Un Instrument Muzical Interior
Armonia cuvintelor generează nebănuite rezonanţe lăuntrice prin exprimarea lor. Astfel, asemenea atingerii coardelor unui instrument muzical ce produce sunete melodioase, vibraţii pline de emoţie se transmit de îndată ce pronunţi chiar şi cele mai elementare silabe. Cu o claritate de excepţie, reverberaţiile adăugate prin expresivitatea feţei şi gesturile trupului adaugă nuanţe simbolice profunde la orice fel de cuvânt rostit. La rândul lor, ele trezesc în cel care ascultă trăiri luminoase sau întunecate în funcţie de intenţia ta lăuntrică ce se trădează astfel fără putinţă de a fi ascunsă.
Aceste emoţii demască adevăratul conţinut al gândurilor ce se află în spatele cuvintelor şi dacă ai puţin simţ de observaţie, vei desluşi cu uşurinţă sinceritatea sau falsitatea celor exprimate. Prin vorbire tu vei semăna bunătatea sau răutatea în lumea în care trăieşti. Instrumentul muzical interior va emite tonuri de trâmbiţă apocaliptică însoţite de tunere şi fulgere, sau dimpotrivă, va exprima farmecul unui sunet de harpă ce inspiră blândeţe şi calm. Numai de tine depinde ce fel de instrument muzical alegi să-l găzduieşti în camera interioară a sufletului.
Limbajul Nearticulat al Copilului
Cu siguranţă că te fascinează privirea unui copil care încearcă să-şi transpună gândurile în cuvinte pe înţeles. Efortul său pare lipsit de noimă, fiindcă el nu poate încă să-şi articuleze cuvintele, dar emoţia pe care o transmite radiază din toată fiinţa sa ca nişte raze de soare. De aceea, mama recepţionează imediat ceea ce doreşte el să comunice, în timp ce o persoană străină nu percepe mare lucru, decât dacă posedă o anumită sensibilitate de a pătrunde dincolo de suprafaţa aparenţelor.
Similar, în fiecare om din jurul tău se află un copil care dincolo de cuvinte transmite ceea ce se află adânc săpat în straturile profunde ale sufletului. Şi de aceea, este suficient să distingi razele care pornesc din inimă şi transpar în jur prin limbajul nearticulat al tonului pentru a distinge ceea ce de fapt cineva doreşte să comunice. Un zâmbet oprit înainte de capăt, asemenea unei linii ce se întrerupe brusc, dezvăluie imediat tristeţea ce se află în spatele ei. Un simplu clipit din ochi poate să indice nesinceritatea celor spuse. Iar o schimbare bruscă a trăsăturilor feţei grăieşte instantaneu despre greutatea de a menţine un timp îndelungat o anumită mască.
Limbajul Păpuşii Daruma
La fel de bine, te poţi gândi că te afli în Japonia şi vezi pentru prima dată o păpuşă Daruma. Specificul ei constă în faptul că oricum ar cădea, ea se ridică înapoi în poziţia verticală. Practic, este imposibil să o faci să stea în poziţie orizontală fiindcă ea revine de fiecare dată încălcând aparent legea gravitaţiei. Povestea vine din vremuri străvechi şi ilustrează relatarea mitică a vieţii fondatorului budismului Zen cunoscut sub numele de Bodhidharma. Acest sfânt al religiei budiste a dovedit o perseverenţă ieşită din comun, păpuşa în cauză ilustrând caracterul său de neclintit, mai precis acea capacitate de a reveni de fiecare dată pe Calea cea Dreaptă indiferent de împrejurări.
Nu întâmplător, ochii lipsiţi de sprâncene ai păpuşii te privesc cu o hotărâre de nezdruncinat, dorind să îţi transmită îndemnul de a nu abandona niciodată să mergi înainte pe calea vieţii. Această stranie păpuşă fără picioare te cheamă de fiecare dată să rămâi vertical, chiar dacă aparent orice sprijin a dispărut. Şi nu întâmplător, ea a fost asociată cu îndeplinirea dorinţelor exprimate la început de an ca o garanţie a împlinirii lor. De fapt, şovăiala, lipsa de perseverenţă şi lipsa de voinţă sunt cei mai mari duşmani pe drumul împlinirii destinului tău. De aceea, păpuşa Daruma îţi va spune de fiecare dată să nu te laşi bătut niciodată.
