În data de 14 septembrie 2011, Asociaţia Generală a Inginerilor din România (AGIR) va împlini 93 de ani de activitate. Începând cu anul 2000, printr-o hotărâre de guvern, în data de 14 septembrie se sărbătoreşte “Ziua Inginerului Român”. Cu această ocazie doresc să-i felicit pe toţi inginerii români şi în mod special pe cei care îşi reprezintă cu cinste ţara şi profesia pe toate meridianele. “Succesul este un joc, cu cât joci de mai multe ori cu atât câştigi de mai multe ori şi cu cât câştigi de mai multe ori, cu atât vei juca mai bine.” spunea Allan Pease. Inginerii din lumea întreagă aplică acest concept în practica de zi cu zi.
Îndemnul inginerului Cezar Parteni Antoni (exprimat în anul 1940), stă la baza codului etic al inginerului român: “Orice inginer trebuie să aibă idealul de creaţie, dorinţa de a descoperi adevărul şi de a stăpâni natura cât mai mult posibil. Sentimentul dreptăţii să-i fie infiltrat în sânge şi mereu să se considere în serviciul naţiunii şi omenirii, pentru o cât de slabă îmbunătăţire a soartei celor mulţi şi necăjiţi.”
Situaţia economică, socială şi politică din România impune schimbări pe toate planurile, iar inginerii sunt primii din familia intelectualilor, care au pregătirea necesară pentru a aduce în societate progresul şi disciplina socială atât de necesare. Din păcate, începând cu 1990, cei mai capabili ingineri români profesează în străinătate. Agonia economiei, lipsurile disciplinare şi etice din societatea românească, readuc în actualitate cuvintele politicianului Ion Brătianu: “Ţara nu se poate ridica decât prin ingineri!”
Profesia de inginer are o veche tradiţie în România, primul Corp Tehnic din ţară fiind înfiinţat la 15 iunie 1894. Prima asociaţie inginerească este consemnată în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, “Societatea de Ingineri şi Arhitecţi” înfiinţată în1876. Societatea Politehnică a fost constituită la 6 decembrie 1881, în prezenţa regelui Carol I, cu ocazia inaugurării primei căi ferate Buzău-Mărăşeşti, proiectată şi realizată în întregime de ingineri români. Asociaţia Generală a Inginerilor din România (AGIR) a apărut în anul Marii Uniri (1918) şi este o federaţie naţională preocupată de rezolvarea problemelor inginerilor indiferent de specialitate, cuprinzând probleme profesionale, organizatorice, de reprezentare pe lângă guvern şi în organizaţiile similare internaţionale. Asociaţia a încheiat protocoale de colaborare bilaterală cu asociaţii similare din alte ţări, de pe toate continentele şi a obţinut acreditarea facultăţilor tehnice din România în străinătate. AGIR este membră a Federaţiei Mondiale a Organizaţiilor Inginereşti ( WFEO/FMOI); Federaţiei Europene a Asociaţiilor Naţionale de Ingineri (FEANI). Este reprezentată în Consiliului de Coodronare Regională a Asociaţiilor Inginereşti din Ţările Central şi Est Europene (RCC); în Comitetul de Tehnologie al WFEO/FMOI şi în Consiliul de Administraţie al Asociaţiei Internaţionale de Educaţie Continuă Inginerească – IACEE.
Conform site-ului propriu al organizaţiei, AGIR recunoaşte importanţa cuvântului scris, care reprezintă în continuare cel mai important mediu de comunicare. AGIR a inţiat un proiect de lege pentru recunoaşterea si protejarea meseriei de inginer şi înfiinţarea Registrului Naţional al Inginerilor din România.
Lumea a evoluat odată cu inginerii, contribuţia lor fiind decisivă la progresul ştiinţific şi tehnologic al planetei. Confortul nostrum zilnic este rezultatul muncii unor ingineri. Maşini cu pilot automat, camere de luat vederi, senzori şi GPS-uri; roboţi industriali, I-pod-uri şi Black Berry’s; tuneluri subacvatice, vase de croazieră luxoase, avioane invizibile, transatlantice; structuri de sticlă si metal care ating cerul; poduri care sfidează gravitaţia; nave spaţiale şi sateliţi; materiale, aparatură medicală şi medicamente desprinse parcă din literatura ştiinţifico-fantastică; plante şi animale modificate genetic; vopsele, cosmetice şi parfumuri, sau banale soluţii de curăţat, toate sunt rezultatul inteligenţei creatoare a inginerilor.
