Volumul de poezii sub egida titlului „Iubește-mă în fiecare anotimp” este ca un excepțional – roman de iubire în versuri – , (așa mi-a plăcut să-l denumesc după o citire și recitiri)…, coborât de pe planeta POESIS, planetă care își are propria lumină, propria căldură alimentându-se numai cu versurile, poeziile primite de la poeți… Aceștia sunt singurii locuitori și ei poeții nu mor niciodată pentru că elixirul vieții fără de moarte este iubirea lor nemărginită față de tot ce merită iubire din iubire și care vorbesc o singură limbă „Lyrics”. Cei care citesc poezii ce poartă pecetea „MIHAELA CD” beneficiază de clipa magică a universului de a o cunoaște ca pe un membru onorabil al planetei POESIS și vor afla, că „reprezintă un întreg univers pentru că poezia ei este un accelerator gigantic al gândirii, al senzației, al facerii de bine”, Trandafir Sîmpetru – președinte al World Poets Association.
Privind adesea spre POESIS, recomandându-mă ca fiind „un cititor cinstit” (I Minulescu) am beneficiat si de data aceasta de darul format din poezii, primit de la POETA MIHAELA CD care stăpânește „TĂRÂMUL IUBIRII” după cum mi-a mărturisit adresa, o altă locatară a planetei POESIS, distinsa doamnă Aurelia Oancă. Totodată mi-a mai spus că autoarea poeziilor „Iubește-mă în fiecare anotimp” are „Pana înmuiată în cerneala iubirii, pictează slovele și tandrele șoapte de iubire în versuri pline de parfum” (Mai vino să-mi pictezi iubirea).
Versurile grupate în poezii se succed atât de plăcut, de spectaculos, de interesant, încât lectura volumului de poezii, am transformat – o într-un film de dragoste ca urmare a efectului pe care l-au avut versurile asupra imaginației mele… Personajele principale, EA și EL își fac rolul vieții „Un unic Tu și Eu amorezat” care „Pereche inimilor noi suntem/ Căci noi respirăm în tandem”. Peste un timp fără timp în iubire, se va auzi „Mai vino să-mi fii pocăință/ Mai vino să-mi stai aproape/ Mai vino să-mi aprinzi trăirea/ Mai vino… Din zori de zi până în noapte”. (Mai vino să-mi pictezi iubirea)
Filmul se derula, in imaginația mea cu fiecare vers, cu fiecare poezie și printre „Șoapte de iubire”, apare EA, (pag.16) diafană printre umbre și lumini, lumina iubirii care șoptește „Iubitul meu, a inimii splendoare!”, și umbra lăsată ca un văl pe ochi păstrând felia de mister a unei „Dragoste suavă” când în game de iubire „M-am lăsat dusă în azurul nopții/ De șoaptele flămânde de amor/”.
„Pe file de iubire” se fac mărturisirile către „Iubitul meu iubit” și ca un tremolo cuvintele de dragoste, de o sensibilitate aparte, se succed în versurile „Eu te-am ales, iubitul meu iubit,/ Să-mi fii alături și să-mi fii dorit”. Apoi se remarcă o ușoara îndrăzneală delicată de a dărui o abundență de dragoste „Să știi cât te iubesc/, Tu ești soarele vieții mele/ Clipele noastre parfumate”, .. ..Mărturiile se încununează în a dăinui pe „tărâmul iubirii”, în fiecare anotimp.
Fascinată de atâta dăruire de dragoste, dragoste răsplătită în monedă proprie, citesc, versurile îmi vorbesc și sonoritatea lor vor acompania „Tangoul dragostei„ cu pașii lui nemuritori în „Nuntă între stelele iubirii” pentru „Sensul nostru de a fi, acela a unui” unic TU și EU amorezat, care își poartă, își înalță iubirea printr-o comuniune statutară profund exprimată în versurile „Respirăm într-un duet/ Ne-am împerecheat iubirea/ Și- ntr-un dans de menuet/ Ne purtarăm împlinirea”.
