de Stefan Dumitrescu
DACĂ AȘ FI
Dacă aș fi un arbore
tu ai fi toate frunzele mele
iubito,
murmurând dulce mângâiate de adierea zefirului
și de stele
spunându-mi pe limba ta
verde de clorofilă
că mă iubești
iar eu cu toate rădăcinile mele înfipte în pământ
ți-aș spune cât de mult te iubesc pe limba mea pământoasă
în care cânt
Dacă aș fi o mare
tu ai fi toate valurile mele
gingaș foșnitor adormitoare care mi-ai spune că mă iubești pe limba universală
albastră a apei
iar eu ți-a spune cu toți peștii și cu toate vietățile dinlăuntrul meu cât de mult te iubesc
pe limba neagră
a adâncului
greu
Dacă aș fi o câmpie
tu ai fi toate lanurile
de grâu de secară și de in
și toate firele de iarbă
foșnind melancolic și cristalin
6
care îmi spui pe limba ta foșnitoare că mă iubești
cu o iubire cât Carul Mare
iar eu ți-aș spune cu toate rădăcinile și pietrele și
nestematele din adâncul meu cât de mult te iubesc
în graiul meu
nesfârșit pământesc
Dacă aș fi cerul
tu ai fi miliardele de stele
care pâlpâie în fiecare noapte dulci mătăsoase
ca niște șoapte
care mi-ai spune cât
de mult mă iubești
iar eu aș fi văzduhul
plin de miliardele de păsări de nori de adierile vântului
care ți-aș spune că te iubesc prin gura păsărilor a norilor a vântului
a luminii
a pământului
Oh, iubito,
dar eu chiar voi deveni
toți arborii
și toate mările și oceanele
și toate câmpiile
și cerul
și toate cele care există
și atunci îți voi
spune la nesfârșit
cât de mult te iubesc!
7
STELE
Stele apune-vor
Peste vârfuri de cetini Noi rămâne-vom
Iubito, prieteni,
Umple-se-vor bisericile De sfinți
Noi rămâne-vom
Veșnic iubiți!
Veacuri vor trece,
Soare și lună,
Noi rămâne-vom
Iubito-mpreună
Se va trece-n curând Această lume veche În veci noi rămâne-vom Suflete pereche!
8
DOAMNE
De ce să ne fi dăruit, Domnul,
O dragoste atât de mare?
Să ne fi iubit Dumnezeu atât de mult Încât ne-a supus la o atât de grea încercare? Doamne, Tu știi că eu suntslujitorul Tău umil Și Te-ascult!
9
PIATRA ACEEA DIN MIJLOCUL PUSTIULUI
Piatra aceea din mijlocul pustiului ești tu Eu sunt condorul care mă rotesc în înalt Mi-e un dor amarnic de tine, iubito
Că-nfloresc cireșii pe tărâmul ăllalt
Țipetele mele îți spun cât de mult te iubesc Ție îți cresc muguri roșii la subțioară
Dragostea mea face ca-n vinele tale
Să curg-o lumină înaltă amară
În curând îți vor crește aripi, iubito
Iubirea mea le va face să zboare
Vei veni lângă mine și vom pluti în înalt Toată veșnicia. Pustie. Ucigătoare
10
O, IUBITO
Oh, iubito,
te priveam fascinat de frumusețea ta de mii de ani și te
iubeam atât de mult
încât ochii mei s-au transformat în două inimi
care băteau pentru tine
oh, și am orbit deodată
și n-am mai putut să mă bucur de lumina chipului tău
și urechile mele
s-au transformat în două inimi care băteau pentru tine
oh, și am asurzit deodată
și n-am mai putut să mă bucur de dulceața glasului tău
și gura mea
s-a transformat într-o inimă care bătea pentru tine
oh, și am amuțit deodată
și n-am mai putut să-ți spun cât de frumoasă ești
și cât de mult te iubesc
și mâinile mele
s-au transformat în două inimi întinse către tine
oh, dar am rămas deodată infirm și n-am mai putut să te mângâi și să te îmbrățișez
11
și picioarele mele
s-au transformat în două inimi oh, de aceea n-am mai ajuns și nu voi ajunge niciodată la tine
și toată ființa mea
s-a transformat într-o inimă uriașă
care a începutsă crească la nesfârșit
12
UNIVERSUL ENISIC
I-auzi iubito cântecul greierilor în univers În lumea subatomică e primăvară
Codrii enisici au înflorit a doua oară
Electroniiși planetele se-nvârt invers
Atomii au înfloritși ei înalți ca noi
Cum merg pe țărmi cântând în gura mare Toată materia, Doamne, mă doare
Eu vin gânditor prin ninsoriși prin ploi
Corzile materiei foșnesc dulce șistins Lumea se sprijină melancolică pe ele Sufletele noastre se vor transforma iubito în stele Universul însuși va fi un vis
13
VOM DEVENI
Să ne iubim atât
de mult, iubito,
încât eu să devin un ochi și tu să fii
ochiul celălalt
să ne privim mii de ani până când amețim
uitând de noi,
adormitor, adânc, înalt!
ne vom privi, iubito,
până când vom
trece în lumea cealaltă când ne vom îmbrățișa contopindu-ne
devenind o mare
transcendental, delirantă!
apoi eu voi deveni,
iubito, o mână
iar tu vei fi mâna cealaltă eu te voi săruta
nebun toată ziua
tu mă vei săruta
toată ziua beată!
apoi vom trece
într-un târziu fericiți
într-o lume ailaltă mai mare când eu voi deveni,
iubito, univers
iar tu vei deveni materie strălucitor, orbitoare!
14
DACĂ ÎI IEI PASERII
Dacă îi iei ochii paserei
și îi vei pune cifrei unu
aceasta va începe să vadă realitatea ca fiind un văzduh
dacă îi iei paserei aripile
și i le pui pietrei
aceasta va începe să dea din aripi și într-un sfârșitse va înălța fericită la cer
dacă îi iei paserii inima
și i-o pui unui pian
sunetele lui vor izvorî din inima paserei
și vor semăna cu trilurile
ciocârliilor
iar dacă îi iei paserei sângele și i-l dai râurilor
malurile acestora se vor
transforma în aripi
și vor începe să zboare
iar valurile lor
vor susura ca trilurile
privighetorilor
și dacă îi iei paserei
oasele și i le vei da mării
aceasta va începe să țopăie ca paserile
15
iar
într-un târziu își va deschide larg aripile
și se va înălța în univers
scoțând țipete tragice
asemenea bâtlanilor
16
ÎȚI MULȚUMIM, DOAMNE
Îți mulțumim, Doamne, adânc
pentru toate și pentru tot
că mă ajuți când eu nu mai pot
pentru apa pe care o beau și pâinea pe care-o mănânc
pentru fiecare respirație pentru fiecare zi și pentru fiecare noapte și pentru stele
pentru lumina din gândurile mele
pentru tot ce este ce-a fostși va fi
Doamne, îndură-Te de noisărmanii
slabiși neputincioșiși tremurători
ajută-ne, Doamne,mai mult de mii de ori și dă-ne munți de daruri cu anii!
