Biblionetul, sistemul informațional gratuit al bibliotecilor pe internet, a ajuns și în inima Munților Apuseni, la Câmpeni. Cine și-ar fi închipuit, acum 20, 30 de ani, că bătrâna – dar paradoxal mereu acutuală – bibliotecă oășenească, întemeiată de mai bine de jumătate de secol, va aprinde astăzi scântele cărților cibernetice trimise prin cablurile optice sau prin satelit, în inima Câmpenilor din Apuseni? Încă nu terminasem clasa întâi când am pășit pentru prima dată pragul bibliotecii din Câmpeni. Îmi aduc foarte bine aminte de rafturile cu schelete metalice uriașe, țintuite cu piroane de pereții văruiți, emanând aromă de carte veche, printre care mă strecuram într-o tăcere sacră, pentru a-mi căuta cărți cu benzi desenate, sau reviste pentru copii. Biblioteca orășenească, așa cum mi-o aduc eu aminte pe la sfârșitul anilor ’70, a apărut în peisajul cultural al orașului Câmpeni, cum mult mai devreme, în anul 1951. A prins contur sub patronajul bibliotecarei Margareta Țăranu și a luat amploare în perioada anilor ’70 – ’80, prin munca dedicată a bibliotecarei Rodica Oneț asistată de referenta Tamara Leahu. Sediul bibliotecii era atunci pe strada Moților, într-o clădire cu camerele extrem de înalte, clădire care a fost demolată în anul 1984, când sistematizarea urbană de tip socialist a afectat și Câmpeniul. Intrarea se făcea direct din stradă, iar dincolo de ușa cu geamuri pătrățoase te întâmpina chipul serios, uneori sever, al d-nei bibliotecare Rodica Oneț. Odată acceptat în sistemul de funcționare al bibliotecii, până la marea evadare în universul literelor prăfuite, mai era doar un pas. De cele mai multe ori avântul era ușor domolit de glasul d-nei Tamara Leahu, tânără referentă atunci, care avertiza că biblioteca este un labirint al intelectului unde sunt reguli și canoane care trebuie respectate. Călătoria prin acel labirint al intelectului a avut farmecul ei, pentru că niciodată nu se termina. Biblioteca rămânea același mamut zidit din filele cărților, tăcută, uneori aspră, dar întotdeauna plină cu surprize. La fel ca și biserica, biblioteca delimita locul sacru al cuvintelor, un loc neatins de plaga dialecticii comuniste. Altfel spus, fereastra cărții era atunci una dintre puținele posibilități de evadare ale spiritului din realitatea zilei dominată de prolecultism, fereastră prin care puteam fugi în lumea îndepărtată, purtat de Jules Verne, Daniel Defoe, Michel Zevaco, Mark Twain sau Alexandre Dumas.
Chiar și după ce biblioteca s-a mutat în anul 1984, ciopârțită, în clădirea Școlii Generale de la Țârău, pe strada Transilvaniei – după inundația din anul 1981, provocată de revărsarea apelor râului Arieș care au distrus aproape 2.000 de volume – farmecul cărților a rămas statornic, poate uneori nostalgic… dar aproape de sufletul cititorilor. În vechea școală de la Țârău, pe bancile căreia am învățat să scriu primele litere, biblioteca părea a fi destinată unei covalescențe indubitabile. Cu siguranță că reabilitarea socio-culturală a venit prin aportul financiar al administrației locale, atenta asistență oferită de bibliteca județeană „Lucian Blaga” din Alba Iulia, prin munca devotată a bibliotecarei și prin revitalizarea adusă de cititorii orașului, care nu au încetat a-i călca pragul. Aventura bibliotecii orășenești din Câmpeni nu se oprește aici, pentru că în anul 2003 labirintul cărților se mută în altă clădire, din Piața Avram Iancu la nr. 7, clădire cu rezonanță istorică desosebit de importantă pentru orașul Câmpeni și Munții Apuseni: fostul sediu al comandamentului general al Revoluției de la 1848-49 și al Legiunii Auraria Gemina condusă de Avram Iancu. Abia aici, între pereții tencuiți cu istorie națională, biblioteca își recâștigă întreaga personalitate, primind astfel numele marelui revoluționar român.
