(Interviu în exclusivitate pentru Gândacul de Colorado, membru al North American Romanian Press Association)
În fața unei lumi secularizate… confesiunile religioase ar trebui să-și dea mâna și să-i apropie pe oameni de Dumnezeu.
Instalat la 25 martie, 2011 în fruntea Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, Înalt Prea Sfinția Sa Andrei Andreicuț, Arhiepiscop al Clujului și Mitropolit al Ardealului de Nord, a avut amabilitatea de a acorda, în exclusivitate pentru ziarul nostru, membru al Asociației de Presă Nord Americane, un interviu.
Nicholas Buda: În numele Asociației de Presă Române Nord Americane și a redacției ziarului Gândacul de Colorado, am onoarea de a vă adresa felicitările cu ocazia recentei alegeri și întronizări a IPS voastre în scaunul de Arhiepiscop al Vadului Feleacului și Clujului, precum și Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. Veniți la așezământul mitropolitan de la poalele Feleacului pentru a-i succede vrednicului de pomenire, IPS Bartolomeu, lăsând în spate peste 20 de ani de slujire ca Episcop, iar din anul 1998, ca Arhiepiscop al Alba Iuliei. Chemarea spre înalta slujire la Mitropolia Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului aduce, fără îndoială, pe lângă emoțiile inerente unui astfel de moment crucial din viața IPS voastre, și iminente responsabilități de o maximă importanță, pentru Biserica Ortodoxă din Ardeal, pentru societatatea laică, dar mai ales cea intelectuală. Cu ce gânduri, cu ce planuri de viitor și cu ce speranțe, vă începeți misiunea și slujirea arhierească, la Cluj-Napoca?
IPS Andrei: Mulțumesc Asociației Române de Presă Nord Americane, ziarului la care sunteți editor, pentru salutul și felicitările adresate și îmi exprim, totdată, bucuria faptului că presa de limbă română din Statele Unite este interesată de bunul mers al vieții sociale și religioase din România. Gândul, cu care îmi încep activitatea pastorală la Cluj-Napoca, este acela de a continua misiunea IPS Bartolomeu și de a răspunde la toate problemele de natură pastorală, duhovnicească și administrativă ale Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului și, implicit, ale Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. Acesta îmi este gândul, deși am venit cu inima împărțită în două. Așa după cum menționați, nu sunt puțini ani: 21 de ani am fost episcop la Alba Iulia, dar am mai fost vicar administrativ aproape 4 ani – deci 25 de ani de viață i-am petrecut acolo – iar legătura cu credincioșii a fost una extrem de puternică. Dacă Dumnezeu a rânduit așa, am venit la Cluj, unde voi face misiunea chemării mele, cu dăruiere, spre folosul duhovnicesc al preoților, al credincioșilor… al societății în general. Sper că Dumnezeu mă va ajuta să fac această misiune pastorală, așa cum se cuvine.
Nicholas Buda: Ce se va intâmpla cu Arhiepiscopia Alba Iuliei după plecarea IPS voastre? Se știe că ați înființat, acolo, două școli de teologie Seminarul și Facultatea (din cadrul Universității 1 Decembrie), ați demarat foarte multe proiecte de asistență socială – demonstrând prin aceasta că rolul bisericii trebuie să se extindă dincolo de amvon, dincolo de pastorația duminicală – ați pus piatra de temelie numeroaselor așezăminte monahale și biserici parohiale. În ce măsură jurisdicția administrativă și canonică a Mitropoliei Clujului, Albei și Maramureșului va permite, pe viitor, implicarea directă a IPS voastre în procesul de continuare și finalizare a acestor proiecte?
IPS Andrei: Voi rămâne aproape de noul arhiepiscop… De fapt Arhiepiscopia Alba Iuliei face parte din Mitropolia Clujului, deci în calitate de mitropolit și al lor, le voi fi mereu aproape. Sigur că nu voi putea face toate atribuțiile care le face ierarhul locului, dar atât cât îmi va sta mie în putere, și de la Cluj, voi încerca să sprijin activitatea din Arhiepiscopia de Alba Iulia. Așa cum ați menționat, sunt câteva motive care mă țin special legat sufletește de acea eparhie: e vorba de facultatea de teologie, de seminarul teologic. Aceste două școli s-au născut și au crescut odată cu noi, cei de la eparhie. Mai este vorba de postul de radio (Renașterea n.n.), de biserici ce s-au construit… dar mai este vorba de o devotată slujire socială. În eparhia Alba Iuliei sunt 64 de centre sociale de tot felul: cămine de copii, cămine de bătrâni, centre de zi, centre de îngrijire paleativă pentru bolnavii care își petrec ultima perioadă a vieții. Nu trebuie uitat clerul… care slujește. Foarte mulți dintre preoții eparhiei Alba Iuliei s-au format la școala noastră. Am avut, cât am putut, grijă de ei… i-am hirotonit și i-am povățuit spre o pastorație rodnică. De fapt, peste jumătate din clerul Eparhiei de Alba Iulia este hirotonit de căte mine. Deci toate acesta mă fac să rămân, sufletește, legat de ei.