17
AM CONTINUAT SĂ TE IUBESC
Am continuat să te iubesc
atunci și mai dureros
și mai adânc
c-am auzit viermii
la temelia lumii
îndurerați și obosiți
cum plâng
și mai tare te-am iubit atunci
ca un țipăt înalt
melancolic sfâșietor
c-au început să-ți
crească aripi iubito
să te înalți în văzduh
ciudat, visător
să te rotești în înaltul cerului,
veșnic,
amețitor
Apoi am văzut
cu ochii măriți
halucinant mistuitor
cum te transformi în lumină
măreț, dureros, orbitor
cum tot universul
se luminează pe dinăuntru
și se-nfioară
se cutremură, apoi îngheață
ca o sferă interioară
densă
arzând orbitoare
amară
măreață.
18
NUMAI DRAGOSTEA MEA NU VA TRECE
Vor trece veacurile vor trece lumile
Pe bolta cerească nu va mai fi nici o stea Toate se vor trece iubito ca iarba
Numai dragostea mea nu va seca
Și va fi un cutremur cumplit pe pământ Se vor prăbuși lună șistele șisoare
Totulse va transforma iubito în scrum Numai dragostea mea va rămâne-n picioare
Va veni un potop care va acoperi lumea toată Nu vor mai fi dealuri nici munțiși nici zare Va coborî huruind noaptea universală Numai dragostea mea va străluci orbitoare
Și când totul va fi iubito neant
Și când nici timpul nu va mai fi
Dragostea mea va răsări ca un astru imens Și iar va fi noapte și iar va fi zi.
19
SUNTEM MÂINI
Păsările sunt mâinile mele întinse către tine să te mângâie, iubito,
vântul este mâna mea gingașă întinsă către tine râurile sunt mâinile mele limpezi care te caută pe tine, să te mângâie, iubito
și criniisunt mâinile mele înflorite
care te caută pe tine, iubito, să te mângâie
și eu sunt o mână, iubito
din care pornesc mii de mâini
ca ramurile unui copac ca să te caut pe tine, oh, dar a cui mână sunt eu, iubito
a cui mână întinsă sunt eu
a cui mână?
și Acela a cărui mână sunt eu
a cui mână întinsă este, iubito,
a cui mână,
a cui mână întinsă este, iubito?
și tu ești o mână întinsă, catifelată, gingașă, iubito pe care te caut cu toate mâinile mele întinse să te mângâi oh, și către cine te întinzi tu, iubito,
să-l mângâi,
către cine te întinzi tu, iubito
să-l mângâi,
către Cine?
și El a cui mână întinsă o fi, iubito,
a cui mână,
și El a cui mână întinsă o fi, iubito,
a cui mână?
20
OH, CE MULT SE MAI IUBEA
Oh, ce mult se mai iubea
Sinele și cu sinea,
Smochinul cu smochina
Luminul cu lumina
Pământul cu pământa
Cuvântul cu cuvânta
Și lumul cu lumea sa
Inimul cu inima
Limbul și cu limba sa
Plămânul cu plămâna
Și pietrul cu piatra sa
Apul sfânt și cu apa
Apusul cu apusa
Astrul și cu steaua sa
Orizontul cu zarea
Paserul cu pasărea
Sângele cu sângera
Focul și cu flacăra
Norul și cu noara sa
Nimicul cu nimica
Și ce mult se bucura
Îngerul cu îngera
Și cerul cu cera sa
Seninul cu senina
Și Iisus cu Maica Sa
Dumnezeu în cer stătea
Privea și se minuna
Și de-atâta fericire
Părea tânăr ca un mire
Zâmbind dulce și subțire!
21
DACĂ AI FI O PIATRĂ
O, iubito,
dacă ai fi o piatră ți-aș
spune la nesfârșit că te iubesc
până când te vei transforma
într-o inimă
care bate fericită visătoare întruna
apoi îți voispune în continuare
la nesfârșit că te iubesc
până când îți vor crește aripi
și vei zbura în înaltul cerului
eu nu mă voi opri
îți voispune la infinit că
te iubesc
până când îmi vor crește și
mie aripi
și ne vom întâlni în
înaltul cerului
eu te voi mângâia cu aripile mele tu mă vei îmbrățișa cu aripile tale
iar eu tot nu mă voi opri
îți voispune la nesfârșit că
te iubesc
până când ne vom transforma
amândoi în lumină
vom deveni amândoi două sfere luminoase care cresc la nesfârșit
iar eu tot nu mă voi opri
îți voispune mereu că
22
te iubesc
până când sfere luminoase fiind
ne vom contopi devenind o sferă imensă, și eu tot nu mă voi opri
îți voispune la nesfârșit că te iubesc până când vom ajunge în inima lui Dumnezeu și eu tot nu voi opri
îți voispune că te iubesc la nesfârșit până când vom crește cât inima Lui Dumnezeu și eu tot nu mă voi opri
îți voispune în continuare că te iubesc până când vom ajunge cât Dumnezeu și tot nu mă voi opri
până când vom deveni Dumnezeu
Însă nici atunci nu mă voi opri
și-ți voispune la infinit că
te iubesc
23
PLÂNGEA ÎN LACRIMI HOHOTIND
Plângea în lacrimi hohotind
Și hohotele lui plecau
Ca niște valuri uriașe
Lovindu-se de orizont
Și se-ntorceau maiestuoase
Înalte și strălucitoare
Ca niște hohote de râs
Ca niște turnuri pe o mare
Acoperind câmpiișisate
Orașe dealuriși păduri
Ce tresăltau de fericire
Cântând prin miiși mii de guri
24
TU STAI CA O STATUIE PE UN DEAL
Interfața dintre realitate și
Irealitate este subțire ca o sârmă de argint întinsă Peste o prăpastie. Eu merg către tine de la-nceputul lumii Cu un plop înflorit în mănă
Cântând în gura mare
Pe sârma aceasta subțire întinsă
Atât de tare că vibrează tot timpul gata
Să pleznească.
Linia care desparte viața
De moarte este unul dintre firele tale de păr, iubito Întins peste haos. Atât de tare că vibrează tot timpul Eu merg pe el în bătaia vântului ca un echilibrist Cu inima ta în mână roșie
Care crește în mii de ani
Asemenea unui crin înflorit
Tu stai în inima mea
Ca o regină pe un piedestal
Ca un crin înalt cât un plop
Venind fericită către tine
Înalt maiestuos transcendental…
25
CINE ȘTIE CE-AI FI FIIND FEMEIE!
