Este cutremurător când însuşi preşedintele României (l-am numit pe Traian Băsescu) spune că „legile (noastre) sunt făcute de hoţi pentru hoţi”, numindu-i penali pe (ş)parlamentari, sau – mă rog – pe grosul acestora. Dar aproape la fel de cutremurător este faptul că el a promulgat cam fără crâcnire toate aceste legi mafiote, altminteri risca destituirea, şi că numărul penalilor în rândul făcătorilor legilor (de la alesul de rând şi până la preşedintele Senatului) este în continuă creştere, tot acuşi-acuşi auzindu-se că ba unul, ba altul dintre ei a intrat în vizorul DNA-ului (mai nou i s-a făcut această „cinste” penibilului fost manechin Călin Popescu Tăriceanu).
Mă rog, este de unde, că România postdecembristă, ţara cea mai prost cârmuită din Europa (şi nu numai), îşi permite să furajeze cu vreo 50 de şparlamentari în plus faţă de totalul congresmenilor americani, o altă dovadă de păgubitoare originalitate a democraţiei de pe aceste meleaguri…
N.B. Un calcul elementar (regula de trei simplă) învederează o realitate halucinantă: Dacă Statele Unite ar aplica în alegeri supranerodul nostru algoritm politic, rămas în picioare şi la alegerile din acest an, atunci la populaţia lor de 320 de milioane s-ar pricopsi cu peste 10.000 de congresmeni!…
Mai are cineva îndoieli că în România postdecembristă se fură mai ceva ca-n codru, că adică după ce codrii noştri s-au dus pe apa sâmbetei, acuma se fură la vedere şi cu legea-n mână? Dacă da, atunci n-are decât să ia aminte la imensul putregai naţional, fătat şi întreţinut de Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.
Vasăzică o preapeticită lege, într-un asemenea mod ticălos concepută şi actualizată încât să-i avantajeze numai pe aleşi, alegătorilor revenindu-le dreptul şi obligaţia (sic!) de-a vota gunoiul/gunoaiele de pe buletinul de vot, deşi foarte mulţi dintre ei îşi doresc un buletin care să conţină rubrica „Alţi candidaţi” sau „Nici unul dintre aceşti candidaţi nu merită votul meu”.
Adică taman ca în deplorabilul nostru învăţământ, unde atâţia dintre dascălii contrafăcuţi (a se citi „făcuţi peste noapte”), nu concep să-l noteze pe elev sau student pentru ceea ce el ştie, ci simt o deosebită satisfacţie să-l depuncteze pentru ceea ce nu ştie…
În sprijinul afirmaţiei mele voi veni cu o probă de ordin local, care prin extrapolare ne oferă o foarte veridică imagine despre legalizarea fraudei la nivel naţional. Şi asta nu de azi sau de ieri, ci în toată nevrednica perioadă postdecembristă. Astfel, deşi populaţia municipiului Sighetu Marmaţiei, potrivit statisticilor oficiale s-a diminuat cu circa o treime (în anul 2007 era de 55.000, în 2011 de doar 37.640 locuitori, iar în 2016 – având în vedere procesul continuu de depopulare – undeva pe la 30.000) şi deşi la susnumita lege nelegiuită s-a lucrat (sic!) în 2001, 2004 şi 2015, numărul consilierilor locali a rămas gripat la 19!
Păi, nenicilor aflători în treabă, până şi 11 consilieri ar fi prea mulţi pentru actuala populaţie a municipiului. Asta dacă ne luăm după proporţionalitatea prevăzută de lege între cetăţeni şi aleşi. Iar dacă avem în vedere eficienţa sigură, reflectată în economii la buget, atunci ar fi de-ajuns vreo cinci.
Dar nu numai atât. Aproape tuturor românilor (alegători şi aleşi) li se pare firesc ca în ţări foarte bogate (Elveţia, Suedia etc.) demnităţile obşteşti de acest fel să fie voluntare, adică neretribuite, precum şi ca indemnizaţiile aflătorilor în treabă de la noi să fie fixate la un sfert din leafa primarului şi să crească în directă şi inseparabilă legătură cu ea. Asta da preocupare pentru binele obştei…
Din nou întreb: Câţi dintre catindaţi, vorba lui Caragiale, sunt dispuşi să renunţe la indemnizaţie, astfel făcând dovada clară că nu urmăresc avantajele materiale ce cu necesitate vin dintr-o atare demnitate publică? Cred că nici unul, că doar nimeni nu-i nebun să cotizeze cu bani grei pentru a ajunge pe un loc eligibil şi pe urmă să dea cu piciorul la şansa de a şi-i recupera şi spori.
Şi încă ceva. Arhiştiută fiind ineficienţa până la netrebuinţă a viceprimarilor, cum îşi justifică aceştia lefurile consistente? Iar dacă nu-i chip să şi le justifice, de ce nu se renunţă odată şi odată la această păgubitoare făcătură?
—————————-
George PETROVAI
Sighetu Marmaţiei
25 mai 2016