Nicholas Buda: Cine credeți că va fi vrednic de a vă continua arhipăstorirea credincioșilor ortodocși din Arhiepiscopia Alba Iuliei?
IPS Andrei: Conform statutului va fi o alegere… încă nu pot face pronosticuri. Dar ceea ce știu este că va fi o alegere corectă, iar după statut va fi așa numita desemnare! Sinodul Mitropolitan, care se va întâlni în viitor, va desemna două persoane. Cele două persoane sunt prezentate adunării eparhiale care și aceasta mai poate sugera o altă persoană. Alegere propriu-zisă o va face Sfântul Sinod, după numirea persoanelor respective.
(Pe data de 19 mai, 2011, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române l-a ales și numit pe PS Irineu Pop, în scanul vacant al Arhipiscopiei de Alba Iulia. n.n.)
Nicholas Buda: Clujul – urbea de suflet al Transilvaniei – este un municipiu care a început de mult să se afirme, în această parte a țării, nu numai din punct de vedere economico-social, dar și religios-cultural. Aici sunt universități de prestigiu cu o societate academică sofisticată, iar uneori chiar foarte pretențioasă. Moștenirea teologică pe care a lăsat-o IPS Bartolomeu ca ierarh al bisericii precum și moștenirea intelectuală pe care a lăsat-o scriitorul Valeriu Anania, se cere a fi continuată pe coordonatele lăsate de către acesta și care nu pot fi ignorate. În ce mod intenționați să pledați cauza bisericii în societate, în sensibilul raport al acesteia cu intelectualii și, nu în ultimul rând, cu reprezentații puterii centrale și locale de stat, din cadrul Mitropliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului?
IPS Andrei: Cred că înainte de a fi demnitar de stat sau profesor universitar, intelectualii, în general, sunt creștini. Cred că în acest sens, cu repectul valorii lor științifice și culturale – pentru că avem la Cluj intelectuali de o mare valoare – vom încerca să reinterăm realitatea faptului că suntem creștini. Și făcându-ne foarte bine misiunea, fiecare acolo unde suntem puși, facem de fapt o slujire a lui Dumnezeu. Biserica nu este alcătuită doar din episcopi și preoți, este alcătuită din toți credincioșii botezați. Este mare lucru dacă intelectualii noștri realizează acest adevăr: că sunt mădulare ale bisericii și că pot face foarte mult pentru aceasta. De multe ori un intelectual credincios sau un politician credincios se poate implica și poate fi foarte, foarte de folos vieții bisericești. Cam în sensul acesta mă gândesc… Să conlucrez cu dânșii, să mă implic atât cât îmi stă mie în putere. Acum concret, sigur că mă voi implica în activitatea Facultății de Teolgie, pentru că dascăl de teologie sunt – de Morală și de Spiritualitate – dar și în ce privește Universitatea Babeș-Bolyai, Universitatea de Medicină și Farmacie, Universitatea Tehnică, Universitatea creștină Dimitrie Cantemir… și acelea îmi sunt la suflet.
Nicholas Buda: Pășiți la Cluj pe un teren eminamente interconfesional – pentru că în acestă cetate a culturii conviețuiesc sub auspiciile îngăduinței, înțelegerii și toleranței religioase, alături de Biserica Ortodoxă și alte biserici și confesiuni: Biserica Romano-Catolică, Biserica Greco-Catolică (Unită cu Roma), Biserica Unitariană, Cultul Reformat, Cultul Adventist, Cultul Penticostal, Cultul Baptist, Cultul Martorii lui Iehova. Mai există membrii sau organizații religioase necreștine: Bah’ai, Sahaja Yoga, Islamiști și Budiști. Credeți că această realitate complexă a vieții religioase de la Cluj-Napoca, necesită o anumită practică pastorală și cât de mult ar trebui să fie preocupată IPS Voastră de diplomația tactului interconfesional aplicabilă acesteia?