Cine știe ce-ai fi fiind femeie
Înserare-n care tânăr mă afund
Cer ființei mele sufletului fund
Răsărind pe culmi ca o moschee
Și mireasmă-n care în amiezi mă pierd Pe sub bolte-a lumii pal orientale Sfântă bucurie când de fapt ești jale Sărutând o poartă cosmosul dezmierd
Cine știe ce-ai fi fiind femeie
Te trimise moartea să murim mereu Cum ne cad în suflet picături de seu Și răsar pe boltă stele ce scânteie
26
EU SUNT, IUBITO
Eu sunt, iubito, limba ta
cea dulce
și tu ești gura mea înmiresmată cerul și pământul
care mă-nvălui și mă aperi
și astfel se naște rostirea
cuvântul
Numai astfel îți pot spune
te iubesc
și astfel te strig pe Tine,
Doamne!
și pot s-o numesc pe mama mea mamă
și primăverile primăveri
și toamnele toamne
Numai împreună iubindu-ne
atingându-ne și îmbrățișându-ne nebuni
se nasc în noi vocalele cele rotunde înmiresmate ca florile
de gutui și de pruni
gustoase și ude
care pornesc de pe buzele noastre ca albinele
din niciunde către unde
devenind privighetori și lăstuni Așa s-a născut limba română
cea dulce cea înaltă
ca o mireasă
care ne-a îmbrățișat și ne-adună pe toți acasă
în pântecele ei mare
ca o ninsoare adâncă măreață
maiestuoasă!
27
IMN
Lumina viscolește pe dealuri Stele pe orizonturi căzând Prin patrie cum ne tot ducem Până ne pierdem în curând
Ca-n niște codri fără-afund Ai lumilor care s-au dus Și cum pierzându-ne-n adâncuri Noi răsărim pe boltă sus.
28
ATÂT DE MULT TE IUBEAM
Oh, iubito,
Atât de mult te iubeam
Mâinile mele doreau însetate să te mângâie Încât au începutsă crească
Foșnind dulce
Înspre tine
Iar pe trup mi-au crescut
Mii de mâini,
Ca niște lujeri de crini înfloriți,
Care se alungeau către tine
Cântând fericite
Ca să te îmbrățișeze,
Fierbinți
Ochii mei erau atât de însetați
De tine
Încât au începutsă-mi crească
Mari în cap ca niște cercuri
Iar pe trup au început
Să-mi crească mii de
Ochi care se măreau
Ca niște aștri
Avizisă te privească pe tine
Să te pipăie cu privirea,
Dinspre în afară înspre înlăuntru, Dinspre înlăuntru înspre afară
Dinspre toate părțile,
Prea bine
Și toată ființa mea
Pe nesimțite a devenit un fluviu
Atât de limpede
29
Că vedeai pietricelele albe și roșii Pe fundul lui
Care clipocea atât de dulce Curgând înspre tine
Să te îmbrățișeze
Că se auzea în univers
Domnul nostru Iisus Christos Răstignit. Cu crucea
În spate cum vine.
30
A DISPĂRUT SPECIA UMANĂ
A dispărut, iubito, specia umană
pământul e acoperit tot de cenușă
în lumea ailaltă scârțâie-o ușă
soarele a devenitși el o rană
am rămas numai noi pe pământ
timpulși el a devenit canceros
mă doare dragostea ta până la os
în lumea ailaltă îngerii urlu și cânt
iubirea mea a pornit amarnic spre tine ca o ninsoare orizontală să te găsească să te facă-o mireasă dumnezeiască
un munte strălucind de rubine
ca o ploaie a pornit iubirea mea din adânc spălând cenușa de pe pământ
iarba și pomiiși crinii au țâșnit deodată în vânt eu te caut iubito amarnic și plâng
31
OCHIULE, TE IUBESC
Țineam piatra în palme
și mă uitam la ea fascinat
Am privit atât de mult piatra pe care o țineam în căușul palmelor zile, luni nesfârșite
încât piatra a începutsă se
transforme în ochi
Ochiule te iubesc
i-am spus
și am continuat să-l privesc fascinat drept în ochi
zile luni ani nesfârșiți
încât am simțit cum încet
încet
devin ochi
sentimentul trecerii
de la starea de om
la starea de ochi
era dulce amărui
semănând cu linia orizontului apoi cu țipătul nesfârșit al
pescărușului
apoi cu linia
limpede a privirii
Lui
Acum în toată lumea
pe culmea muntelui eram
numai noi
doi ochi
32
Tu ești iubitul meu mi-aispus
și tu ești iubita mea ți-am spus
apoi ne-am îmbrățișat și am devenit
un foc imens
ca un plop
pe vârful muntelui
33
VOM ALERGA SINGURI
Vom alerga singuri prin orașe pustii cu crini în mâini cântând în gura mare i-auzi, iubito, steaua polară mă doare tu ți-ai dori o potecă nesfârșită să fii
pe care eu să vin înnebunit de dor cu-n crin în mâini cântând în gura mare în lumea ailaltă e sărbătoare
în sufetul meu toate orașele mor
și să tot vin iubito către tine
și niciodată să nu mai ajung
în pustiuri cântă bâtlanii prelung în cer și pe pământ nu mai e nime!
34
ÎNCÂT AM DEVENIT TRECERE
Îmi era atât de dor de tine
încât am devenit trecere
plutire
călătorie înspre tine, iubito
cu brațele întinse
ca un țipăt
sfâșietor șisubțire
În timpul acesta
tu iubeai atât de mult dealul
încât călătoreai somnambulă înspre el zâmbind
cu brațele întinse
Când am ajuns la tine
te-am îmbrățișat cu toți
ochii mei
cu auzul
cu toate papilele mele
am simțit livada catifelată
de caiși înfloriți
care creșteau pe dealul
pe care-l iubeai tu
și am auzit privighetorile
care cântau în caișii înfloriți
și-am simți gustul dulce amărui al ierbii care tremura fericită mângâiată de adierea vântului pe culmea dealului
35
ÎNALT CÂNTĂ, IUBITO, COCORII
Înalt cântă iubito cocorii pe mări
sufletul meu e un pustiu nesfârșit
popoarele se sting în asfințit
pe dealuri cresc păduri de-ntrebări
unde ne ducem, Doamne, și ce e cu noi? sfințiise sinucid în biserici cântând în lumea ailaltă auzi clopote lugubru bătând în curând vor veni amarnice ploi
numai noisinguri vom rămâne iubito pe lume și munții de gheață lucind în soare
Dumnezeu va sta în cer în picioare Într-o ploaie înaltă de sânge cu spume
36
SĂ INTRU ÎN MAGMA CARE EȘTI TU
O emoție imensă sunt, iubito
care te cuprinde cu brațele
cum învăluie cosmosul
pământul
cum mângâie firul
de iarbă de pe colină
lumina și vântul
tu ești sâmburele piersicei
eu sunt pulpa de carne
care te înconjor
te strâng în brațe
țipând
cu toate dealurile
și pădurile din mine
care mă dor
cu toate puterile mele
s-ajung în tine
să ne împreunăm
și să mor
Tu ești pământul dulce
catifelat, misterios al câmpiei
eu suntstejarul
care îmi înfig rădăcina
adânc în tine
pământul se-nfioară hohotitor
materia cântă
de plăcere, de bine
venire veșnică iubito
sunt înspre tine
37
ce niciodată nu va ajunge în adâncul tău
departe
în sine!
să intru în magma care ești tu să ne împreunăm șisă fiu una cu tine
cum este lumina cu văzduhul când este vară
când este sărbătoare și bine dar niciodată nu
voi ajunge la tine
una cu tine
nu voi fi niciodată
ci doar o îmbrățișare
fierbinte și dulce
enormă, eternă și beată!
