Cu toţii am auzit de Web 1.0 şi de Web 2.0, dar nimeni nu stie cu exactitate cum şi când s-a făcut această trecere, dar mai ales de ce.
Web 1.0 este prima fază de dezvoltare a Internetului, a cărui principiu de comunicare nu se diferenţia cu nimic faţă de mass-media tradiţionale: comunicarea era tot unidirecţională şi publicul nu avea mecanisme prin care să genereze feedback emiţătorului. De asemenea, Web 1.0 oferea platforme de difuzare (nu de comunicare) doar celor care aveau cunoştinţe necesare în domeniul IT. În fapt, construcţia unui site era o întreagă inginerie informatică şi doar puţini puteau deveni emiţători ai informaţiei.
Prima adevarată revoluţie a Internetului şi a comunicării în masă prin Noile Media s-a realizat la începutul mileniului al III-lea când Web 1.0 a trecut la o nouă fază a evoluţiei, şi anume Web 2.0. Această treaptă a însemnat, în accepţiunea lui Horia Mihai Bădău, ca fiind eliberarea de sub “asuprirea tehnologiei”. Mai mult decât atât, Web 2.0 a fost supranumit “internetul utilizatorilor” dezvoltându-se un nou model de comunicare în masă, caracterizat printr-un grad ridicat de interacţiune între emiţător/emiţători şi publicul online. O altă caracteristică esenţială a Web 2.0 este “accesbilitatea”; oricine a putut participa la partajarea de informaţie şi conţinut, nu numai specialiştii IT sau web-designerii, aşa cum se întâmpla în cazul Web 1.0. Într-o altă accepţiune, acest concept reprezintă evoluţia internetului de la un depozit de informaţii şi tehnologii de comunicare (reprezentat de site-uri), care erau forme greoaie de comunicare, la un spaţiu de comunicare simetrică (platformă care ajută la transferul de cunoştinţe şi conversaţii unde oamenii se pot întâlni şi organiza cu uşurinţă).
În ceea ce priveşte Web 3.0, unii consideră că această etapă de evoluţie a început. Specialiştii domeniului consideră însă că încă nu suntem pregătiţi nici tehnologic, dar nici din punct de vedere al comportamentului de consum să evoluăm în această etapă. Unii consideră că tehnologia internetului mobil prin smartphone-uri ar reprezenta această evoluţie, însă putem constata că principiile de comunicare nu se schimbă. Tot despre Social Media vom vorbi, tot despre conţinut generat de utilizatori, tot despre accesabilitate, tot despre flux de informaţii, tot despre comunicare bidirecţională, tot despre “puterea utilizatorului”.
Alţii pun această schimbare pe seama apariţiei dispozitivelor cu touch-screen, însă, atât evoluţia de la Web 1.0 la Web 2.0, cât şi evoluţia la Web 3.0 nu s-a gândit prin prisma schimbării canalelor de comunicare în masă sau a tehnologiilor noi apărute, ci prin prisma schimbărilor ce ţin de principiile de comunicare. Şi în cazul dispozitivelor cu touch-screen putem observa că principiile de comunicare rămân la fel: socializare, biredirecţionalitate, reţea.
Aşadar, specialiştii în comunicarea online consideră că adevărata trecere a internetului şi a comunicării se va face atunci când web-ul (ca “maşinărie” programată) “va învăţa în permanenţă ce place şi ce nu fiecărui utilizator. Site-urile vor face un profiling permanent si vor afişa fiecărui utilizator informaţiile pe care acesta se aşteaptă să le vadă”. Acest lucru înseamnă că revoluţia “Web 3.0 va consta în selectarea informaţiilor de către “maşinărie” conform tendinţelor comportamentale ale consumatorului de informaţie. Noua etapă de evoluţie va reprezenta trecerea de la faza de comunicare bidirecţională între advertiser/jurnalist/comunicator şi utilizator la faza în care utilizatorii (consumatorii) au spus ce au avut de spus despre ei şi preferinţele lor (în toată era web 2.0 / Social Meda), iar advertiserii şi jurnaliştii vor oferi exact informaţiile, produsele şi serviciile pe care consumatorii le aşteaptă şi mai ales aşa cum le aşteaptă”, afirmă Tasenţe Tănase, doctorand în Ştiinţele Comunicării a Universităţii Bucureşti. Dacă e să rezumăm tot ceea ce am spus până acum, Web 3.0 va putea fi supranumit şi “Internetul ştie deja ce vrea clientul”, a mai completat Tasenţe Tănase.
