Îi auzea respiratia usoară,
închidea ochii și o vedea
cum se răsucea în pat,
alături de el.
Urmele pașilor ei îl ardeau
de fiecare data când pășea
pe parchetul trist și singuratic.
Deși ea pleacase,
de o bună bucată devreme,
incă îi mai simțea
mirosul pielii sale diafane,
pe care îl adulmeca
în aerul impregnat cu ADN-ul ei
Amprenta zâmbetului
pe care îl lăsase agățat
de ușa de la intrare
îl binedispunea de fiecare dată
când se întorcea acasă.
Era, insa, atât de singur…
Noaptea când se ducea la somn,
o cauta în pat, dar nu o mai găsea …
Se întorcea singur pe partea cealaltă,
însă, știa că, undeva departe,
ea se întorcea odată cu el
și se îmbrătisau în vis…
Visau împreună același vis,
un vis de iubire… fără de sfărsit !