Pleoapa ta sunt
iar tu ești ochiul pe care-l învălui și-l mângâi
cu dragoste și-l cuprind
din adâncul meu
dintâi
până departe la fluviul Ind venire dureroasă sunt înspre tine veșnic venind
dar niciodată nu voi fi ochi ca tine
să privim amândoi până departe și ce să vedem, iubito?
deșertăciune, pustiu, melancolie suferință și moarte
38
DOAMNE, MARE
Doamne, mare trebuie să fi fostsetea Ta de a te juca te-ai jucat de-a întunericulși de-a lumina te-ai jucat de-a pământul de-a dragostea și de-a vina ai urlat din adânc șis-a născutsunetul A
mari trebuie să fi fost chinurile nașterii Tale Tu te jucai de-a nașterea și urlai de durere cum se zvârcolește-n chinurile facerii o muiere câtă măreție, Doamne, câtă glorie câtă jale
apoi te-ai jucat de-a prima femeie născută din lut te-ai jucat de-a ochii ei frumoșiși albaștri pe care i-ai pictat pe cer ca pe aștri
apoi te-ai jucat de-a raiul când ai plâns și-ai gemut
apoi te-ai jucat de-a oasele de-a inima și de-a sângele ai suflat peste ele și-au începutsă meargă ai întins apoi zarea să fie mai largă
acum stai toată veșnicia și plânge-le
dar de ce nu te-ai jucat Tu, Doamne,
te-ai jucat de-a răsăritul și de-a pădurea
de-a pustiurile pe care le-ai făcut aiurea
de-a câmpii înflorite de-a primăveriși de-a toamne
Te-ai jucat până la Eufratși la Ind
Te-ai jucat de-a dragostea dintre bărbatși femeie Ai pus cerul deasupra lumiisă steie
și la sfârșit te-ai jucat de-a moartea zâmbind!
39
UN ZEFIR AȘ VREA SĂ FIU, IUBITO!
Un zefir aș vrea să fiu, iubito
dulcea și înmiresmata batere de vânt
să mă joc cu zulufii tăi
să mă pierd prin părul tău
tresăltând
ca prin noptoasele zăvoaie în care
cântă privighetorile
cu toate stelele ți-aș săruta pleoapele, iubito și toți luceferii ți i-aș prinde în păr
cu toate diminețile ți-aș spăla fața ta
ca apa fragedă neîncepută a unui lac de cleștar toate florile de caiși de cireșiși de meri
aș vrea să fiu
să ning pe umerii tăi
fragezi, marmoreeni și rotunzi
cum sunt colinele raiului
luminate de surâsul blând al Domnului
care se miră și El cât de frumoasă ești
aș vrea să fiu toate trilurile privighetorilor și cântecele ciocârliilor și ale mierlelor și ale sturzilor să umplu cu ele văzduhul înmiresmat
al sufletului tău
și toate petalele de crini aș vrea să fiu
să-ți îmbrățișez inima ta mii de ani
până când inima ta va crește
cât un munte de petale de crini
și toate boabele de rouă
ale tuturor câmpiilor aș vrea să fiu
până la stele
40
atunci când calci pe iarba fragedă să-ți sărut tălpile tale gingașe să mă las melancolic strivit
de ele
și universul aș mai vrea să fiu atunci când vom deveni materie roșie să te țin strâns în brațele mele toată veșnicia
cântând ca un nebun în gura mare urcat pe un munte
cu un crin în mână.
41
VIN AMARNICE VREMI, IUBITO!
O, iubito, vin amarnice vremi
Neagra prăpastie e tot mai adâncă
La temelia lumii viermii mănâncă Prin păduriși pe mări tu jalnic mă chemi
Arhanghelii mărșăluiesc triști prin sate Sentimentele mele suntschele pe mări În pustiuri răsar păduri de-ntrebări Tu ești iubito tot mai departe
Oare ce-a fost, Doamne, viața aceasta? Să fiiși să nu fii totodată
Atom munte-nflorit materie beată
N-adâncuri crescând îndurerata și vasta
Cum trecem iubito dintr-o lume în altă Cu mâinile-ntinse te strig și te caut pe mări În lumea ailaltă sunt mariserbări
Fruntea ta răsare pe cer maiestuoasă și înaltă!
42
AȘA TE VOI CĂUTA, IUBITO!
Tu ești ca o poartă monumentală înflorită prin care pătrund și mă
pomenesc în altă poartă
opac orbitoare
prin care intru și mă
găsesc în altă poartă înflorită,
care ucigător
mă doare
prin care pătrund în altă poartă
profundă
ca o jelanie
și ca o întrebare
prin care intru în altă poartă
care dă în altă poartă,
strălucitoare
prin care ajung în altă poartă,
așa voi merge către tine
iubito, toată viața
mergând prin acest tunel de porți arzând ca o lumânare
strigând numele tău
în gura mare.
