Mi-ai apărut la capătul de zebră
Înconștientă cât ești de superbă
Fragilă, sperioasă, ca un pui
Mitraliind cu tocurile-cui
Asfaltul, ce s-așterne la picioare,
Umbrit și rușinat de-a ta spendoare
Ce i s-arată ca un paradis
Privind în sus, secretul interzis…
Corabie cu pânzele în vânt
Ți-e mersul tineresc, plin de avânt
Tentantă ești vederii, ca un sfârc
Periculoasă poate, ca un smârc
Cum iarba-nțeapă neaua, cu săgeți
Ghicesc ascunse, vagi intimități
Trădate de rochița diafană
Ce îți dezbracă trupul de liană
Dar vraja s-a topit,altu-i decorul
Parșiv cameleon e semaforul…
