Mihaela Plesa: „Mă trag dintr-o spiță de oameni care fac față la multe“
Deși la nivel național Democrații s-au prezentat mult mai bine în alegerile parțiale din 8 noiembrie decât era preconizat, în legislativul Texasului, ei au pierdut din puținele mandate pe care le mai aveau. Cu o singură excepție: un mandat de deputat din Collin County, un district care combină zonele rurale cu micile orașe și suburbia Dallasului. Mihaela Plesa, un consilier legislativ de 39 de ani de origine română, a devenit primul Democrat care reprezintă această zonă în Camera Deputaților texană de la 1994 încoace.
Am stat de vorbă cu ea la câteva zile după alegeri, după ce numărarea voturilor din 99% din secțiile de votare o dădeau câștigătoare cu 50.7%. Interviul a fost realizat în limba engleză și e prezentat aici într-o variantă comprimată.
 |
În campania electorală, Plesa a vorbit mult despre dreptul la avort, impozitul pe proprietate, siguranța cetățeanului și accesul la serviciile de sănătate. (Sursa pozelor: arhiva personală a Mihaelei Plesa).
„Eu știu cum arată adevăratul comunism!“
— Răzvan Sibii: Povestiți-mi un pic despre familia dumneavoastră. Când au venit în America și cum?
— Mihaela Plesa: Familia tatălui meu e din Cluj. Bunica mea din partea tatălui e de origine germană. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, bunicul meu a trebuit să lupte și a fost făcut prizonier. A ajuns până la urmă în Germania, unde a întâlnit-o pe bunica mea și s-au îndrăgostit unul de altul. El nu vorbea germana, iar ea nu vorbea românește. [Râde]. Relația lor era ilegală la vremea aceea în Germania. Au reușit să plece prin anii ’40. Ei credeau că vor imigra în Canada, dar au ajuns în Ohio. Bunica era deja gravidă cu tata și el s-a născut în Ohio.
Povestea mamei mele e un pic diferită. Ea s-a născut și a crescut în București. În anii ’70, bunicul meu a fugit din România. Apoi a reușit s-o aducă în America și pe bunica. Cu ajutorul unui senator de California, au reușit să obțină statutul de refugiat politic și așa au putut să-i aducă și pe mama și pe unchiul meu în America.
Cu toții au fugit de război. Așa că am crescut auzind încontinuu vorbindu-se despre cât de important e să lupți pentru valorile tale și să te opui regimurile abuzive. Am făcut o facultate de științe politice, dar nu mi-am imaginat niciodată că voi candida la o poziție politică. Însă climatul politic al Texasului e foarte diferit de cel din restul țării — aici avem parte de un guvern extremist care interzice cărți și care le interzice femeilor să dispună de propriul corp. Fata de imigranți din mine recunoaște aceste lucruri ca fiind similare realității vieții sub regimul comunist. Așa că am candidat ca să pot oferi o perspectivă diferită de cea a politicienilor texani.
Share Statele Întortocheate ale Americii
— Mulți dintre imigranții români din generația părinților dumneavoastră au sosit în America cu sentimente puternice anti-comuniste și ca urmare i-au votat pe Republicanii lui Ronald Reagan. Chiar și acum, mulți româno-americani votează cu Republicanii lui Trump. Cum de faceți notă discordantă în această privință?
— Îi înțeleg cât se poate de bine. Mama mea a fost unul dintre acei Republicani înveterați. Dar am început la moment dat s-o întreb „Mamă, ce fac ăștia nu ți se pare familiar? Cu ce seamănă lucrurile astea?“ Ea îmi povestise despre cum se turnau oamenii la Securitate. Trebuie să înțelegeți că Republicanii din Texas sunt altfel decât cei din restul țării. Guvernatorul statului e în funcție de 7 ani. Înainte de asta a fost Ministrul Justiției [Attorney General]. Înainte de aia a fost judecător la Curtea Supremă a statului. Deci face parte din guvernul Texasului de peste 25 de ani. Iar acum debugetăm școlile. Limităm libertatea de a dispune de propriul corp. Încurajăm lumea să se toarne reciproc. Mie toate astea îmi miros a regim comunist. Am și scris la mine în fliere: „Eu știu cum arată adevăratul comunism!“ Republicanii îi înfricoșează pe oameni. Dar când întrebi oamenii „Sunteți de acord că ar trebui să aveți acces la serviciile de sănătate? Sunteți de acord să aibă copiii dumneavoastră acces la un sistem de educație publică?“ ei spun că da.