Dar tu eștiși o inimă, iubito,
imensă înflorită ca un crâng
în care mierlele, privighetorile,
ciocârliile, greierii șisturzii
cântă și plâng
în care intru ca într-o catedrală
ajungând înlăuntrul altei inimi
din care pătrund în altă inimă
43
siderală
pe care o deschid și mă găsesc înăuntru altei inimi
prin care mă pomenesc în altă inimă, monumentală
care dă în altă inimă
prin care ajung
într-o altă inimă
minerală
așa te voi căuta toată viața, iubito, orbitoare
prin nesfârșitul tunel de inimi ca un orb pipăind
cu mâinile întinse
cântând în gura mare
până la Ind
44
AICI NINGE IUBITO DE-NGROAPĂ
Aici ninge iubito de-ngroapă
În lumea subatomică e primăvară Scârțâie o poartă în lumea ailaltă Materia e din ce în ce mai amară
Tu vii iubito subțire și-naltă
Prin marile ninsorisurâzând
Ca o balerină dansând pe păduri În cer Dumnezeu se bucură blând
Ninge iubito și-n mine amarnic Se-aud temeliile lumii crăpând
O poartă se deschide-n sufletul meu Prin care se vede sfârșitul lumii intrând
Tu vii iubito eroic spre mine
Făcându-ți loc prin adânca ninsoare Lumea se luminează încetși pe cer Se vede chipul tău imens cum răsare
45
CÂTEODATĂ VISEZ
Câteodată visez că tu ești
apa limpede a râului
care clipocește duce săltând copilăroasă peste pietre iar eu sunt malurile
încărcate de rugi de mure, de crinisălbatici
de zăvoaie înflorite în care cântă privighetorile și mierlele care merg cu tine ținându-te pe brațe
de la începutul lumii
îmbătat de clipocitul dulce al undelor tale
și-n existența viitoare
tu chiar vei fi râul
cu unde limpezi clipocind fericite
că se va auzi în tot universul
iar eu voi fi malurile lui verzi
încărcate de rugi de mure, de agrișe, de afine de ferigi și de zăvoaie înflorite
care te vor ține pe brațe
înalte senine
îmbătate de muzica divină
a undelor tale cristaline
alteori visez că sunt un ou
imens
eu sunt coaja care te îmbrățișează
care te mângâi din toate punctele universului iar tu ești albușul de argint tremurător
și gingașul gălbenuș de aur
dulce ca mierea
ucigător
46
care mă mângâie pe dinlăuntrul ființei
iar eu simt o plăcere atât
de dulce că-mi vine să țip
oh, și într-o existență viitoare
noi chiar vom fi un ou imens
din care se va naște universul
tu vei fi gingașul albuș care se clatină ușor
și gălbenușul auriu
care tremurând mă mângâie
pe dinlăuntru astfel că de fericire voi începe să cânt să plâng și să fiu
dar cel mai mult visez că
tu ești gingașa și fierbintea materie roșie
care clipocește și murmură născând galaxiile și planetele iar eu sunt universul
care te înconjor mângâindu-te
care te țin în brațele mele
să nu te risipești în univers
și într-o viață viitoare, iubito, tu
chiar vei fi dulcea și fierbintea și roșia materie clocotitoare murmurând
născând astfel galaxiile și astrele
și muzica divină
iar eu voi fi universul care te
voi ține îmbrățișată strâns
toată veșnicia
ca să nu te risipești
în lumină
47
ÎN CURÂND, IUBITO
În curând, iubito, voi pleca nebun Pe țărmi prin păduri pe coline
Voi vorbi cu pietrele cu firele de iarbă Cu râurile cu noriiși-mi va fi bine
Îmi va fi atât de dor de tine, iubito Încât voi auzi primăverile în lumea aialaltă Cum cântă ca bâtlanii sfâșietor în pustiu În timp ce tu treci prin moarte subțire și-naltă
Eu te voi căuta mii de ani, iubito
Ca orbii cu mâinile-ntinse
Prin marile ninsori ale lumii
Prin pădurile întunecoase de vise
48
CÂT VOR MAI ALERGA BALERINELE
Ah, cât vor mai alerga balerinele
prin codri
ghețarul din mijlocul pustiului
va înflori
cel care culege valurile pe mare
și le seamănă pe câmpie
va începe să cânte în gura mare
apoi va muri
un plop pe zare cu o lumânare în mână cât de mult te-aș mângâia mamă acum când ești în lumea ailaltă
șefilor de stat le cresc crini albi
din cap
prin orașe șobolaniise adună
la vecernie-n ceată
tu ești atât de departe, iubito
că aud temelia lumii cum tace
pierdută, beată
și nu te voi mai vedea niciodată
un dulap pe vârful muntelui
și eu singur la marginea lumii
o piatră plină
de pace
o pată
49
ASCULTĂ, IUBITO, CÂNTECUL…
Ascultă, ascultă iubito, cântecul sfâșietor al păunilor
cum despică văzduhul însângerându-l în curând voi deveni
și eu
țipăt asemenea lor
mă voi așeza pe inima ta
și voi cânta înalt
devastator!
Pe fundul lumii viermii
vor începe și eisă cânte
cum cântă ciocârliile
în înaltul cerului,
dureros de dulce
amețitor!
Numai tu vei trece, iubito
ca o trestie-naltă senină
moartă de dor
pe toate colinele lumii
pierind în lumină
ca sunetul unui corn
melancolic
ucigător!
50
DINSPRE MINE ÎNSPRE TINE
Dinspre mine înspre tine
Dinspre unde înspre când
E o mare și mai bine
De pustiuri delirând
Dinspre tine înspre mine
Dinspre unde înspre cum
E-o ninsoare de rubine
Și-un ocean imens de fum
Dinspre mine înspre mine Dinspre unde înspre unde
Nimeni nu ne mai aude
Nimeni nu ne mai răspunde
Dinspre mine înspre noi
Dinspre tine înspre mine
Nimeni nu ne mai cunoaște Și nici nimeni nu mai vine
51
EU TE AȘTEPT, IUBITO
A venit primăvara în satele
ce se întind de-a lungul fluviului până și pietrele au înflorit
pianele se întorc melancolice în păduri gândurile în oameni
demult au ruginit
eu te aștept iubito
în fundul lumii
tremurând de emoție că n-o
să mai vii
în lumea subatomică e frig
și răsare soarele
inimile în oameni devin stacojii
52
OH ȘI TE-AI TRANSFORMAT ÎNTR-O TRESTIE, IUBITO!
Oh, și te-ai transformat într-o trestie iubito de ce te-ai transformat într-o trestie iubito de ce te-ai transformat într-o trestie iubito
de ce te-ai transformat într-o trestie de ce te-ai transformat, iubito, de ce?
Mă voi face și eu un zefir blând și te voi mângâia toată vara iubito și te voi mângâia toată vara iubito și te voi mângâia toată vara iubito și te voi mângâia iubito
Acum sunt un zefir blând și duios oh și bat mai tare iubito și tu te îndoi oh și bat mai tare iubito și tu te îndoi oh și bat mai tare iubito și tu te îndoi oh și bat mai tare iubito
Acum vin înspre tine dinspre răsărit iubito și tu te înclini fericită spre apus
și tu te înclini fericită spre apus
și tu te înclini fericită spre apus
și tu te înclini iubito
Acum bat înspre tine dinspre apus iubito și tu te înclini melancolică spre răsărit și tu te înclini melancolică spre răsărit și tu te înclini melancolică spre răsărit și tu te înclini melancolic iubito
53
Acum bat înspre tine îmbrățișându-te din toate părțile iubito oh și tu te înclini țipând din toate părțile înspre adâncul din tine oh și tu te înclini țipând înspre adâncul din tine oh și tu te înclini țipând înspre adâncul din tine oh și tu te înclini țipând iubito
Acum bat înspre tine și mai tare din toate părțile iubito oh și tu te pierzi cântând tragic în adâncul din tine oh și tu te pierzi cântând tragic în adâncul din tine oh și tu te pierzi cântând tragic în adâncul din tine oh și tu te pierzi cântând tragic iubito
Și deodată nu mai exiști iubito
Și deodată nu mai exiști iubito
Și deodată nu mai exiști iubito
Și deodată nu mai exiști iubito
Și deodată nu mai exiști
Nici golul tău nu mai există, iubito
Nici golul tău nu mai există iubito
Nici golul tău nu mai există
Nimic nu mai există
nimic nu mai există
nimic nu mai există
54
DACĂ EU AȘ FI UN CRIN PE O COLINĂ
Dacă eu aș fi un crin pe o colină
înalt și subțire până la cer
și tu ai fi iubito o piatră
între noi s-ar naște un arc voltaic
o melopee dulce o masă un miel
o câmpie un munte o mare o vatră
și am auzi melancolic
venind de departe miezul pământului cum plânge amarnic cum cântă ca un nebun cum se vaietă și cum latră
apoi tu o să simți o emoție luminoasă înaltă adâncă amară
cum îți pocnește cu un sunet cristalin o sămânță la subțioară
cum încep țărmurile mării
și orizontul și carul mare și lanurile de in prelung să te doară
și cum tu te transformi clipocind
într-o crină subțire
înaltă și dulce ca o vioară
atunci ție îți va crește
o mână gingașă înspre mine
și mie îmi crește o aripă visătoare
tremurând înspre tine
vom simți amândoi o amețeală
dulce amară adâncă înaltă
un întuneric nesfârșit amestecat cu lumine
ne va fi rău ne va fi o mare
ne va fi o viață ne va fi o moarte
ne va fi o câmpie și ne va fi bine
55
DOAMNE, TE CAUT
Doamne, Te caut de multși te strig
aș vrea să te mângâisă mă sprijin de Tine îmi e sufletul materie râncedă și nu-mi e bine îmi este rău îmi este univers îmi este frig
Doamne, se prăbușește Creația Ta
scârțâie din toate încheieturile miroase urât măcelarii jupoaie popoarele cântând
în lumea ailaltă se lasă o iarnă adâncă și grea
unde sunt, Doamne, iubirile care-au fost pe pământ în locul orașelor au crescut munți de ghețari în lumea subatomică se aud pașii Tăi apăsațiși rari ucigașii lui Iisus se văd pe zare dansând!
