MAGAZIN LITERAR AL ASOCIAȚIEI SCRIITORILOR DIN TIMIȘOARA 1982 era gata tipărit, gata de distribuție, încă împachetat la sediul Filialei asociației noastre. Încă dimineața a sosit un camion, însoțit de lucrătorii Securității din Timișoara. Având mare grijă să nu rămână nici măcar un exemplar, securiștii ne-au pus să cărăm toate pachetele la camion, almanahul urmând să fie dus la retopit, ca și cum n-ar fi fost existat niciodată. Ne-au ajutat și ei la cărat, numărând totodată fiecare pachet și erau foarte atenți, cu ochii pe noi. Exemplarul din fotografie l-am sustras, profitând de marea agitație, l-am ascuns sub haină și l-am ascuns în biroul meu din redacția Orizont.
Motivul pentru care a fost confiscat tot tirajul: în prima parte a celor 308 de pagini se află 49 de file cuprinzând datele biografice, însoțite de fotografii, semnate de Olimpia Berca. Membrii Asociației Scriitorilor din Timișoara din acest material nu se mai aflau cu toții în țară. Fugiseră în Occident Nikolaus Berwanger, fost redactor-șef al ziarului Neue Banater Zeitung, Dușan Petrovici, Ion Velican, Damian Ureche, redactori la revistă, posibil și alți colegi din presa germană. În interiorul Magazinului erau prezenți și cu versuri și proză cei plecați dintre noi: Nikolaus Berwanger („versurile mele mă lasă/să cutreier o lume străină”) și l-au lăsat într-adevăr, plus schița care parcă îi anticipa destinul: „Cum a dispărut Marin” („Nici urmă de Marin. Lăsase numai o scrisorică…”); Dușan Petrovici („Port pe umeri mantia regulamentară/a soldatului neîncercat în războaie”- versuri); Damian Ureche („Să-ți simți liniștea cum îți intră în oase”-versuri); Ion Velican („Când ți se duce vestea în lume, să nu te iei după ea” – două materiale umoristice). Probabil colectivul redacțional, la ora la care se adunau materialele pentru publicare nu putea anticipa această fugă, aproape in corpore, a colegilor noștri în Germania de Vest, Austria și Statele Unite. Filiala sconta pe un procent din vânzarea almanahului, care costa 20 de lei.
