Jurnal de călatorie

0
9

Aiud, Sibiu (I)

Cetatea din Aiud

În scurta mea vacanţă în Romania din această vară, am dat o mică tură prin câteva oraşe din ţară. M-am gândit să fac o excursie de o zi la Sibiu, deoarece auzisem numai lucruri bune; în plus se zvonea că dacă oraşul va fi renovat (acest proiect fiind pus in practică acum) ar putea întrece Clujul!
În drum spre Sibiu am străbătut Aiudul, orăşel prin care am trecut de zeci de ori când mergeam la bunici. Când zic Aiud, îmi vine în minte cetatea medievală din mijlocul oraşului. Timp de 26 de ani nu m-am oprit niciodată la cetate, ci doar am vazut-o în tranzit, aşa că m-am hotărât să fac un popas în acest orăşel. Cetatea Aiud face parte dintre cele mai vechi fortificaţii urbane din Transilvania, şi datează de prin se­colele XIII-XV. Nu e o cetate mare, ci un zid în formă pentagonală, înalt de 5-6 metri, străjuit de turnuri. Turnurile poartă numele breslelor meşteşugăreşti cărora le aparţineau: turnul măcelarilor (în faţa căruia, pe stradă, este “strategic” amplasată…o măcelarie!), turnul croitorilor, al cizmarilor, al olarilor, al tăbăca­rilor şi al lăcătuşilor. Inscripţiile şi blazoanele breslelor meşteşugăreşti (care aveau obli­gaţii militare în vremea aceea) se mai păstrează şi azi pe turnuri.
Înăuntrul cetăţii există două biserici, cea mai importantă fiind biserica în stil gotic transilvănean ce datează de prin secolul al XV-lea, cu un turn înalt de 64 de metri, cu metereze. În prezent biserica aparţine cultului calvin. Cealaltă biserică este mai nouă, construită în secolul al XIX-lea, şi apartine cultului evanghelic. M-am plimbat prin inte­riorul mic al cetăţii, apoi am ieşit să o înconjur şi să o studiez şi pe dinafară. În timp ce admiram istorica cetate, privirea îmi sare pe un stâlp din spaţiul verde ce înconjura cetatea, pe care era lipită o hârtie mare şi galbenă. Mă apropii să citesc, sperând să aflu mai multe amănunte despre istoria cetăţii. Şi într-adevăr, am aflat ceva despre cetate, dar şi despre obiceiurile celor care trec pe acolo. Pe hârtie scria: “ESTE INTERZIS# urinarea pe zidurile cetăţii!!! Se dau amenzi cuprinse între 100.000 şi 1.000.000 lei! Primăria municipiului Aiud”. ]inând cont de câte semne de exclamare erau în text, urinarea pe zidurile cetăţii pare o problemă gravă în oraşul Aiud. Uimită de conţinutul afişului descoperit, mă întrebam oare după ce criterii Primăria stabileşte dacă cel prins la locul faptei merită o amendă de 100.000 sau de 1.000.000?

Sibiu
– Azilul Bătrânilor

Am ajuns şi în Sibiu, iar centrul vechial oraşului m-a impresio­nat plăcut, cu căsuţele fermecătoare, străzile înguste, pasajul cu trepte, bisericile care mai de care mai vechi şi mai frumoase. M-am plimbat şi pe Podul Minciunilor, iar de acolo am coborât pe o străduţă îngustă care ducea spre partea mai nouă a oraşului. Dar la câţiva paşi, un nume de stradă mi-a atras atenţia: Strada Azilului. O strada mică, nepavată, îngustă, cu ziduri scorojite. După cum spune şi nu­sme­le, pe această stradă se află un azil de bătrâni. Azilul este de fapt un locaş de mare importanţă istorică: este primul azil din ]ările Române construit în 1292, şi funcţionează încă de pe atunci. Am intrat în curtea îngustă dar frumos amenajată: copaci, câteva flori, şi băncuţe pe care se odihneau “azilanţii” – moşnegi cu plete dalbe, îmbătrâniţi cu anii. În curte se înalţă biserica azilului, şi ea datând de prin anii 1200. Goală pe dinăuntru, întu­ne­cată, cu pereţii cojiţi şi despuiaţi de var, lăsând cărămizile şi pietrele de construcţie la iveală. Altarul, de fapt locul unde ar fi fost altarul, era ocupat de o cruce de lemn şi un buchet de flori. Podeaua inexistentă era înlocuită de pământ bătătorit, ca în bucătă­riile caselor de la ţară. Edificiul era în reconstrucţie. În pereţii de pe margine se distingeau nişte intranduri întunecoase, unde fuseseră făcute săpături arhelolgice. Atmos­fera şi decorul alcătuiau un spaţiu suprarea­list, iar un amănunt care se potrivea cu tot peisajul exact ca “nuca în perete”, dădea o atmosferă şi mai bizară locului. Pe pereţii goi, întunecaţi, despuiaţi, gri-maronii, erau atârnate numeroase tablouri cu poze alb-negru. Era expoziţia de fotografie “New York, New York!” Mă aflam în biserica medievală a azilului de bătrâni din Sibiu, construit acum 800 de ani, şi mă uitam la poze cu Empire State Building, Brooklyn Bridge, 5th Avenue din New York. Un asemenea contrast nu a făcut decât să adauge o notă stranie între­gului peisaj. Ulterior am aflat că din banii primiţi de la vi­zitatorii expoziţiei, li s-au cumpărat bătrânilor şapte ceasuri de perete (la cererea lor), care s-au pus în câteva din încăperile comune în care locuiesc cei 100 de bunici. În plus, ei au mai primit şi o masă îmbelşugată de Sfânta Marie Mică.