Te iubesc pe tine,
Mai mult decât pe-oricine.
Dar vrei să-ţi spun, acum,
Ce eşti tu, mamă, pe pământ?
O zână graţioasă,
O fată preafrumoasă,
Un înger necăjit,
Un om nefericit.
Fecioară mică,
Lacrimă pitică,
O inimă zdrobită,
O flacără topită.
O floare ofilită,
O Doamnă umilită,
O cruce uitată,
O stea colorată.
Pădure retezată,
Nădejde spulberată,
Trandafir gătit,
Porumbel rănit.
Astfel te-aş numi,
Dac-ai vrea să ştii,
Cum ar trebui să fii
Numită de copii.
(scrisă la miezul nopţii pentru Mama)
