În anul 2018 Israelul sărbătorește 70 de ani de la declararea independenței. La data de 14 mai 1948 David Ben-Gurion, șeful Agenției Evreiești, a declarat înființarea unui stat evreiesc în “Țara lui Israel” (Eretz-Israel), cu o zi înainte de expirarea mandatului britanic. Într-un fel, Israelul repetă ceea ce au făcut Statele Unite ale Americii la 4 iulie 1776, când și-au declarat independența față de Marea Britanie.
Relația SUA-Israel este un factor foarte important în politica generală a guvernului american din Orientul Mijlociu. În plus față de ajutorul financiar și militar, Statele Unite oferă un sprijin politic constant Israelului, după ce şi-au folosit puterea de veto a Consiliului de Securitate al ONU în aproximativ jumătate din cazuri pentru a proteja Israelul.
Dintre administrațiile americane de-a lungul timpului, actuala administrație Trump a oferit, de departe, cel mai puternic sprijin pentru statalitate de care Israelul a beneficiat vreodată. Poate prin faptul că Donald Trump a câștigat alegerile prezidențiale din 2016 cu câteva mesaje naţionalist-conservatoare puternice (cum ar fi “America în primul rând” și “Să facem America mare din nou”) se poate explica înțelegerea profundă a președintelui pentru eforturile gigantice ale Israelului de a-şi prezerva existenţa şi identitatea proprie împotriva amenințărilor constante ale vecinilor săi agresivi.
Un alt factor este numărul membrilor de origine evreiască din administrația Trump (în ciuda antisemitismului de care președintele a fost acuzat pe nedrept). Câțiva membri proeminenți includ pe Jared Kushner (consilier principal şi rudă prin alianţă/ginere), David Friedman (ambasador în Israel), Jason Greenblatt (reprezentant special pentru negocierile internaționale şi conflictul israeliano-palestinian), Gary Cohn (director al Consiliului Economic Național al Casei Albe), Steve Mnuchin (secretarul Trezoreriei americane), Stephen Miller, Reed Cordish și Avraham Berkowitz (consilieri principali și asistenți speciali prezidenţiali), pentru a numi doar câțiva dintre aceștia.
În luna septembrie 2017 Statele Unite au anunţat că vor deschide prima lor bază militară permanentă în Israel, iar în 6 decembrie 2017 Statele Unite au recunoscut Ierusalimul drept capitala Israelului și au început procesul de mutare a ambasadei SUA din Israel de la Tel Aviv la Ierusalim. Anterior, mai mulți președinți americani au promis acest lucru din interes politic, dar numai Donald Trump a şi înfăptuit aceasta cu adevărat. Decizia a fost larg criticată de către liderii din întreaga lume ca fiind în detrimentul “procesului de pace”.
La 18 decembrie 2017 Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a votat în favoarea unui proiect de rezoluție care bloca decizia președintelui american, însă rezoluția a fost respinsă prin veto de către Statele Unite. La 21 decembrie 2017 Adunarea Generală a Națiunilor Unite a respins în mod covârşitor avertismentele americane și a votat în favoarea unei rezoluții prin care se solicită Statelor Unite să își retragă decizia de recunoaștere a Ierusalimului drept capitală a Israelului. Rezoluția a fost adoptată de 128 de state membre, care au votat în favoarea acesteia, 9 ţări au votat împotrivă (inclusiv Statele Unite și Israelul), iar 35 de țări s-au abținut (inclusiv România).
Ambasadorul SUA, Nikki Haley, a emis un avertisment sever pentru Organizația Națiunilor Unite, în sensul că Statele Unite “își vor aminti” de țările care au votat pentru această rezoluţie, sugerând că sprijinul financiar acordat de SUA pentru ONU nu este garantat și că SUA nu ar trebui să sprijine o organizație care a condamnat-o.
Ierusalimul, cu cei peste 800.000 de locuitori ai săi (dintre care două treimi sunt evrei și o treime sunt musulmani și creștini), este un oraş de mărimea capitalei Statelor Unite, Washington, DC (fără zona metropolitană). De asemenea, Ierusalimul (ca şi Bucureştiul) este un oraș partener cu New Yorkul, locul de naștere al președintelui Trump.
Orașul a fost sacru pentru iudaism timp de 3.000 de ani, pentru creștinism timp de 2.000 de ani și pentru islam timp de 1.400 de ani. Prin urmare, în ciuda eforturilor de menținere a coexistenței religioase pașnice, orașul continuă să fie o sursă de controverse și tensiuni.
Cu toate acestea, în timpul anului 2018, care marchează cea de-a 70-a aniversare a existenței Israelului, dar şi ulterior, ținând seama şi de noua Strategie de securitate națională din Orientul Mijlociu a administraţiei Trump, există multe motive de optimism și de speranță că lucrurile vor evolua în mai bine.
NOTĂ: Dreptul de reproducere a articolului, în varianta engleză în original şi varianta română în traducere, aparţine autorului şi este folosit cu permisiunea acestuia. Articolul a fost publicat anterior de revista AMERICAN THINKER.
TIBERIU DIANU, autor de cărți și multiple articole de drept, politică și societăţi postcomuniste, locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Washington, DC şi poate fi urmărit pe MEDIUM.
Un articol documentat şi o introducere în ideea de vis american. Cu alte cuvinte, autorul TIBERIU DIANU ne confirmă justeţea succesului unei ţări-magnet, ce nu fără acoperire atrage imigranţi din întreaga lume.
Articolul face remarci interesante despre modul în care Statele Unite și Israelul și-au declarat independența, prezentând câteva trăsături comune. În ciuda voturilor anti-israeliene din cadrul Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, această țară a fost întotdeauna protejată de Statele Unite prin dreptul de veto. În timpul actualei administrații Trump, Israelul a primit un sprijin constant și substanțial – politic, financiar și militar. Cea mai recentă mișcare a Statelor Unite a fost începerea procesului de deplasare a Ambasadei SUA de la Tel Aviv la Ierusalim, un oraș pe care israelienii îl recunosc ei înșiși drept capitala țării lor. Mai mulți președinți americani au urmat acest pas doar la nivel declarativ, în timp ce actualul președinte este primul care și-a păstrat cu adevărat cuvântul și și-a respectat promisiunile.
Unii oameni sunt reticenţi la faptul că orice se poate schimba în timp referitor la practicile consulare, eliberarea de vize sau luarea în considerare a întregului oraş Ierusalim ca parte integrantă a Israelului. Preşedintele Donald Trump are la dispoziţie un mandat, posibil două, pentru a schimba starea actuală de lucruri.
Un articol bine definit şi documentat. Deşi succint şi fără ditirambi inutili autorul ne oferă un punct de vedere legat de prezenţa SUA în lume şi în raport cu alte ţări. Pornind de la Debarcarea în Normandia, de Planul Marshall şi, în cazul de faţă, suportul acordat Israelului în ultima jumătate de secol.
Între Statele Unite și Israel se pot trasa multe paralele, pornind de la modul în care cele două națiuni și-au obținut independența și terminând cu textura morală a cetățenilor lor. Este ceea ce articolul a încercat să sublinieze. Multe mulțumiri pentru citirea articolului și comentariile dvs.
Comments are closed.