Cine sunt?
Să mă definesc ar însemna să mă limitez, totuşi, ca idee sunt… LUMINA (culoare, energie, vis şi viaţa).
Cine am fost?
O colecţie întreagă de traume tulburătoare…
Am interpretat toate rolurile sociale posibile, am purtat cu mândrie, teamă şi durere toate măştile existente. O existenţă efemeră care m-a purtat prin Infern, însă am refuzat categoric să rămân acolo. Am descătuşat artista propriei capodopere a spiritului neîmblânzit, relevând traumaturgia fiinţei.
M-am dezgropat, m-am responsabilizat, am ales, am ascultat tăcerea de dincolo de stelele care-mi străluceau în ochi, iar acum privesc cum în păr îmi înfrunzesc păduri, cum îmi curg râuri limpezi prin vene, cum în sufletul meu se ţes primăveri pentru că soarele acol` a rămas, cum în mijlocul furtunii eu miros curcubeul…
M-am abandonat toată mie, această existenţa feerică creată de Universul care a dat naştere munţilor, pădurilor, oceanelor, galaxiilor… infinitului.
E timp pentru mine.
E timp pentru tine.
E timp pentru noi.
Eu am oprit întreaga lume şi m-am deconectat de la toate normele sociale şi m-am reconectat la Sinele Suprem, Univers, Energie, Viaţa, Divinitate (pentru fiecare dintre noi poartă alt nume, însă esenţa este aceeaşi). Cum este să te trezeşti într-un moment şi să conştientizezi că întreaga ta existenţă s-a bazat pe o realitate iluzorie, în care ai fost prins prin diverse concepte şi percepţii inconştiente?!
Cum este să conştientizezi că deţii capacitatea de a alege, a crea, a scrie propria poveste în totală coerentă cu propriul spirit?! Într-o lume a lui TREBUIE, eu sunt ÎMI DORESC, când alţii gândesc, eu simt, eu îmi cresc vibraţia nu îmi urmez mintea.
Mă bucur de un permanent moment prezent, trăind la capătul lumii, asemeni unui antevasin… Aici alerg cu lupii, îmi zăresc visurile-n zbor şi apoi le plămădesc uşor aşa cum sunt ele: parfumate, zgomotoase, entuziaste, scânteietoare, vindecătoare, sublime…
Încetişor devin unul dintre cele mai frumoase locuri de pe Pământ… Am fost mereu adeptă sentimentelor puternice, de la suferinţele diabolice ale minţii până la reveria spectaculară sufletului.
M-am mistuit de dorul sălbaticului mereu. Nu caut să am dreptate şi nici să conving pe cineva de ceva, fiecare are propriile revelaţii şi treziri, propria călătorie de străbătut, şi fiecare hotărăşte când, cum şi de ce o face.
Nu există o reţetă general valabilă.
Că am trăit deghizată schimbând măşti după măşti, până am decis că e momentul să bat cu labele pline de noroi în poartă spiritului profund. „La transcendență duce doar dorinţa constantă a individului de a simţi compasiunea eternă a Divinităţii”.
Întotdeauna pasiunea este adevăratul răspuns şi nu tehnică, iar vulnerabilitatea te face infinit… După cum spunea şi Maya Angelou, încercând să fii normal mereu, nu vei descoperi niciodată cât de minunat poţi fi.
————————–
* Articol numai pentru nebuni (aceia care şi-au pierdut raţiunea şi au devenit suflete)
Jolie TÂRNOVEANU
Sibiu, 22.02.2022
