Mă ţine-n braţe, ca tine, primăvara
Şi flori în păr îmi prinde de cireş,
Prin vene îmi revarsă călimara
Cu tot albastrul norilor culeşi
Din tencuiala cerurilor crude.
Aud grădina-n ploaie clocotind,
Ferestrele atârnă să asude
Înmiresmate-n aur şi argint.
Pământu-şi soarbe cupa aburindă
Şi eu, de după geam, în ochii tăi,
Ce înverzesc petale de oglindă,
Croiesc năvoade şi tăcute căi.
Presar în şoaptă mângâieri răzleţe
Pe umerii din stânca de granit,
Şi cu răcoarea dulce-a dimineţii
Te-nchid într-un sărut neprihănit.