Am revăzut biblioteca abia după ce tăvălugul mutărilor s-a oprit în Piața Avram Iancu. Trecuse o lungă perioadă de timp, vechea bibliotecară plecase în veșnicie, iar referenta de atunci – devenită bibliotecară între timp -, se pensionase! Ce scurtă poate fi viața… Totuși biblioteca își păstrase aroma paginilor foșnitoare și zâmbetul îngăduitor… pregătindu-mi surpriza întâlnirii cu noua biblitecară, d-na Daniela Nicula! Am recunoscut imediat fața zâmbitoare și glasul tipic ardelenesc de la Câmpeni a fostei mele colegi, de clasă paralelă, din școala generală. Și printre cărți au început a se desprinde pagini din amintirile noastre de colegi de generație, având uneori aceeași profesori și de fiecare dată aceeași curte a școlii, în care am crescut adolescența incandescentă a spiritului. Biblioteca adună nu numai cărți ci și oameni.
Aflam de la d-na bibliotecară Dana Nicula că «istoria bibliotecii noastre este lungă, au fost perioade când aceasta a funcționat în spații improprii pentru o instuție de cultură… Avem un fond de carte bogat și variat, care atinge aproximativ 37 de mii de volume. Aș dori să amintesc bibliotecarii – acești oamenii de suflet ai culturii -, care au păstrat și îmbogățit fondul de carte al bibliotecii: d-na Margareta Țăranu, d-na Rodica Oneț, d-na Tamara Leahu, dl. Nicoară Zeno… În prezent am rămas doar eu singură! Biblioteca se află acum în administrarea Primăriei orașului Câmpeni, iar ca metodică aparține de Biblioteca Județeană Lucian Blaga din Alba Iulia. Cititorii care vin cel mai des la bibliotecă sunt, în special, profesorii. Avem și mulți elevi abonați, de la școlile din oraș. De asemenea suntem vizitați și de către pensionari. Suntem în proces de renovare și vreau să spun că la finalul acestuia vom avea o bibliotecă absolut nouă, modernă… demnă de statutul pe care îl are orașul Câmpeni, de Capitală a Țării Moților. »
Învecinată muzeului dedicat Crăișorului Munților, biblioteca respiră speranțele unei vieți noi, aducându-și eternele cărți spre tainica îmbrățișare cu cititorii. Pentru că viața unei biblioteci nu este dată neaparat de cărțile acesteia, ci de cei care vin și le citesc! Patrimoniul cultural al bibliotecii ar rămâne doar simplă istorie, dacă nu ar fi cititorii… Raportată la dimensiunea urbană delimitată de Câmpeni – mica cetate culturală a Munților Apuseni – biblioteca orășenească are peste 500 de utilizatori înscriși. La numărul acestora se mai adaugă colaboratorii permanenți: Colegiul Național „Avram Iancu”, Grupul Școlar Forestier, Școala Generală I-VIII și grădinițele. Pentru o astfel de implicare activă în viața culturală a cetății, biblioteca avea nevoie de reformă interioară, de un stimul infrastructural prin care să își consolideze poziția în societatea intelectualilor. Se pare că Biblionetul a venit exact la timpul așteptat!
Implementarea Biblionetului (Global Libraries Romania – Biblionet Foundation) în România și introducerea recentă a acestuia și la Câmpeni, constitue prima fază a unui lung proces de revitalizare a sistemului bibliotecilor orășenșenești din întreaga țară. Având un fond de investiție de aproximativ 27 de milioane de dolari programul Biblionet, aparținând Fundației Bill și Melinda Gates, își propune ca pe o perioadă de cinci ani să ajute la dezvoltarea unui sistem de biblioteci publice moderne în România. Pentru a-și atinge acest scop, Biblionet a încheiat mai multe parteneriate cu Fundația (intenațională, non-profit) IREX, Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, Fundația Educație pentru o Societate Deschisă (EOS), Asociația Națională a Bibliotecarilor și Bibliotecilor Publice din România (ANBPR), administrații locale și alte biblioteci orășenești din întreaga țară. Corporația Microsoft, condusă de către magnatul american Bill Gates, este un partener la nivel internațional al proiectului Global Libraries și va dona programe software bibliotecilor participante, în valoare de 15 milioane de dolari. La Câmpeni, biblioteca orășeneacă a fost dotată astfel, cu patru computere echipate standard, pentru accesul gratuit la internet și o bază de date locală. Cu ajutorul acestei tehnologii moderne, labirintul cultural al bibliotecii – despre care vorbeam mai înainte – se extinde într-o zonă a universului cibernetic, în care informația circulă fără opreliști.
Acum este momentul ca cei care, din anumite motive, au evitat să deschidă ușile bibliotecii, să vină cu încredere și, de ce nu cu o curiozitate vădită, să evadeze atât în lumea cărților tipărite dar și în cea a cărților cibernetice, fără frontiere!