Sunt mulți români în circumscripția mea electorală. Comunitatea română e în creștere. Avem o biserică greco-ortodoxă în apropiere și încă una nu foarte departe care ține slujbe și în românește. Suntem trei Mihaele aici și am reușit să stau de vorbă cu celelalte două. [Râde]. Băteam pe la uși [în campania electorală] și, văzându-mi numele, mulți mă întrebau „Sunteți româncă?“ Și apoi îmi ziceau „Eu nu sunt neapărat de-acord cu Democrații, dar sunt dispus să vă ascult“. Ai noștri au votat cu mine și mi-au spus că s-au bucurat să ne vadă comunitatea reprezentată pe buletinul de vot.
 |
Plesa a câștigat alegerile la mustață și va fi primul Democrat în ultimii 30 de ani care reprezintă Collins County în legislativul Texasului.
„Dacă ne luptăm, putem fi ca Ucraina.“
— Cum e să fii Democrat în Texas?
— Urăsc etichetele de progresist sau conservator, pentru că texanii sunt multe alte lucruri decât doar roșii sau albaștri [culoarea Republicanilor și, respectiv, a Democraților – n.red.]. Și reamintesc lumii că Texasul obișnuia să fie un stat Democrat. Mari președinți ca Lyndon B. Johnson [1963-1969], care a semnat legislația drepturilor civile, au fost texani. Femeile texane, mai precis femeile din Dallas, au fost cele care au pledat în spița Roe v. Wade pentru dreptul la avort. [„Jane Roe“ a dat în judecată Texasul argumentând că legile anti-avort ale statului erau neconstituționale – n.red.].
Conducătorii noștri din ultimii 25 de ani nu sunt reprezentativi pentru Texas. Mișcarea Tea Party [conservatoare, formată în 2009 în contra președintelui Obama – n.red.] a adus la putere niște oameni care fac multă gălăgie. Dar texanii obișnuiți nu au aceleași valori ca și ei. Texanii cred în dreptul femeii de a alege, în libertatea economică, în rețele energetice funcționale.
Texasul e în topul statelor la masacrele din școli comise cu armele de foc. Eu susțin Al Doilea Amendament [protecția constituțională a portului de armă – n.red.]. Am o armă de foc. Logodnicul meu are permis de port armă ascunsă [adică armă care nu trebuie să fie purtată la vedere – n.red.]. Dar nu mă sfiesc să spun că minorii n-ar trebui să aibă acces la arme de război și că părinților n-ar trebui să le fie teamă să-și trimită copiii la școală. Acesta nu este adevăratul Texas.
Lumea spune „A, da, Texasul este Wild Wild West și nu ne pasă de nimeni și nimic!“ Dar când vorbești cu oamenii care s-au născut și au crescut în Texas, afli că ei votează împotriva extremismului. Și ei nu cred că alegerile [din 2020] au fost fraudate [așa cum susține fostul președinte Trump – n.red.]. Ei nu cred că minorii ar trebui să aibă acces la arme de foc. Nu cred că evenimentele de la 6 ianuarie [când unii fani ai teoriei fraudării alegerilor au luat cu asalt clădirea Congresului din Washington, D.C. – n.red.] au fost un mizilic.
Collin County are experiență cu extremismul. Cineva din localitatea Allen s-a dus în El Paso și a tras în oameni într-un supermarket Walmart. [În 2019, un tânăr de 21 ani a ucis 23 de persoane cu o armă fabricată la Cugir pe care o comandase pe Internet – n.red.]. Persoane din Collin County au participat la insurecția din 6 ianuarie. Oamenii de aici știu cum arată extremismul. Și acest rând de alegeri a dovedit că nu sunt de acord cu el.
— Se tot preconizează de-o vreme că Texasul va deveni Democrat, în primul rând din cauza populației hispanice în creștere. Însă Republicanii capătă tot mai multe voturi de la hispanici… Când va deveni Texasul albastru?
— Democrații vor trebui să muncească din greu pentru asta. Nimeni nu ne va oferi nimic pe tavă. Am avut această ocazie de a câștiga circumscripția electorală HD-70 a Camerei Deputaților. Dar nu a venit ușor. Republicanii au cheltuit mai bine de 3 milioane de dolari în această competiție electorală. A fost cea mai scumpă competiție pentru Camera Reprezentanților din Texas. Contracandidatul meu a cheltuit de șapte ori mai mult decât mine. Republicanii vor încercă să-și mențină controlul politic la toate nivelele, iar Democrații vor trebui să muncească. Dacă ne luptăm, putem fi ca Ucraina. Putem să fim curajoși și să ne recucerim teritoriul pas cu pas. Trebuie să acționăm strategic, să ne alegem candidați potriviți și să nu acceptăm să fim învinși.