56
IUBIREA DE LIMBA ROMÂNĂ
Ca sâmburele arzând
în fructul dulce, nesfârșitși înmiresmat
al Cireșei înroșită la soare
stau în mijlocul limbii române
ca un turn,
beat
pe un deal
tăcând în gura mare!
Văzduhul mă mângâie
Lumina mă scrijelește
Materia mă doare
Ca plopul înflorit pe un deal
Cu un crin în mână
Cântând nebun în gura mare
Stau în limba română
Ucigător de dulce
Amețitoare
Ca o câmpie smălțuită ce nu se mai termină Strălucind în răsăritul soarelui
Învăluită în gogoașa de lumină
A irealului
Și a Marelui
Limbă de foc sunt, iar tu îmi ești cerul gurii de miere Pe care-l gust
Care mă beiși mă mănânci
În care mă topesc prin ere,
57
Târându-mă pe brânci
Dureros de dulce,
Închis în sine și în tăcere.
Răsăritulsoarelui,
Marea strălucind în lumină,
Privighetorile cântând în crângurile înmiresmate, Grele de brocarte
și de vină,
Ochii iubitei,
Adierea vântului venind de departe
Razele lunii
Mângâind turlele argintate,
Toate
Suntsilabele tale,
Cu care scrii
Nesfârșita carte
Iubirea mea
Care mă-nvălui dinspre adânc înspre afară, Dinspre esență
Și dinspre moarte înspre vară
Și care mă cuprinzi
Dinspre cer
Înspre adânc
Materie și trup
Care veșnic pe mine mă nasc
Și mă mănânc
Ochi îmi ești
Iar eu îți sunt vedere
De piatră de mâl
Și de miere
Moarte amestecată cu-nviere
Țipăt orbitor
Învăluit în ere!
58
EU SĂ FIU CUVÂNTUL TE IUBESC
Eu să fiu cuvântul Te iubesc
Tu să fii un crin
Înalt ca un plop pe un deal
Să te mângâi cu toate
Sunetele mele
Senin
Hohotitor înalt transcendental!
Să te ating cu sunetul T
Care îl naște pe Tatăl ceresc
Să se audă până-n adâncul universului Plângând în hohote cum te iubesc Să te mângâi apoi cu sunetul E Care face ca toate lucrurile să fie Să existe cuvântul Este
Cuvântul iubire și moarte și veșnicie Cu sunetul I m-aș pune
Pe petalele tale
Ca un fluture,
Un țipăt înalt, orbitor, dureros
Să mă pătrundă frumusețea ta
Până-n adâncul lumii,
Până la os
Cu sunetul U m-aș mira
Cât de frumoasă și de gingașă
Poți să fii
Sfinții ar muri de dragoste-n biserici Marginile lumiis-ar topi
Cu sunetul B te-aș săruta
Ca o sămânță care pocnește încolțind
59
Din care s-ar naște lumea toată
Că s-ar auzi izvoarele
Clipocind înalt până la Ind
Cu toate sunetele lumii te-aș iubi Ca un roi de albine care se așează pe un ou Și care ar crește la nesfârșit
Astfel materia și universul
S-ar naște din nou!
60
MEREU AM VRUT SĂ ȘTIU
Mereu am vrutsă știu ce este dincolo de tine, iubito Ce este dincolo de tine iubito
Ce este dincolo de tine?
Tu cea care ești ca o câmpie nesfârșită înflorită Ca o mare de coline argintiistrălucind în soare Ca niște țărmi înalți de miere înmiresmați Ca niște munți imnuind
Cu crini în mâini
Țipător orbitoare
Mereu am vrutsă știu ce este în adâncul tău iubito Ce este în adâncul tău iubito
Ce este în adâncul tău?
Ca și cum aș merge pe fundul unui ocean Încărcat de grădini de mirt înflorite
Boltă înaltă și hău
Câmpie ucigător orbitoare
Ca și cum m-aș pierde prin păduri nesfârșite de crini În adâncurile abisale ale mitului
Cântând nebun în gura mare
61
TU O PASĂRE SĂ FII
O, iubito, o, iubito
Tu o pasăre să fii
Eu să-ți fiu lumina care Te-nconjor și te mângâi
O, iubito, o, iubito
Tu ești vale eu sunt deal Între noi e râul vieții Și un munte de cristal
O, iubito, o, iubito
Eu sunt dulcea ta colină Tu ești plopul ce te-nalți Dinspre mine în lumină
O, iubito, o, iubito
Tu ești A și eu sunt I Aș ploua cu flori pe tine Te-aș cânta te-aș nemuri!
62
CREIERUL URIAȘ PE COLINĂ
Oh, cum se proiectează pe cer
creierul imens ca o catedrală pe colină
oh, cum se proiectează pe cer
creierul imens ca o catedrală pe colină
deodată se vede cum încep să crească din el mâini. Mii de mâini că acum seamănă cu o caracatiță uriașă, și mâinile cresc încet ca niște țepi care ar vrea să sprijine cerul
și mâinile cresc încet ca niște țepi care ar vrea să sprijine cerul
apoi din mâini încep să crească palme violacee ca niște petale de măceș care devin imense apoi din mâini încep să crească palme violacee ca niște petale de măceș care devin imense apoi din palme încep să crească degete
încet ca niște șerpi care se alungesc foșnind oh, și degetele cresc la nesfârșit
apoi din palme încep să crească degete
încet ca niște șerpi care se alungesc foșnind oh, și degetele cresc la nesfârșit
apoi în vârful miilor de degete încep să crească ochi de parcă ar vrea să privească în adâncul universului să-l vadă pe Dumnezeu
venind
apoi în vârful miilor de degete încep să crească ochi de parcă ar vrea să privească în adâncul universului să-l vadă pe Dumnezeu
venind
63
oh, și deodată din miile de ochi pornesc încet milioane de priviri care cresc la nesfârșit ca razele unuisoare oh, și deodată din miile de ochi pornesc încet milioane de priviri care cresc la nesfârșit ca razele unuisoare strălucind țipând orbitoare
oh, și aceste priviri cândva vor umple universul oh, și aceste priviri cândva vor umple universul oh, și aceste priviri cândva vor umple universal
64
CE SE ÎNTÂMPLĂ IUBITO CU NOI?