IPS Andrei: Eu cred că plecând de la această situație concretă, trebuie să punem în lucrare învățătura Mântuitorului „să-i iubim pe toți oamenii”. Deci indiferent de religia sau de confesiunea pe care unii o au, îi luăm ca atare și dacă îi cinstim, îi iubim… știm că până la urmă pe Mântuitorul îl cinstim, îl slujim și îl iubim. În acest mod vom aborda situația plurireligioasă și multiconfesională din Cluj. Nu ascundem lucrul acesta, că din moment ce suntem slujitorii Bisericii Ortodoxe socotim că aceasta este calea absolută pe care mergem spre mântuire, dar aceasta nu ne dă dreptul să desconsiderăm credința altora. Cu eleganța necesară, cu toleranța necesară, când se ivesc discuții de natură doctrinară, încercăm să le explică altora că este dreaptă calea înspre cer cea pe care o arată Biserică Ortodoxă! Pentru că ortodoxia este viață nouă cu Hristos și în Hristos, condusă de Duhul Sfânt. Dar Hristos este iubitor de oameni, toată făptura a fost creată de El și atunci, ca atare, trebuie să o cinstim, să o slujim și să o iubim.
Nicholas Buda: Militați pentru o cauză religioasă comună în Transilvania? Aveți un mesaj pentru bisericile și cultele religioase creștine și necreștine, de la Cluj-Napoca?
IPS Andrei: Da, gândul pe care aș vrea să-l pun la inima lor este acesta: în fața unei lumi secularizate și în care foarte multe preocupări sunt de natură materială, confesiunile religioase ar trebui să-și dea mâna și să-i apropie pe oameni de Dumnezeu!
Nicholas Buda: Printre altele, în testamentul său IPS Bartolomeu, spunea: „la cârma Mitropoliei îmi doresc un urmaş vrednic şi demn, credincios Bisericii Ortodoxe, responsabil, integru, adversar al corupţiei de orice fel şi sub orice formă, care să continue şi să desăvârşească ceea ce am început eu…” În care din aceste dorințe testamentare ale predecesorului IPS voastre, vă regăsiți cel mai mult?
IPS Andrei: Nu este moral să vorbesc eu despre mine însumi… mă voi strădui să îndeplinesc aceste deziderate pe care mitropolitul nostru le-a lăsat în testament. Mă voi strădui! Iar cât voi împlini din ceea ce ne-a lăsat prin testament, vor observa alții. Nu este în spiritul slujitorilor Bisericii Ortodoxe Române să se laude pe ei înșiși…
Nicholas Buda: Evenimentele care se succed in viața de zi cu zi a Bisericii Ortodoxe din România, și nu numai, sunt monitorizate atent de către mass-media de limbă română a marilor comunități românești din America. De bună seamă că trecerea la cele veșnice a IPS Bartolomeu Anania a întristat sufletele multora. Golul lăsat în urma dispariției acestuia și semnele de întrebare care planau asupra unor posibili candidați pentru scaunul de mitropolit al Ardealului de nord, au dispărut în momentul în care numirea IPS voastre a fost făcută publică. Foarte multi cetățeni americani de origine română, care își au rădăcinile în Transilvania, au acum privirile îndreptate spre noul mitropolit de la Cluj-Napoca într-un moment în care, pe continentul american (poate încă și în România !)… mai există anumite segmente sociale care au făcut mare caz pe marginea subiectului extrapolat, prin publicarea dosarului personal al IPS, din arhivele fostei Securități. În țară situația a fost clarificată printr-o sentință judecătorească definitivă, iar IPS voastră a și scris o carte (S-au risipit făcătorii de basme, ed. Reîntregirea, Alba Iulia 2001), în care v-ați expus pe larg punctul de vedere. Ce ar trebui să știe cei care, din ignoranță sau cu rea intenție, mai interpretează încă în mod tendențios, aspecte din dosarul de urmărire al IPS voastre?
