
Rodica DACIN: Am realizat un „Program Naţional”, care s-a născut iniţial ad-hoc la nivelul cluburilor şi apoi dirijat prin implicarea Viceguvernatorului I, Ionel Lupu, referitor la sprijinirea zonelor sinistrate din Moldova, în vara anului trecut, exprimându-ne astfel solidaritatea faţă de persoanele afectate de urmările inundaţiilor. S-au organizat puncte de colectare de alimente, îmbrăcăminte, mobilier; în unele cazuri Lions sau Leo au distribuit direct ajutoarele pregătite, prin deplasarea în zonele sinistrate. S-a acordat sprijin financiar, sau în produse de larg consum şi materiale de construcţii. S-au implicat 22 cluburi Lions şi 13 cluburi Leo. Contribuţiunile băneşti au constituit suma de 36.000 RON.
Cu materialele donate au fost sprijinite 8 familii, astfel: Cărămida donată de către Dorin Mirea din LC Câmpulung, Rucăr-Bran, s-a folosit la construcţia a doua case. Pentru alte 6 familii s-a asigurat ciment, adeziv, izolaţii, cherestea pentru reparaţii acareturi, împrejmuiri, izolaţie exterior pentru case. Am beneficiat şi de un grant LCIF în valoare de 10.000 USD prin intermediul Clubului Lions Bucureşti Millenium.
În lunile martie-aprilie am lansat un program naţional de urgenţă: Sprijinirea Lions Japonia şi a japonezilor în general, prin intermediul LCIF, în vederea reconstrucţiei ţării în urma dezastrului natural fără precedent ce s-a abătut asupra lor. Impresionaţi de urmările catastrofei, de demnitatea japonezilor în lupta ce a urmat, de exemplul dat de Lions Japonia, ne-am strâns rândurile şi am reuşit împreună (District, cluburi şi membri Lions individual) să donăm peste 16.000 USD, incluzând şi două seturi „Şcoala în cutie”.
Iată, deci, că în acest an legătura de sprijin financiar cu LCIF s-a realizat în dublu sens. Putem fi mândri că am reuşit să oferim mai mult decât am primit.
A mai fost demarat şi programul: „Centrul Naţional Lions de educare a câinilor însoţitori de nevăzători”. Prin implicarea LC Timişoara, a Comisiei juridice şi a secretariatului Districtului s-au pregătit actele constitutive. LC Timişoara, a demarat proiectul pilot privind achiziţionarea şi educarea primului câine. Le doresc mult succes în continuare!
George ROCA: Alte realizări?
Rodica DACIN: Alte realizări au fost cele cu privire la comunicarea dintre noi. Împărtăşirea activităţilor s-a realizat-lunar prin newsletters. Informaţiile primite lunar, mi-au permis să cunosc preocupările şi realizările tuturor şi să apreciez cluburile foarte active. Odată la două luni revista „The Lion România”, venea să împărtăşească aceste realizări cu tot districtul, constatându-se creşterea numărului de activităţi împărtăşite, constituind totodată un punct de inspiraţie pentru cluburile mai noi.
Din consideraţie şi prietenie, pentru oaspeţii noştri, revista care a apărut cu ocazia Convenţiei Naţionale de la Oradea, în mai 2011, are presărate articole în limba franceză şi engleză. Am organizat un concurs de desene cu tema „Afişul pentru pace” pentru copii cu vârste cuprinse între 11 şi 13 ani. Faza pe district, a reunit 19 cluburi pe arena competiţiei. Imaginile lucrărilor câştigătoare au fost prezentate în „Calendarul Lions” ce a însoţit revista „The Lion România”.
De asemenea, s-au organizat emoţionante festivităţi de premiere a copiilor talentaţi, care au fost stimulaţi să gândească despre pace, să-şi exprime prin desen sentimentele lor privind pacea. Licitaţia desenelor câştigătoare a avut succes.
În relaţia Leo-Lions pot să vă spun că ne preocupă educarea generaţiei de mâine în spiritul voluntariatului, al carităţii şi al leadershipului. Aş puncta aici câteva aspecte: cabinetele comune Lions-Leo; Tabăra internaţională Lions de la Diham; sprijin financiar, material şi consiliere „Leo Europa Forum” (care se va desfăşura în România, la Sibiu); parteneri de proiecte la nivelul cluburilor; sponsorizarea înfiinţării de noi cluburi… Comisia „Tabere şi Schimb de tineri” raportează: 35 de aplicaţii completate prin Cluburile Lions din România pentru tabere în Europa, America, Japonia, dintre care 25 sunt acceptate şi 10 în aşteptare. Aceşti tineri vor fi mesagerii noştri în diferite ţări. Ne mândrim cu tinerii noştri colaboratori Leo şi le mulţumim tuturor pentru originalitatea, frumuseţea şi valoarea programelor pe care le realizează. Îi aşteaptă marea lor pregătire a LEF: trebuie să le fim alături în continuare şi să-i sprijinim.
George ROCA: Abia acum am înţeles diferenţa dintre „Lion” şi „Leo”. Aceştia din urmă sunt „leuţii”, adică juniorii… Aş vrea să vă mai întreb cum vă formaţi viitorii lideri? Mă refer la cei la care va trebui să predaţi ştafeta. Care este sistemul de alegere a unui lider „Lion”, prin vot, prin nominalizări… sau contribuţii financiare?
Rodica DACIN: Lions România a participat la mai multe „traininguri” privind formarea liderilor şi a trainerilor. Acestea au fost reprezentate sub formă seminarii (Seminar de noi strategii – LENS) şi cursuri de pregătire a viitorilor preşedinţi de club. Viitorul guvernator este propus şi susţinut de către clubul său. Uneori sunt mai mulţi candidaţi pentru funcţia de Vice Guvernator. În cazul meu, trei membrii Lions şi-au anunţat intenţia de a candida, dar mai apoi… au renunţat la competiţie.