Ce se întâmplă iubito cu noi?
În sufletul meu e o noapte grea și înaltă În sufletul tău o e o noapte adâncă Dumnezeu plânge în hohote în lumea ailaltă La temelia lumii viermii mănâncă
Ce se întâmplă iubito cu noi?
Oamenii au dispărut demult pe pământ Nici o corabie nu mai vezi pe mare În lumea ailaltă nu mai e nici un sfânt Pe mine toată materia lumii mă doare
Ce se întâmplă iubito cu noi?
În curând va veni noaptea universală Vom auzi atunci universul huruind Lumea va rămâne pustie și goală
Și-n mijlocul ei eu în gura mare cântând.
65
TE CĂUTAM PE TINE, IUBITO
Eu eram o pasăre fără o aripă
Tu erai o pasăre fără o aripă
Și atunci ne-am lipit
Unul de altul
Și-am începutsă zburăm
Mie mi-au scos zeii un ochi
Tu te-ai născut fără un ochi
Oh, și când ne-am întâlnit
Ne-am lipit unul de altul
Și am văzut deodată
Cu amândoi ochii
până în străfundul lumii
Am văzut iubito Adevărul
Care era o cutie de conserve ruginită În care creștea un crin înalt până la nori Care cânta ca o privighetoare
La umbra lui ne-am întins
Melancolici
Ca o mare
Să ascultăm toată eternitatea
Trilurile dulci
Care ne vor adormi
În picioare
66
ATÂTA IUBIRE AVEAM PENTRU TINE
Atâta iubire aveam pentru tine
C-ar fi umplutși cerulși pământul Acum suntsingur în mijlocul istoriei, iubito Și-ascult cum urlă-n lumea ailaltă vântul
Egoistă și crudă nu ți-a păsat
De voi fi eu ori de va fi un altul
Iubirea mea va străluci pe cer
Unind adâncul lumii cu înaltul
Deși mai fericită ai fi fost
De mii de ori dacă erai cu mine
Departe suntem azi unul de altul
Înconjurați de nouri de albine
Și chiar de ne vom trece pe pământ Iubirea mea va străluci pe cer
În miile de ani ce vor veni
În timp ce-n lume va fi trist și ger!
67
EU SUNT UN RÂU CU UNDA LIMPEDE CUM ESTE CRISTALUL
O, iubito
Eu sunt un râu albăstrui cu unda
limpede cum este cristalul
alergând fericit înspre tine
dând repede din valurile mele mici ca niște aripioare,
clipocind dulce
cristaline
Și tu ești un râu roșietic
ca lumina apusului
cu unda limpede cum este cristalul și curgi fericită înspre mine
sărind peste pietre
arsă de dor
dând repede din valurile tale mici
ca aripile de privighetoare
clipocind adormitor
Oh, și ne-am întâlnit, iubito
Și ne-am vărsat
unul în altul
și astfel s-a născut o mare
adâncă și limpede
că se văd pietricelele albe
și peștișorii aurii
și firele de iarbă
pe fundul ei
Oh, și marea noastră
răspândind o mireasmă de crini în univers crește încet, fericită la infinit!
68
VOM MERGE, IUBITO!
Vom merge iubito de mână
Prin ploi prin ninsori maiestuoase Arborii vor lumina ca niște torțe Văzduhulse va face de mătase
Vom trece apoi ținându-ne de mâini Prin mari canioane și trecători Ne vom pierde apoi prin cețuri înalte Prin atavice și grandioase ninsori
Vom ajunge la marginea lumii Eu voi fi o stâncă și tu vei fi o piatră Ținându-ne de mâini vomasculta Mii de ani universul cum jelește și latră
69
EU SUNT TOT TIMPUL CU TINE
Eu sunt tot timpul cu tine, Eulenia. De aceea sunt fericit
și zâmbesc mereu.
Dimineața când mă trezesc
Te văd pe tine
Sunt cu tine
și astfel sunt eu
Și când merg pe stradă
Sunt tot cu tine
Îți simt sufletul în aerul din preajma mea și îți văd ochii cum mă privesc din văzduhul care mă înconjoară
de rubine
De cele mai multe ori vorbim, glumim sau ne jucăm
Uite îmi place foarte multsă
ne jucăm de-a Crinulși de-a narcisa
Eu sunt un crin înalt
cu tulpina puternică
Tu ești o narcisă galbenă
care te uiți în sus la mine cu un surâs gingaș pe buze Și eu mă aplec și îți dau o petală
Și tu îmi dai zâmbind o petală
Apoi ne dăm bună dimineața
Apoi eu îți dau altă petală
Și tu îmi dai altă petală
Până când ne dăm toate petalele
Apoi eu te iau în mâna dreaptă
Și rămân nemișcat
ca o statuie cu o floare în mână
Pe care i-o dăruiesc Lui Dumnezeu
70
Alteori ne jucăm de-a dealulși valea. Eu sunt dealul pe care cresc
livezi de caiși înfloriți
Tu ești valea
pe care se unduiesc în soare lanuri de in
mângâiate de vântul care vine din miază-zi copilăros fericitșisenin
De departe ele par lacuri albastre
Tu te întinzi cuminte și leneșă
ca o pisică
la picioarele mele
Eu mă aplec deasupra ta
Și te mângâi
Cu toate petalele livezilor mele de caiși
Încărcați de luceferi șistele
Uneori așa cum stau aplecat peste tine mai vărs câteva lacrimi
ca să ud lanurile de in care tremură în bătaia vântului, în amurg
să crească mari
Sau ne mai jucăm
De-a lumina și de-a văzduhul
Tu ești lumina care
mă străbate și mă mângâie pe dinlăuntru
dând conținut vieții mele
Eu sunt văzduhul care te înconjor
și de cuprind în brațele mele să te ocrotesc, aiurând de dor. Și te
păstrez toată în mine să nu
pleci mai departe, astfel fiind tu
cea adevărată
71
Dar de fapt acesta nu este un joc
Pentru că în realitate tu
chiar ești lumină gingașă și dulce dinlăuntrul ființei mele și eu sunt văzduhul care te conțin
și care suntsufletul care
îți umple toată ființa
dureros de dulce și lin
Mi-ar mai plăcea să ne jucăm
de-a caisa și de-a sâmburele său. Tu să
fii caisa care mă învăluie și mă ocrotește
Eu să fiu sâmburele
care stau în mijlocul tău ca o rădăcină, ca o stâncă pe care să te sprijini
să nu cazi în haos
Suntsinele tău
care voi încolți la infinit, purtându-te ca o corabie prin timp
Dar nici acesta nu este un
joc pentru că tu chiar ești caisa zemoasă și dulce și parfumată
iar eu chiar suntsâmburele
