În urmă cu câteva zile am primit prin poşta electronică un material scris (informativ) de la o bună prietenă cu care colaborez de mai mulţi ani! Autoarea, Anca Goja, este corespondenta noastră permanentă şi talentată jurnalistă la „Glasul Maramureşului” şi „Familia Română” din Baia Mare.. Articolul l-am recepţionat însă (pentru prima dată!) nesemnat şi fără specificaţia de a fi publicat. După ce l-am citit, am înţeles de ce! Timidă, nu vroia sa se creadă că scrie materiale laudative la adresa tatălui său. Şi astfel am aflat o mulţime de lucruri inedite despre arta şi talentul baimăreanului Lucian Petru Goja… Vi le prezint în cele ce urmează. Merită! Deşi sunt, practic, decupaje din lumea naturii, fotografiile lui Lucian Petru Goja reunite în expoziţia „Evadarea (d)in abstract” reprezintă mult mai mult decît atît. Prin sugestiile liniilor, formelor şi culorilor, prin evidenta alunecare spre artele plastice, lucrările trasează un drum cu dus şi întors, dinspre concret spre abstract şi invers. Expoziţia a fost vernisată sîmbătă, 20 februarie, chiar în ziua cînd fotograful a împlinit 60 de ani, în Salonul Artelor al Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” din Baia Mare.
Trecând peste limitele concretului
Expoziţia, organizată la aproximativ un an după „debutul expoziţional” al lui Lucian Petru Goja, cuprinde 76 de fotografii (majoritatea realizate în Maramureş şi Sălaj şi aproape toate lipsite de orice intervenţie pe calculator), cu greu selectate din portofoliul extrem de bogat al fotografului amator. Desenul grav al unor pietre în zăpada ce pare a încerca să se cicatrizeze, aspectul de animal pufos al stropilor de apă îngheţaţi, urma unor paşi în ţărîna reavănă, poate ai celui care evadează (d)in abstract, sfera sculpturală a unui ciulin ce tinde spre perfecţiunea formei, tuşele delicate ale unor scaieţi conturate pe fondul unui înflăcărat apus de soare, „ochiul lui Dumnezeu” creat de o stalactită în formare, toate reprezintă aspecte din lumea concretă, dar care îl îndeamnă pe cel care are puterea de a le vedea să îşi lase imaginaţia să zburde dincolo de limitele realului şi să confere detaliului sau ansamblului un înţeles nou, metaforic. Nu oricine poate face asta: Lucian Petru Goja are, pe de o parte, avantajul de a fi un pasionat montaniard, el bătînd la pas munţii din Maramureş şi împrejurimi săptămînă de săptămînă, iar, pe de altă parte, are un simţ al observaţiei înnăscut şi cultivat. Acestea, dublate de ridicarea frumosului la rang de religie.
Cel care împacă artele
Vernisajul a fost deschis de cuvîntul graficienei Laura Ghinea, care a realizat un scurt istoric al fotografiei, în final remarcînd sensibilitatea artistului, care răzbate din imaginile surprinse. Mult mai detaliat a analizat expoziţia Ioan Anghel Negrean, care, iniţial puţin reticent vizavi de comentarea, de către un pictor, a unor lucrări de fotografie, s-a liniştit imediat ce şi-a dat seama că „vedem aici lucrări din domeniul artelor plastice”. Remarcînd similitudinile dintre fotografiile lui Lucian Petru Goja şi arte precum grafica, pictura sau sculptura, Negrean a declarat că autorul lor „reuşeşte să împace artele”, fiind, în acelaşi timp, „nu atît un om care caută, cît unul care găseşte”. Observînd că fotograful „a înţeles că a trăi la nivel superior înseamnă a trăi prin artă”, Negrean a opinat că lucrările expuse dau dovada clară a existenţei unei simţiri deosebite, a unui har, avînd, în plus, calitatea de a îndemna privitorul la meditaţie. „Piet Mondrian spunea că pictura abstractă e pictura concretă. Trebuie să învăţăm să vedem – Lucian Petru Goja ştie acest lucru şi ni-l arată şi nouă. Este vorba despre evadarea din ceea ce sîntem în ceea ce sîntem, de fapt. Orice poate fi abstract şi orice poate fi obiectual, concret”. În final actorul Claudiu Pintican a delectat numeroasa asistenţă cu un moment poetic, versurile lui Nichita Stănescu fiind cum nu se poate mai potrivite în contextul expoziţiei.