George ROCA: Există un statut, un ghid de îndrumare, sau nişte documente scrise după care vă orientaţi?
Rodica DACIN: Exista o Constituţie standard a districtului şi una a clubului, pe baza cărora se adopta statutul acestora. Privind Cadru definit, cunoscut şi aplicat, din 2005 am dorit să realizez ceva pentru district care să dăinuiască: m-am ocupat de traducerea a numeroase documente Lions, beneficiind şi de sprijinul unor membri Lions2 abilitaţi.
Anul acesta, am editat şi distribuit conducerii districtului şi preşedinţilor cluburilor manualul de traduceri „Ghid de orientare în Lionism 2011″ cu obligativitatea de a fi retransmis preşedintelui nou ales în fiecare an, ghid care este postat şi pe site-ul nostru. Consider că acest Ghid trebuie să stea în permanenţă pe masa preşedintelui de club şi nu numai.
George ROCA: Mulţumesc mult! Un adevărat raport de activitate! Din ce fonduri se gospodăreşte „Lions Club” din România? Primiţi şi ajutoare din partea Guvernului României sau din străinătate?
Rodica DACIN: Fondurile în majoritate provin din cotizaţiile membrilor. În luna ianuarie a fiecărui an organizăm un Revelion lionistic al districtului (unele cluburi organizează baluri), în cadrul căruia prin tombola şi licitaţie se aduna fonduri. De asemenea se obţin fonduri şi prin sponsorizări.
Noi suntem o organizaţie nonguvernamentală, aşa că… pentru situaţii de urgenţă, precum cele provocate de catastrofe naturale (ex. inundaţii), Fundaţia Internaţională a Cluburilor Lions ne-a acordat în doi ani câte un Grant de urgenţă de câte 10.000 de dolari americani.
George ROCA: Ce proiecte de viitor are „Clubul Lions” din România?
Rodica DACIN: Se vor continua unele dintre proiectele de succes ale „anului lionistic” ce abia s-a încheiat, cum sunt:
– Plantarea (în continuare) de arbori şi arbuşti
– Programe de ocrotirea vederii, de depistare şi tratare a diabetului
– Crearea unui centru de instruire a câinilor însoţitori ai nevăzătorilor s.a.
dar şi programe noi-privind:
– Lupta anti-drogare
– Sprijinirea refugiaţilor, etc.
George ROCA: Acum, la încheierea mandatului dumneavoastră, vă rog să transmiteţi un mesaj sau un apel către cei care sunt membri ai clubului „Lions” şi nu numai.
Rodica DACIN: Am încheiat mandatul meu de guvernator cu satisfacţia că am reuşit să motivez şi să inspir, să stimulez şi să consiliez, să simt pulsul cluburilor, să pot să-i apreciez pe cei valoroşi, să-i sprijin pe cei aflaţi în impas. Toate acestea le-am realizat împreună cu colegii, sau mai bine zis, cu prietenii „Lions”, fapt pentru care le mulţumesc din suflet pentru tot şi toate. Pentru mine a fost o experienţă extraordinară, un mod de a privi lumea cu mai multă înţelegere…
Mulţumesc celor doi viceguvernatori, întregului cabinet, precum şi echipei de preşedinţi de cluburi ai acestui an, pentru toată activitatea depusă.
Mulţumesc familiei mele şi în special soţului meu, Florian, pe care uneori i-am neglijat dedicându-mă muncii pentru „Lions” de dimineaţă până seara târziu. Florian a fost mâna mea dreaptă: deosebit de ambiţios în a face noi cluburi, chiar bolnav fiind în anumite perioade… Un bun consilier, un bun observator şi cunoscător al vieţii lionistice! El a fost cel care… a visat pentru mine realizarea înfiinţării a zece cluburi în mandatul meu şi acum e fericit din acest punct de vedere, două dintre ele fiind deja în lucru.
Nelu Ianceu şi Răzvan Rotta au fost pentru mine, două puncte de mare sprijin, unul ca „ministru de finanţe”, consilier şi organizator al Convenţiei iar celălalt (Răzvan), a fost cel care mi-a pus calculatorul în braţe cerându-mi să învăţ să lucrez pe el! S-a putut constata de ce mare folos mi-a fost, iar anul acesta a sponsorizat „telefonul guvernatorului” şi s-a implicat în direcţia membership şi festivităţi de cartare şi şi-a asumat o muncă deloc uşoară, cea de a fi Comisar al Convenţiei. Deosebite mulţumiri pentru amândoi.
Deosebită, prezenţă de suflet şi sensibilitate, cu cea mai intensă comunicare şi colaborare în acest an lionistic, absorbind ca un burete tot ce înseamnă Lions, a fost Narcisa Mederle – preşedinta tânărului, dar foarte activului club „Timişoara Diamond”.
Mulţumesc Clubului Lions Oradea pentru sprijinul acordat. Am lăsat la urmă, clubul meu de prietene Lions „Oradea 22″, care m-au înţeles şi m-au sprijinit şi parcă s-au întrecut pe sine, în dorinţa de a fi anul acesta la înălţime, câştigând concursul între cluburi. Cu urări de bine tuturor!
Fie ca lionismul românesc să cunoască noi şi noi realizări în anii ce vin. Mult, mult succes echipei care va urma. Mult, mult succes tuturor românilor în anii ce vor urma.
George ROCA: Impresionant! Vă mulţumesc şi vă doresc mult succes în tot ceea ce faceţi.