IPS Andrei: Ar trebui să știe că în toată perioada comunistă am fost urmărit și hăituit așa… în modul cel mai mizerabil. Nu mă plâng de asta. Alți mărtusitori au murit în închisoare. Nu mă plâng de asta, dar ar trebui să se știe, așa cum reiese din dosarul de urmărire, că aveau (securitatea n.n.) instalate 6 microfoane în casa mea. Că la un moment dat, nefiind chiar siguri dacă am sau nu predicile, dactilografiate la mașina de scris, ale părintelui Calciu (Gheorghe Calciu-Dumitreasa, ajuns ulterior preot paroh la Washington, DC. n.n.), când eu eram la biserică, au intrat în casă și le-au căutat, fără mandat de percheziție… împrăștiind totul. Ar trebui să știe că am dat admitere de patru ori la doctorat. De trei ori m-au căzut, nu pentru că nu am avut nota necesară, ci pentru că așa a ordonat Securitatea. De ce nu mă iubeau? Tocmai din motivul acesta nu mă iubeau: că nu doream să colaborez și că faceam catehizare și misiune pastorală. Nu făceam nimic împotriva lor… provocativ. Socotind lucrurile la modul absolut, sigur că era împotriva lor (!). În dosarul de urmărire, ofițerul de securitate scria despre mine, următoarele: „se manifestă ca un bun român, un bun patriot, însă nu este pentru o patrie socialistă sau comunistă, deoarece este hotărât, chiar până la sacrificiu, să activeze în direcția scoaterii cetățenilor de sub influența ideologiei statului nostru socialist…” Toate aceste ar tebuie să fie știute! Dar ceea ce s-a întâmplat eu am recunoscut și în cartea scrisă, precum și într-o conferință de presă. Negăsind de ce să se agațe ca să mă poată da peste cap, cu prilejul admiterii unui tânăr la Seminarul Teologic, a încercat (securitatea n.n.) să îmi însceneze un proces de trafic de influență. Într-o zi ofițerii m-au ținut la sediul lor de dimineața până seara și – e adevărat – că, atunci, sub amenințări, am dat o semnătură, dar… semnătură a rămas, fără să fac rău nimănui. Dar, dar… aceasta a creat, ulterior, atâtea valuri. Tot din cauza Securității nu am fost numit preot în Cluj, deși mă numise Arhiepiscopul Teofil Herineanu dar nu mă recunoscuse Departamentul Cultelor. Nu am fost adus duhovnic la Seminarul Teologic din Cluj, cum ar fi vrut același arhiepiscop… și altele și altele. Cam aceasta a fost… orice om de bună credință va vedea că semnătura aceea a fost urmarea unui șantaj mizerabil… atunci m-am pus în fața următoarei alternative: ori semnezi ori te-nchidem! Așa s-a pus problema. Dar n-am fost nici informatorul lor nici nu am făcut poliție politică… Formal am dat o semnătură. Din răutate, ulterior s-a extrapolat acest fapt… iar pe unii nu i-au interesat cele șapte dosare de urmărire și tracasare, ci doar acea hârtie. A fost un șantaj de care s-au legat ulterior alții, nu neaparat pentru a găsi o lumea impecabilă în rândurile clerului, ci pentru a lovi în biserică. Da, pentru a lovi în biserică. Pe mine, conștiința nu mă apasă, cu nimic, în acest sens. Aceste lucruri le-am discutat și cu regretatul mitropolit Bartolomeu. El le știa foarte bine. El a dorit ca eu să-i fiu urmaș. Dumnezeu să-l odihnească… cât a trăit nu i-am făcut niciodată o promisiune fermă, că voi accepta, pentru că eram prea legat de Alba Iulia. Doar apoi, mai multă lume a socotic că e bine să fie așa…
Nicholas Buda: La începutul Postului Mare am avut ocazia unei întrevederi particulare, la New York, cu PS Irineu Duvlea, episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America. Printre altele PS menționa că este un susținător fervent al unirii celor două Arhiepiscopii Ortodoxe Române din America de Nord, și formării unei mitropolii – prima de acest gen al românilor americani – sub cârma unui mitropolit, care să depindă doar canonic de Patriarhia de la București. În calitate de mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, în calitate de membru al Sf Sinod al BOR aveți, desigur, posibilitatea de a va exprima – public – opinia față de această problematică a Bisericii Ortodoxe Române din America. Sunteți adeptul unirii celor două Arhiepiscopii Ortodoxe Române din Statele Unite ale Americii?
IPS Andrei: Sunt, chiar doresc lucrul acesta. Eu cred că ar fi folositor pentru românii din America. Viața lor religioasă ar căpăta mai multă vitalitate… dacă și-ar uni forțele și ar fi o singură mitropolie. Să știți că nici în cazul mitropoliilor din țară, Patriarhia nu face ingerințe. Cu atât mai puțin în mitropolia din Statele Unite, dar trebuie să fie unitate spirituală, așa cum celelalte mitropolii din România o au, cu Patriarhia de la București. Sf. Apostol Pavel spune așa: „străduiți-vă să păstrați unitatea duhului, în legătura păci…” Ar fi de folos pentru binele lor spiritual, să fie uniți sub o singură mitropolie. Pe frații noștri români din America îi îmbrățișez cu drag. Știm că la vremea potrivită au plecat din România, nu pentru că le-a fost foarte bine, ci pentru că au avut probleme… pentru că au avut necazuri, pentru că au încercat să-și rostuiască mai bine viața, iar unii pentru că aici au fost prigoniți și hăituiți. Să dea Dumnezeu ca toate așteptările lor, legate de stabilirea acestora în continentul american, să se împlinească și astfel să aibe satisfacții spirituale și materiale depline.
IPS voastră, in numele redacției ziarului nostru și în numele Asociației de Presă Române Nord Americane, vă mulțumesc pentru amabilitatea acordării acestui interviu, dorindu-vă mult succes la cârma Mitropoliei de la Cluj.