Cu această mentalitate am intrat și eu în competiția electorală. Știam că nimeni nu-mi va da un milion de dolari, că totul va trebui să pornească de la oamenii simpli pentru că nu avem infrastructura dezvoltată. Campania mea a bătut la aproape 40.000 de uși și eu personal am bătut la 10.000 de uși. [În aceste alegeri, în circumscripția electorală a lui Plesa, au votat 60.000 de oameni – n.red.]. Nu știu dacă Texasul se va înalbăstri. Știu doar că Collin County a fost o stea albastră luminoasă într-o seară în care Democrații au pierdut mult în Texas.
 |
Plesa a primit sprijinul lui Beto O’Rourke, candidatul Democraților la poziția de guvernator al Texasului și de departe cel mai cunoscut Democrat texan.
„Cred ăștia că ei sunt religioși? Le-arăt eu religios!“
— Să ne întoarcem la România. V-am auzit pronunțându-vă numele așa: „Plisa“. Bănuiesc că la origine era „Pleșa“?
— Da. Când eram copil, nu mi-a fost ușor cu un astfel de nume. Lumea îmi zicea oricum, numai „Mihaela Pleșa“ nu. La moment dat mama mi-a spus „Știi ce? De ce nu le spui să-ți zică ‘Michelle’?“ Și așa am făcut o vreme, pentru că mi-era greu. Chiar și acum mi-au spus mulți oameni că nu voi fi aleasă pentru că nu am un nume obișnuit. Când am plecat la facultate, am spus lumii să-mi zică „Mihaela Plisa“ pentru că a fost mai ușor așa. Mamei și acum îi e greu să zică așa — pentru că era în fața secției de votare și spunea lumii să voteze „cu Mihaela“… [Râde]. Asta e, lucrăm cu ce-avem.
— Mențineți legăturile cu România?
— Da. Am fost în România de multe ori. Prima dată am fost în 1989, prin septembrie sau octombrie. Unchiul meu se însura. Țin minte că am rămas blocată în ascensor într-un bloc din București pentru că se luase curentul. Și am fost și la sat, la părinții bunicii mele. Străbunica mea probabil că avea peste 90 de ani atunci și țin minte că avea o saltea umplută cu fân. Așa că acum eu spun lumii că mă trag dintr-o spiță de oameni care fac față la multe. Mai țin minte și că la plecare, la aeroport ne tot verificau documentele ca să vadă dacă avem voie să plecăm din țară. Au hărțuit-o pe mama, deși eu eram născută în America și mama era cetățean naturalizat.
Mă simt legată de cultura română. Vorbesc românește. Sunt botezată la ortodocși. Am rude în București. Bunica a fost cel mai în vârstă dintre opt frați și toate surorile ei locuiesc acolo cu copiii lor. Suntem conectați pe Facebook și alte rețele de social media. Mă uit din când în când la emisiuni de televiziune românești ca să nu uit limba română. Logodnicul meu e american dar învață și el despre cultura română.
Cred că voi fi primul româno-american ales în Camera Deputaților din Texas. Chiar glumeam că poate ar trebui să mă îmbrac în port popular la inaugurare și să aduc cu mine un preot ortodox să facă slujbă. Cred ăștia că ei sunt religioși? Le-arăt eu religios! [Râde].
Dă mai departe
Mulțumesc pentru că citești „Statele Întortocheate ale Americii“! Acesta e un proiect jurnalistic personal, pe termen lung. Pun aici materiale explicative despre America întru lămurirea cititorului de limbă română. Unele dintre ele sunt publicate, de obicei într-o versiune mai scurtă, pe Libertatea.ro, cu care colaborez în ultima vreme.
Încerc să explic, cu ajutorul interviurilor, istoriei și studiilor științifice, originile, structura și consecințele fenomenelor din care e constituită viața publică americană.
Mantra mea e „America e complicată, maică!“ și se sprijină pe doi piloni:
1) Americanii nu sunt nebuni — dar nu sunt nici europeni, iar societatea americană a fost construită diferit de cea franceză, să zicem, sau de cea română. Foarte multe instituții americane seamănă la prima vedere cu cele europene; la o privire mai atentă, însă, vei descoperi că se bazează pe niște premise radical diferite.
2) America e caracterizată de o diversitate radicală. Fiecare fenomen social influent este contracarat de un altul care e foarte probabil să aibă și el milioane de aderenți. America e țara contrastelor, a paradoxurilor și da, a tuturor posibilităților (ceea ce nu-i întotdeauna un lucru bun…). For better or worse, e un izvor nesecat de surprize și complicații. Cu alte cuvinte, nu-mi fac griji că îmi vor lipsi vreodată subiectele de newsletter.
Cum spuneam mai sus, dacă știți pe cineva pe care l-ar interesa acest newsletter, încurajați-l să se aboneze. E gratis :).
Mulțumesc!
Răzvan