La începutul mileniului trei, inginerii oferă mapamondului minuni greu de imaginat. Rolul lor este de a face posibile cele mai îndrazneţe vise ale omenirii. “O idee, oricât de valoroasă ar fi, nu face doi bani dacă nu o pui în practică.” spunea Thomas Edison, un reputat inventator, cercetător ştiinţific şi om de afaceri. Acesta este unul dintre dezideratele inginerilor, iar realizările recente tind să învingă şi ultima frontieră – puterea gândului. Iată câteva exemple:
PARC EOLIAN ÎN MIJLOCUL MĂRII La 20 km de coasta Danemarcei se află Horns Rev, cel mai mare parc eolian din lume, compus din 80 de elice înalte de 110 m fiecare, cu o putere de 160 MW, mult mai puternice decât oricare centrală eoliană de uscat. Elicele cu o lungime de 30 m fiecare se asamblează la sol şi sunt transportate pe mare cu ajutorul unor barje speciale. Montajul pe stâlpi în mare se face cu echipe formate din câte 4 tehnicieni şi macarale immense, montate pe vapoare ce staţionează lângă stâlpii uriaşi, ce răsar din mare asemeni unui gard straniu şi alb.
AUTOSTRADA IMPOSIBILĂ Numele ei oficial este Autostrada Articului şi se află în Canada. Uneşte oraşele Tibbitt şi Contwoyoto şi este considerată cea mai periculoasă şosea din lume. Situată în ţinuturile arctice din nordul taigalei canadiene, şoseaua se desfăşoară pe o lungime de 500 km, până la uriaşele mine de diamante din nordul îngheţat. Este periculoasă deoarece 85% din suprafaţa ei traversează lacuri îngheţate, iar stratul de gheaţă se poate rupe înghiţind camioanele care străbat şoseaua de gheaţă. Acest traseu se poate face doar iarna, în lunile cu temperaturi foarte scăzute.
În fiecare iarnă, angajaţii de la Nuna Logistics intră în acţiune! Pornesc maşinăriile enorme de curăţat şi nivelat zăpada. Utilajele lor deschid o stradă largă de 70 m, echivalentul unei autostrăzi cu 8 benzi, care permite camioanelor de 70 de tone să ajungă la minele de diamante. Câteodată natura are ultimul cuvânt, iar camioanele dispar sub stratul gros de gheaţă. Poate că şi acesta este un motiv pentru care diamantele sunt atât de scumpe…
COLOŞI PE MARE Cele mai mari meganave din lume se folosesc pentru a transporta obiecte foarte mari şi grele, cum ar fi staţiile petroliere off-shore, utilaje pentru lichefierea gazului pentru platformele de exploatare marine, staţii militare radar, submarine, alte nave de tonaj mai mic. V-aţi întrebat vreodată cum se încarcă aceste meganave? Mare parte din suprafaţa unui asemenea vas o reprezintă platforma transportoare. Aceasta se scufundă, se parchează deasupra încărcătura, apoi platforma se ridică şi navighează spre destinaţie. Simplu, nu?
PODUL DE APĂ PESTE APĂ Este un pod real, seamănă cu o autostradă inundată şi există pe Terra, nu este o halucinaţie a lui Jules Verne. Este vorba despre podul Magdeburg din Germania, cu o lungime de un kilometru şi lăţimea de 32 m. Este necesar să-l priveşti de mai multe ori ca să-ţi dai seama că există şi că este construit de mâna omului. Este un pod de apă care traversează fluviul Elba şi permite circulaţia navelor între cele mai mari canale fluviale din Germania. A costat peste 500 milioane de euro, iar concepţia şi construcţia lui au durat 6 ani.
La toate aceste proiecte si-au adus aportul şi inginerii români. Dacă-i adăugăm şi pe cei care lucrează pentru Bill Gates&Microsoft, pe inginerii români din Silicon Valley, pe cei de pe platformele petroliere din Golful Mexic şi pe cei implicaţi în proiecte guvernamentale americane; pe inginerii romani din bazele NATO sau pe constructorii români din Europa Occidentală şi Orientul Mijlociu, vom avea dimensiunea reală, valoarea şi puterea creatoare a şcolii politehnice româneşti.
Cinste lor, iar de ziua profesiei un sincer şi călduros: “La Mulţi Ani!”
Epigramă
La ziua inginerului poet
De Horia Ivaşcan, Turda
La ziua inginerului poet
Contestatori cerură-n van
Un strop de vin, vreo ţuică, un cotlet
Dar el spuse simplu : Ce-s barman?