„Tangoul dragostei” care îi are protagoniști pe EA și EL îi va prinde în pașii lui ca într-un maraton al dansului, al vieții, al trăirilor care „Țesând firele iubirii”, din „Dragoste profundă”, „Inimile bat până la ultimă undă/ Trăind intens iubirea atemporal”. Momentele vieții, a iubirii se succed prin „Așteptând”, prin „Seducții, prin Îndrăgostire celestă” în care îndrăgostiții ne confirmă statornicia în iubire „Pășim în doi la fel ca altădată”. Frumoasele picturi au venit pe anumite file și au călătorit cu versurile mulându-se ca niște boabe de rouă pe corola poeziilor într-o încărcătură însetată de iubire. Fascinație! fascinație am exclamat (pg. 80) privind tabloul din tabloul naturii la momentul când cerul sărută marea și revărsă un voal de culori nuanțate pe liniștea apei Rar o pânză de pictat are bucuria de a primi asemenea nuanțe din culori știute numai de maestru artist, de „zugrav” (cum își spunea Ștefan Luchian) artistul plastic Mircea Ruștiuc. Corăbiile „EL” și „EA” se lasă purtate de timp, de poezie sub „O ploaie de atingeri celeste„ spre „Tandre amintiri” când peste un timp îi regăsim „toujours amoureux”: „Si-n cuibul de azur al zării/ Să-i desenăm contur iubirii noastre/ Îndrăgostiți iar la malul mării/ Deschide-ți brațele albastre!”. Versurile slujind poezia își urmează crezul și parcurg „Anotimpurile iubirii” chiar și atunci când „ninge ninge peste noi/ E iarnă, totu-i alb pe-afară/ Și verdele cel crud acum e sloi/ Însă în noi iubirea-i cea de-odinioară!”.
Câteva poezii m-au determinat să fac un popas lecturii cursive și să le recitesc și astfel nu am renunțat de a păstra emblema dată volumului de poezii ca fiind „un frumos roman de dragoste” cu dialoguri între „Un unic TU și EU amorezat”, care într-o cascadă de declarații de dragoste din partea celui amorezat „cerul pălește – n fața frumuseții tale/ Ești mai frumoasă decât visul meu/. „Am străbătut pământul să te găsesc” numai pentru suprema fericire „Să împărțim același paradis” numai așa „Fi-vom doi și-n infinit”. EA, consideră că totul este posibil cu condiția „Iubește-mă, iubite, în orice anotimp”, „Și-atunci când plâng/ Și-atunci când râd/ Și-atunci când tac/ Și de-am să plec Iubește-mă iubite!//”.
Volumul acesta de poezii este o sumă rezultată din adunări, scăderi și permutări a multor trăiri exprimate în versuri și la care se adaugă trăirile codificate în imagini, îndemnuri picturale.(pag 68, 136, 1580). Și totuși puterea dragostei, puterea versului își scrie un,, Nonsens, când „În ochii triști se ascunde secunda/ Ce o tot revezi ad-hoc, la infinit/ Singurătatea te îngheață-n zidire/” și „Te-ntrebi când s-a dărâmat temelia/ Căci totu-ți pare un imens nonsens//”. Citind această frumoasă, specială poezie, în însemnările mele, vizuale, am alăturat, le-m înnodat capitolele „Tristețile sufletului” și „Priviri” peste care am proiectat picturile corespunzătore, apoi le-am inversat (pag.158 și 170) Atunci mi s-a întipărit pe retină „Nonsens” și chiar numai pentru atât ar fi suficient să spun că aduc odă celor care au filigranat simbioza dintre poezie și pictură în acest frumos poem de dragoste, roman, film ori cum mi l-am denumit pe timpul lecturii, dar pentru „infinitul iubirii”, este și va fi „Iubește-mă în fiecare anotimp” și exclam: „Carte frumoasă cinste cui te-a scris” (T. Arghezi)
Coperta s-a închis (nu eu am închis-o…) ferecând valorile sufletești a unui „UNIC TU ȘI EU AMOREZAT”. Stăpâna bogățiilor sufletești din „TĂRÂMUL IUBIRII”, Distinsa doamnă MIHAELA CD a dăruit câte o cheie fiecărui cititor. Eu vă mulțumesc pentru cheie și o voi păstra breloc.
————————
Silvia MIHALACHI
Montreal, Canada
27 aprilie 2022