din centrul ființei tale
beată
Mi-ar mai plăcea ca tu să fii o aripă
a acestei paseri greoaie care este lumea
Și eu să fiu cealaltă aripă
Să batem rar din aripile noastre imense
Când batem aerul în jos
Să ne întâlnim și
Să ne îmbrățișăm o clipă
72
Maiestuos
Apoisă ne desprindem iar
Să ne întindem aripile lungi
Făcând lumea aceasta să zboare prin timp
Mi-ar mai plăcea să ne jucăm
de-a râul sau de-a fluviul
Eu să fiu malurile lui
Încărcate de păduri de zmeuriș în care cântă privighetorile și mierlele
Tu să fii apa lui
limpede
cum este cristalul
Sărind peste pietricelele albe
Clipocind dulce
Iar eu să te țin toată viața în brațele mele
dar nici acesta nu este un joc
pentru că de când mă știu tu
chiar ești un râu cu apă lină
Clipocind dulce adormitor
Iar eu chiar sunt malurile
Tale mângâioase
Care te poartă pe brațe de la-nceputul lumii…
Mi-ar mai plăcea ca eu să fiu
zefirul dulce de primăvară
Iar tu să fii câmpia înverzită
Să mă aplec asupra ta mângâindu-te
sărutându-ți fiecare fir de iarbă
miliardele de flori de pe câmpie
Dar nici acesta nu este un joc
Pentru că eu chiar sunt zefirul
De primăvară
Iar tu ești dulcea și înmiresmate mea câmpie
73
înverzită
Abia acum observ că nu mai există nici un joc
pe care să-l jucăm
Pentru că noi chiar suntem
Toate lucrurile și ființele
Și fenomenele
La un loc
La sfârșit aș vrea să ne mai jucăm
De-a moartea și de-a veșnicia
Dar acest joc nu este posibil
Întrucât moartea nu există
Și atunci ne vom juca
de-a timpulși de-a veșnicia
Eu voi fi timpul care te voi
Înconjura mângâindu-te
Ocrotindu-te
Iar tu vei fi conținutul
luminos al ființei mele nemărginite Care mă va umple și mă va
mângâia pe dinăuntru
Dând sens existenței mele
Întru al lui întru
După care ne vom juca
de-a materia și de-a universul
Eu voi fi universul care te voi ține
toată veșnicia în brațele mele
Mă voi umple de gingășia și de moliciunea ta, De mireasma focului tău
74
Te voi înconjura și te voi
săruta
Ținându-te în brațele mele mirosind a flori de cais și a hău
Tu vei dormita zâmbind
Fericită și luminoasă
Înlăuntrul meu
Sau vei fi asemenea unui
Ocean
Îmbrățișat de țărmurile lui
Încărcat de crânguri înflorite
În care cântă mierlele și privighetorile Îmbrățișându-mă pe dinăuntru
cu valurile tale de spumă albă
Dar nici acesta nu va fi un joc
Pentru că eu chiar voi fi
Timpul albastru nesfârșit
Iar tu vei fi dulcea veșnicie
Eu chiar voi fi universul
Care te voi ține în brațe
Iar tu dulcea materie
Vișinie
Care vei clipoci în ființa mea
75
ZBURĂTORUL
Și vine zburătorul în fiecare noapte Să te mângâie și să te iubească. În ființa ta se face primăvară
Și toată lumea-ncepe să-nflorească!
Și pietrele și dealurile-ncep să cânte Ca într-un Imn cosmic aiuritor Eu sunt o flacără în fundul lumii iubito Cântând înalt înnebunind de dor
76
O, IUBITO
O, iubito,
Ești răspândită în aerul din jur până departe Amestecată ziua cu lumina
Cosmos de întuneric înstelat
Mirosind a mere
Când e noapte
Străbătută de mângâierile vântului
Dinspre adâncul din mine înspre moarte Plină ca un munte de cântecul ciocârliilor vara Care pe noisfâșietor ne desparte
Sufletul tău este atât de dens
în văzduhul care mă înconjoară
încât mă strivește
îmi vine să țip
ca o trestie pe un dealsingură disperată amară Cosmosul cel atât de plin de tine
parcă este fructul unei caise imense înmiresmat adânc și frust
umplut cu miere de albine,
luminoasă și dulce
iar eu suntsâmburele lui
care-l gust,
când îmi mișc mâna prin aer
te mângâi
pe dinlăuntrul tău
ești atât de gingașă
că te-aș mângâia până
la sfârșitul lumii
cu o imensă părere de rău
și ești atât de înmiresmată
că întind brațele către tine
77
și te respir însetat
până în adâncul ființei mele cu toate stelele
de rubine,
beat
acum ești tot universul din afara mea
și universul meu
interior
de începutul lumii
melancolic urlu de dor și văd atât de limpede că aceasta este adevărata imagine
a ființei mele,
plângând amarnic, hohotitor.
78
NE VOM DUCE IUBITO
Ne vom duce iubito și ne vom pierde Prin codri înalți de bazalt
Vom auzi pietrele cum imnuiesc Amețitor suav și delirant
Ne vom duce iubito și ne vom pierde Prin păduri imense înflorite
Vom auzi ulmiiși paltinii
Înălțând Domnului cântările sfinte
Ne vom pierde iubito pe coclauri înalți Transfigurați topindu-ne de dor Vom auzi dealurile cum imnuiesc Imens adânc hohotitor
Vom merge iubito și ne vom pierde Prin pustiuri adânci nesfârșite Imnuind ne vom transforma în statui Privind cu ochii-nchiși înainte
79
IUBITO, DRAGOSTEA ESTE CA PĂMÂNTUL
Iubito,
dragostea este ca Pământul
este atât de mare
încât ca să o vezi ar trebuisă te îndepărtezi de ea să te înalți deasupra ta și
deasupra ei
să ajungi pe Lună
Și atunci o vei putea vedea învăluită într-o aură galben verzuie
nebună
nespus de dulce
ca un suflet imens
Dar nu vei putea niciodată să te înalți
deasupra ta și deasupra ei
să ieși din sfera ei
de gravitație
Dacă te culci pe pământ
Și-ți desfaci larg brațele
ca și cum ai lua dragostea în brațe
atunci ești răstignit pe ea ca și cum
ai fi Iisus Christos care s-a întors șiși-a luat crucea în brațe Mergând în iad cântând în gura mare
cu crucea în brațe.
Dacă te culci pe spate cum te-ai culca pe
pământ
și-ți desfaci larg brațele
pe fața ei
cu privirea pierdută în înaltul cerului
Iisus se mai răstignește încă o dată prin tine
Atunci îl vezi pe Dumnezeu80