Puterea Unui Simplu Proverb
Şi dacă vei rămâne pentru mai mult timp în „Ţara Soarelui Răsare”, în mod sigur cineva îţi va spune despre proverbul „De şapte ori cazi şi de opt ori te ridici”. Acest gând profund semnifică dinamica progresului oricărui luptător pe drumul către perfecţiune. Astfel, pentru un iniţiat, căderea de şapte ori echivalează cu o prăbuşire extremă sau cu o situaţie aparent fără ieşire. Nu întâmplător, samuraii erau antrenaţi în condiţii extreme pentru a face faţă situaţiilor de excepţie care puteau să apară în acele vremuri tulburi ale istoriei medievale japoneze.
Pe de altă parte, simbolistica budistă a cifrei opt se asociază ferm cu învăţătura „Nobilei Căi”, care face referinţă la opt fundamente cheie ce trebuie perfecţionate continuu. Chiar dacă nu erai un războinic, totuşi o luptă spirituală stătea înaintea ta solicitând pe deplin: percepţia, intenţia, trăirea, vorbirea, acţiunea, perseverenţa, sensibilitatea şi conştiinţa. O listă cam lungă, nu-i aşa? Dar există o logică profundă în enumerarea lor fiindcă la început se află percepţia, sau vederea lucrurilor. Ulterior, ea generează intenţiile şi dorinţele ascunse ale inimii, de care nu ai imediat cunoştinţă.
Mai departe, asemenea pârâului care devine râu în curgerea sa, intenţiile declanşează trăiri de care în parte începi să devii conştient, ce se vor concretiza în scurt timp prin cuvinte şi acţiuni. Dar lucrurile nu se opresc aici, însă devin mult mai condiţionate şi mai pline de rafinament. Pe măsură ce avansează aceste trăiri primordiale, ele încep să cheme marea putere a voinţei manifestate prin perseverenţă. Concomitent se adaugă candoarea sensibilităţii, fără de care voinţa rămâne ca un schelet de oţel lipsit de ornamente. Iar pe toţi aceşti piloni se aşează grandios într-o descoperire supremă conştiinţa a ceea ce eşti cu adevărat, adică identitatea ta autentică ce îţi dezvăluie locul tău în univers.
Şi astfel, orice cădere, chiar şi de şapte ori, nu reprezintă o pierdere a războiului vieţii cât timp mai există posibilitatea celei de-a opta ridicări în planul profund al conştiinţei.
Zidire sau Distrugere prin Cuvânt
De aceea, cuvintele tale rezonează profund în jurul tău şi sunt pline de viaţă. Ele pot da naştere, dar tot ele pot ucide prin violenţa limbajului sau prin subînţelesuri otrăvite, ce se disimulează în spatele oricărui gen de retorică distructivă. Astfel, lumea devine mai rea sau mai bună în funcţie de utilizarea diferitelor registre de exprimare. Prin demagogie ziua se întunecă chiar dacă soarele se află pe bolta cerească. Prin înjurături şi vulgaritate atmosfera se umple de o pâclă densă, chiar dacă peisajul din jur reflectă curcubeul paradisului.
Dar frumuseţea şi stilul vorbirii conferă mereu bucurie în mijlocul încercărilor dramatice. De câte ori de-a lungul istoriei nu au existat oameni plini de nobleţe şi curaj care au îmbărbătat societatea din jurul lor în timp ce ea părea că se prăbuşeşte? Asemenea unui combatant care ştie să-şi susţină moral camarazii, cuvintele tale pot genera chiar acum o forţă cu un impact emoţional capabil să-i ridice pe cei trântiţi la pământ de nedreptatea luptei vieţii. De ce nu ar merita să încerci şi tu o astfel de cale?
