După 55 de zile de captivitate, cei 3 jurnalişti români Marie-Jeanne Ion, Ovidiu Ohanesian, Sorin Mişcoci şi însoţitorul lor Munaf au fost eliberaţi. Pe 22 mai, la ora 13:44, cei patru foşti ostateci se aflau la Ambasada României de la Bagdad, în custodia autorităţilor române. În ziua următoare, 23 mai, o aeronavă militară specială Hercules a aterizat la Baza Aeriană 90 la ora 14:45, ora României. Toate posturile de televiziune din România au transmis în direct sosirea celor trei jurnalişti şi întâlnirea cu familiile lor. Munaf a fost reţinut în Bagdad de forţele americane pentru interogare deoarece el are dublă cetăţenie: irakiană şi americană. El se află în continuare în custodia americanilor.
După 10 minute petrecute în braţele celor dragi, jurnaliştii au fost despărţiţi din nou de familii, de data aceasta pentru a fi duşi în carantină, pentru evaluarea sănătăţii fizice şi psihice, şi pentru un debriefing. Autorităţile române şi preşedinţia au menţionat că amănunte despre răpire, captivitate şi eliberare nu se vor da, deoarece acestea sunt informaţii secrete care ar putea pune în pericol vieţile altor persoane. La eliberarea jurnaliştilor au participat mai multe formaţiuni din ţară, cum ar fi Celula de Criză înfiinţată şi conduăa de preşedintele Băsescu, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Direcţia de Informaţii a Armatei, dar şi comunitatea musulmană din România.
Pe 1 iunie 2005, cei trei jurnalişti au apărut într-o conferinţă de presă televizată în care, după cum se aştepta, nu s-a spus mare lucru în plus. S-a confirmat că Omar Hayssam a fost cel care i-a propus lui Marie-Jeanne călătoria în Irak, ea acceptând oferta de îndată. Cum Ohanesian era cameramanul ei favorit, ea i-a propus lui Ohanesian să o însoţească, iar el a acceptat cu entuziasm. Sorin Mişcoci a fost contactat de o persoană al cărei nume nu vrea să îl divulge. Această persoană i-a făcut legătura cu Munaf şi astfel a ajuns şi el parte din grupul ce pleca spre Irak pe 23 martie. Amănunte despre locurile în care au fost duşi de răpitori nu au fost date pentru că, susţine Marie-Jeanne, aceste informaţii ar pune în pericol viaţa unor persoane care încă se află în Irak. Cei patru au fost ţinuţi într-un beci unde primeau de mâncare de 3 ori pe zi – ceai şi câte un sandwich – şi erau scoşi de 2 ori pe zi (Marie Jeanne de 3 ori, fiind sub regim preferenţial – probabil pentru că era femeie, după cum susţine ea?). Un nou amănunt dezvăluit este că Ohanesian a fost bătut în ziua în care Mişcoci a fost îmbrăcat în cămaşa morţii, dar nu se ştie din ce motive. Referitor la momentul eliberării, cei trei au povestit că au fost legaţi la ochi, băgaţi într-o maşină şi duşi undeva în Bagdad, de unde au fost preluaţi de forţele speciale române şi duşi la Ambasada României din oraş.
Munaf, actualmente reţinut de americani, a mărturisit că Hayssam a fost cel care a pus la cale răpirea. Hayssam se află în arest încă din primele zile ale răpirii. El a şi fost de la început printre primii suspecţi. Arestarea s-a facut însă pe motive economice, deoarece era în urmărirea serviciilor secrete de mai mult timp pentru afacerile necurate pe care le avea. Munaf a declarat că Omar Hayssam i-a cerut să ia legătura cu fratele său din Bagdad, Mahmoud Munaf, în scopul găsirii unui grup de răpitori. Preşedintele Băsescu, în conferinţa de presă de pe 6 iunie a confirmat cele de mai sus şi a dat mai multe amănunte despre cum au decurs evenimentele. Cei trei ziarişti urma să fie “cazaţi” la un cetăţean irakian, cunoştinţă de-a lui Munaf, care îi datora 5000î. În schimbul datoriei, Munaf i-a cerut să îi ţină pe cei trei jurnalişti în casă. Munaf a fost refuzat şi a fost nevoit să apeleze la alte resurse. Cea de-a doua grupare aleasă, nefiind cu experienţă în astfel de afaceri, a apelat la rândul ei la o celulă mai bine pusă la punct în domeniul răpirilor. ªi astfel, răpirea a fost executată pe 28 martie.
zÎn zilele ce au urmat, Hayssam a fost de 3 ori în audienţă la preşedinte, cerând să fie lăsat să meargă personal la Bagdad pentru a îi elibera pe cei trei jurnalişti (şi pe Munaf, bineînţeles) dar a fost refuzat. Se crede că mobilul înscenării răpirii a fost ca Omar Hayssam să găsească o cale de a ieşi din România, deoarece el era urmărit de SRI pentru evaziune fiscală şi era subiect al mai multor anchete ale Parchetului General, astfel avea interdicţie să părăsească România. Bineînţeles, că odată ajuns înafara graniţelor ţării, Hayssam ar fi avut grijă să nu mai păşească înapoi. Hayssam ar putea fi pus în libertate deoarece, dupa cum susţin avocaţii lui, el suferind o criză de schizofrenie în timpul căreia a planificat şi executat răpirea. Preşedintele Băsescu, în declaraţiile sale a spus că s-a dat ceva în schimbul ostaticilor, dar nu se va face public ce anume deoarece în această afacere este implicat şi un alt stat. Totodată el a dojenit pe jurnalişti spunând că au acţionat cu “un profund dispreţ pentru regulile elementare” şi că au pus statul român într-o situaţie dificilă din cauza ‘’nesăbuinţei” lor. Speculaţiile că cel puţin unul din jurnalişti ar fi ştiut de răpire – speculaţii vehiculate încă de la început – au fost infirmate de preşedinte. El a transmis şi un mesaj medicilor care urmează să îl consulte pe Hayssam, încercând să descurajeze susţinerea tezei avocaţilor cum că Hayssam ar suferi de schizofrenie: el a fost examinat chiar după arestare şi era un om normal. Rămâne de văzut de partea cui este adevărul şi care va fi evoluţia lui Hayssam.
Pentru cei interesaţi de mai multe amănunte, site-ul Preşedinţiei României conţine discursul preşedintelui Traian Băsescu de pe 6 iunie 2005: http://www.presidency.ro
