Dincolo de plaje aurii, samba și cel mai faimos carnaval din lume, Brazilia oferă bogății incredibile: ecosisteme unice în lume și o diversitate culturală cum rar întâlnești. Natura a fost generoasă cu această parte de lume, dăruindu-i incredibila padure amazonică, cerradoul, pantanalul, padurea atlantică, ecosisteme cu o biodiversitate senzatională și bogății naturale care au ademenit conchistadori spanioli și portughezi acum 500 de ani.
În Brazilia există astăzi peste 210 etnii indigene diferite, numărând aproape o jumătate de million de persoane. O diversitate rar întâlnită într-o singură țară, însă, dacă conisderăm că la momentul conchistei existau, se estimează, cam 2000 de popoare diferite, perspectiva devine sumbră. De când portughezul Pedro Alvares Cabral a ancorat pe coasta paradisiacă a statului Bahia de astăzi, aceste popoare au îndurat exterminare, discriminare, sclavie, și-su pierdut teritoriile, le-a fost distrusă identitatea, chiar și limba în multe cazuri. Multe din aceste popoare au dispărut, dar multe au rezistat, sifdând istoria, și în momentul de față ei înșiși conduc lupta dură și adeseori inegală pentru recuperarea drepturilor și al respectului cuvenit.
Parte din această luptă este încercarea de recuperare și promovare a culturii și identității indigene. Una din manifestările importante sunt Jocurile Popoarelor Indidgene, un eveniment unic în lume, conceput de frații Marcos și Carlos Terena, ei înșiși aparținând poporului Terena din statul Mato Grosso do Sul. Prima ediție a Jocurilor avut loc în 1996.
Am avut marea bucurie de a participa la cea de-a XI-a ediție a Jocurilor Popoarelor Indigene, care a avut loc între 5 și 12 noiembrie 2011 în Porto Nacional, statul Tocantins.
Statul Tocantins este cel mai nou stat brazilian format în 1988 din partea nordică a statului Goias, în centrul Braziliei. Este străbătut de râurile Tocantins și Araguaia, unul din tributarii importanți ai Amazonului. Majoritatea teritoriului este acopetit de cerrado, o vastă savană tropicală, una din cele mai bogate în biodiversitate din lume, cu o climă blânda tropicală, semi-umedă. Situat la 60 de kilometri de capitala Palmas, Porto Nacional este un mic târg provincial aruncat în mijlocul savanei, pe malul râului Tocantins, ars de soare vara și spălat zilnic de ploi torențiale iarna. Porto Nacional are o lungă istorie colonială, atrăgând căutătorii de bogătii minerale încă din secolul XIX, bogății care care erau transportate pe râul Tocantins până la Belem și de acolo spre Europa.
Micul târg adormit a clocotit de activitate în prima săptămână din noiembrie, cand 1400 de inidgeni din 38 de etnii diferite au invadat străzile prăfuite și colorate. 1400 de indigeni, cu mic cu mare, au călătorit – unii 2 zile, alții 4 zile – cu avionul, barca, și autobuzul, ca să ajungă în inima verde a Braziliei, pentru a participa la acest mare eveniment.
Insula Porto Real din mijlocul râului Tocantins a fost centrul activităților: acolo s-a construit o mare arenă unde s-au desfățurat ceremoniile tradiționale și competițiile sportive. Un întreg sat tradițional a fost înălțat pe un teren viran, pentu a-i găzdui pe competitori, și o armată de 100 de voluntari a muncit zi și noapte pentru buna organizare și desfășurare a evenimentelor.
Vineri seara, 5 noiembrie, focul sacru a fost aprins în centrul istoric al orașului, pentru a marca începutul evenimentului, iar în cadrul unei ceremonii restrânse, șamanii au cerut permisiune plantelor, animalelor și insectelor de pe Insula Porto Real de a folosi insula pentru Jocuri. Sâmbătă, într-un spectacol incredibil de sunete, culori, istorie, cultura, Jocurile au fost deschise în mod official. A fost o demonstrație impresionantă de unitate în diversitate, cele 38 de etnii indigene, împodobiți cu cele mai frumoase ornamente ale tribului, și-au etalat cu mândrie cultura, într-un spectacol grandios.
Întreaga săptămână a fost, de fapt, o celebrare a tradițiilor acestor popoare, o săptămână în care indigenii au demonstrat publicului -și unul altuia- sporturi tradiționale, dansuri rituale și s-au întrecut în competiții sportive.
Evenimentul a avut și o componentă socio-politică în fiecare dimineața a avut loc Forumul Social, un spatiu pentru dezbatut probleme importante cu care se confruntă popoarele indigene din Brazilia si nu numai: lipsuri în sistemul de educație indigenă, prezervarea limbii ca element fundamental al culturii unui popor, probleme ale tinetului, pierderea pamântul ancestral care este în continuare acaparat de mari fermieri (fazenderos), impactul lumii de afara asupra comunitatilor, economia verde, precum și pregatirile indigenilor pentru a se prezenta la summitul de la Rio din 2012 (Rio +20). Marcos Terena, unul din liderii indigeni cei mai de seamă nu doar la nivel național ci și internațional, este de mult implicat în lupta pentru recunoasterea drepturilor indigenilor pe plan mondial. În 1992, la summitul din Rio de Janeiro (Conferinta privind mediul si dezvoltarea, “Earth Summit”, organizat de Natiunile Unite), Marcos Terena a fost primul și singurul indigen care a vorbit în fața adunării generale. Marcos este coordinatorul principal pentru participarea popoarelor indigene la summitul din 2012, Rio +20.
Competițiile sportive s-au desfășurat în fiecare dupămasă, și au fost presărate cu dansuri și ritualuri care au evidențiat trăsăturile fiecărui popor prezent. Zeci de războinici din cele patru colțuri ale Braziliei s-au întrecut la tras cu arcul, aruncarea suliței, canotaj, înot, fotbal, corrida de tora – o cursă cu un trunchi de copac în spinare (trunchi de buriti, care la bărbați are 100kg, iar la femei 80kg), și concurs de tras cu frânghia care a fost cel mai animat și plin de divertisment.
La trasul cu arcul, popoarele Pataxo din Bahia, Kura Bakairi și Kamayura din Mato Grosso s-au distins ca cele mai bune, la aruncatul suliței războinicii Terena, Tapirape și Javae au condus competiția, iar la fotbal au iesit invingători bărbații Xerente și femeile Karaja, ambele triburi din statul gazdă, Tocantins.
Bakairi, Terena, Xavante, Kamayura, Surui, Mamainde, Gaviao, Kraho, Assurini, Javae, Umutina…cuvinte care nu-mi spuneau nimic înainte de a participa la Jocuri. Acum, fiecare din aceste cuvinte îmi aduce în față o imagine bine conturată a unei persoane dintr-o anumită parte a Braziliei, cu tatuaje și ornamente specifice, cu limba lui, cu istoria și traditiile sale. Cuvintele au luat forma unor persoane, prieteni, o față prietenoasă, cu familie, speranțe, idealuri, cu ritualuri și legende, care în continuare luptă pentru a ieși din umbra în care au fost aruncați acum 500 de ani, pentru a dobândi respectul și locul cuvenit în societate, locul pe care îl merită, de popoare originare, cu istorie mai lungă si mai bogată decat ne place noua să credem și să acceptăm.
