V-ați întrebat vreodată de ce se tot spune să îți iubești aproapele? Cum să îl iubești când în realitate e atâta ură și dezbinare în jur? Cum să dăruiești iubire când tu însuți te simți neiubit? Ei bine iată ca a venit momentul descoperirii de sine!
Omule,a venit vremea sa fii bun! A venit vremea să dai la o parte toată negura din sufletul tău și să-ți cauți nimbul acela de iubire pe care îl ai adânc inserat în sufletul tău de însuși Dumnezeu la venirea ta pe lume. Dumnezeu nu a creat oameni răi, el a creat numai oameni buni. Atunci de unde au apărut oamenii răi? Ei bine aici se află secretul de-dumnezeirii omului, al îndepărtării de spiritul divin de însuși Tatăl, Creatorul său.
Lupta între Bine și Rău a existat întotdeauna așa cum spuneam și într-un alt articol însă a fost mai mult sau mai puțin vizibilă și observabilă de omul de rând care a lăsat sa fie acaparat și condus de curentele impuse de elitele care ne conduc. Începând cu fapte aparent banale precum minciuna, goana după bani și până la ascunderea adevărului divin toate au apărut ca ispite asupra omului care a căzut în plasa SATANICĂ ce părea inofensivă la prima vedere. Oamenii au devenit tot mai indolenți, mai leneși, mai puțin implicați și mai comozi. Comoditatea care pare la prima vedere la fel de inofensiva ca și indiferența este una dintre armele celui Rău asupra omului. De câte ori ați întâlnit oameni care spun : Nu mă bag, Nu mă interesează, Nu mă complic!? Ei bine această atitudine este la fel de dăunătoare ca și practicarea și acceptarea răului în sine pentru că nu este suficient să nu te bagi ca să fii un om bun.
Exemplele ar putea fi multiple căci nu e suficient ca să nu faci rău ca să fii cu adevărat un om bun. Iată în acest sens câteva exemple care explică cât de mică este portița între bine și rău care de multe ori este foarte greu de observat: Acceptarea tacită a abuzurilor/agresivității înseamnă aprobarea acestora. Indiferența în fața discriminării înseamnă aprobarea tacită. Minciuna sau tăcerea aparent inofensivă dar spusă/nespusă în contextul unei crime sau împotriva unui nevinovat duce la condamnarea acestuia. Ca să fii un om bun trebuie să iei atitudine, să expui râul și să încerci să înveți, să explici,să-i îndrumi pe cei care greșesc.
Răul se poate manifesta și sub alte forme, ca de exemplu: Vedem un om necăjit care nu are picioare sau nu are o mână, dar nu sărim să îl ajutăm, preferăm să întoarcem capul să privim în altă parte și să spunem ”Doamne ferește” deci ne gândim imediat la persoana noastră nu ne punem nicidecum în pantofii celuilalt. Concentrarea asupra propriei persoane și individualismul a dus la înrăirea omului universal care este mai degrabă un luptător ce vrea să cucerească lumea, să adune bogății și admirația celor din jur decât să facă un bine celor din jurul său.
Dacă vom privi cu atenție în sufletul nostru vom realiza cât suntem în realitate de răi chiar fără să știm și fără să ne dăm seama. Avem mult mai mult decât avem nevoie, avem case mari cu multe camere care stau goale și nedeschise cu lunile dar nu am primi în casa noastră să găzduim un om care nu are unde locui. Avem bani mărunți în portofel dar atunci când un nevoiaș ne oprește la semafor ne este prea incomod să dăm jos mănușile de pe mână ca să ne căutăm portofelul și să dăm un bănuț dar lăsăm un bacșiș gras frizerului. Avem haine pe care nu le îmbrăcăm cu anii dar atunci când plecam undeva ne cumpăram altele pentru că vrem sa fim deosebiți, însă nu am lua la magazin să îmbrăcăm un copil sărman și desculț.
Câți dintre noi facem muncă comunitară gratuită? Câți dintre noi ne oferim să îi învățăm pe cei neînvățați? Câți dintre noi ne oferim să susținem o cauză nobilă fără a avea un beneficiu direct? Câți ați făcut donații unui artist, unei organizații care susține scriitori sau câți dintre voi ați făcut donații unei asociații care oferă cursuri de muzică sau de religie? Exemplele ar putea continua…
Mai mult de atât, dacă aflăm că cineva în jurul nostru e bolnav sau răcit ne depărtăm imediat în contextul bolii induse psihologic în creierul nostru îl considerăm deja absolut vinovat și chiar un pericol deci îl izolăm doar pentru că a îndrăznit sa fie răcit! Devenim maniaci și dependenți de o gândire negativă indusă, care nu ne aparține, îi izolăm de noi pe cei dragi, răpindu-le bucuria îmbrățișărilor și devenind fără să vrem răi si cruzi, căci în esență noi oamenii suntem buni. Așa am fost creați.
Revenind la momentul descoperirii de sine, căutând binele care stă ascuns în interior, dacă veți căuta adânc în inima și în sufletul vostru veți descoperi că sunt mii de lucruri pe care ați putea să le faceți ca să fiți mai buni începând chiar de azi. Analizându-vă veți descoperi valorile reale și adevărate care trebuie să vă conducă spiritul și inima: Întrajutorarea, bunătatea, spiritul de echipă, dăruirea, altruismul și iubirea aproapelui.Făcând bine celor din jur și dăruind iubirea necondiționată veți găsi liniștea din sufletul vostru, veți găsi uniunea cu spiritul divin, veți găsi lumina și iubirea infinită a Creatorului sădită în interiorul vostru.
În contextul actual, planul diabolic al globaliștilor care doresc să subjuge omenirea în totalitatea ei, nici nu există altă șansă de a câștiga acest combat decât prin exemplul personal al fiecăruia dintre noi, prin luarea de atitudine, un exemplu care va ridica motivațional dar și vibrațional forța benefică a binelui. Fără această conștientizare absolut necesară societatea nu va putea fi pe deplin vindecată!
Să învingem așadar Răul care s-a infiltrat în lume prin descoperirea Binelui din noi! Iubirea se află în noi și așteaptă să fie descoperită!
Mihaela CD
Uniunea Scriitorilor Canada TWUC
