Biserica (Catedrala) veche a mănăstirii
Fostă capitală a Ţării Româneşti, municipiul Curtea de Argeș, s-a bucurat de-a lungul timpului de statutul de „oraș regal”, reintrând în atenția istoriei odată cu urcarea pe tronul României a Regelui Carol I (1839-1914). În perioada domniei Regelui Carol I, la Curtea de Argeș a fost construită calea ferată care leagă oraşul de Piteşti, a fost ridicată o gară monumentală şi a fost refăcută biserica Mănăstirii Curtea de Argeş, cunoscuta ctitorie a lui Neagoe Basarab, căreia i-a fost adăugat un palat devenit una dintre reşedinţele familiei regale. Însă, poate cea mai importantă decizie a fost aceea ca frumoasa catedrală de la Curtea de Argeş să devină necropolă regală. Astfel, Regele Carol I, Regina Elisabeta, Regele Ferdinand şi Regina Maria, Regele Mihai I și Regina Ana îşi dorm somnul de veci alături de Neagoe Basarab şi familia acestuia.
Ctitorie a domnului Țării Românești Neagoe Basarab (1512-1521), Mănăstirea Curtea de Argeș este o capodoperă a arhitecturii medievale, dar și cea mai valoroasă construcție de arhitectură bisericească din România. Radu de la Afumați (1522-1529) a continuat lucrările și a desăvârșit pictura, în 1526.
În pronaosul bisericii, se află mormintele ctitorilor principali: Neagoe Basarab și doamna Despina (m. 1554), soția lui Neagoe Basarab, doamna Stana (m. 1531), fiica lui Neagoe Basarab și soția lui Ștefăniță Vodă al Moldovei. Tot aici se află și piatra de mormânt a voievodului Radu de la Afumați (m. 1529), soțul doamnei Ruxandra, fiica lui Neagoe Basarab, cel care, spun cronicile, în anul 1526 a pus de s-a zugrăvit biserica Mănăstirii Curtea de Argeș.
Tot aici, se găsesc, pe de o parte, mormintele regelui Carol I (1881-1914) și al reginei Elisabeta (1881-1916), între care se află o cutiuță pirogravată, cu osemintele micuței prințese Maria (1870-1874), iar de cealaltă parte se află mormintele regelui Ferdinand (1914-1927) și al reginei Maria (1914-1927).
În testamentul scris și iscălit cu propria sa mână, la 14/25 februarie 1899, Carol I își exprima dorința ca trupul său să fie îngropat ”lângă biserica Curții de Argeș, reclădită de mine, și care poate deveni mormântul dinastiei române, însă, când capitala Regatului va cere ca cenușile mele să rămână în mijlocul iubiților mei bucureșteni, atunci înmormântarea la Curtea de Argeș va fi provizorie, până ce se va clădi un mausoleu pe o înălțime împrejurul orașului, unde se poate deschide un bulevard (mă gândesc la înălțimea înainte de biserica Cărămidari, unde se găsește astăzi un pavilion al Institutului Geografic Militar)” (”Istoria românilor în timpul celor patru regi, vol. I Carol I”, de Ioan Scurtu).
Născut la Sigmaringen (sudul Germaniei), la 8/20 aprilie 1839, Carol de Hohenzollern a devenit domnitor al României, după plebiscitul național din 2/14-8/20 aprilie 1866, soldat cu un rezultat pozitiv — 635.969 „pentru” și doar 244 ”contra”. S-a căsătorit cu principesa Elisabeta de Wied (n. 17/29 decembrie 1843), în ziua de 3/15 noiembrie 1869.
La 10 mai 1866, principele Carol I intra în București, depunând jurământul, fiind primit de o mulțime entuziastă. La 10/22 mai 1877, au avut loc, la București, o serie de festivități prilejuite de proclamarea Independenței României. La 10/22 mai 1881, când s-au împlinit 15 ani de la urcarea pe tronul statului român, au avut loc festivități prilejuite de proclamarea Regatului și încoronarea domnitorului Carol I ca rege al României.
Cei 48 de ani de domnie a lui Carol I au marcat o etapă de mari progrese a României în plan economic, social, administrativ, politic, cultural. România și-a cucerit Independența de stat, a devenit monarhie constituțională și s-au pus bazele consolidării statului român modern.
Odată cu urcarea pe tronul României a regelui Carol I (1839-1914), orașul Curtea de Argeș, fosta capitală a Țării Românești, a reintrat în atenția istoriei.
Avariată de incendii, cutremure și prădată de mai multe ori, biserica a fost supusă de-a lungul timpului mai multor lucrări de restaurare. Biserica Mănăstirii Curtea de Argeș a fost restaurată de Matei Basarab (1632-1654), care a reclădit și turnul clopotniței de la intrare. Lucrări de reparații a făcut și Șerban Cantacuzino, domn al Țării Românești (1678—1688), în 1682.
Biserica Mănăstirii Curtea de Argeș a fost refăcută în forma de astăzi între 1875-1886, la inițiativa regelui Carol I, după planurile arhitectului francez Andre Lecomte de Nouy. Această refacere, absolut necesară, a avut însă parte și de critici, mai ales datorită faptului că a modificat ansamblul mănăstirii, prin înlăturarea zidului fortificat de la exterior și prin demolarea marii clopotnițe ridicate de Matei Basarab. Pictura a fost refăcută de fratele arhitectului și terminată în 1885. Fragmente din pictura originală pot fi văzute în palatul episcopal din incinta mănăstirii și la Muzeul Național de Artă din București. Mănăstirea a fost resfințită la 12 octombrie 1886.
Regele Carol I a construit parcul Mănăstirii Argeșului și palatul episcopal (1886-1890), care era folosit ca reședință regală de vară. Construită în stil german, clădirea este simetric dispusă în raport cu axa Catedralei, având în centru paraclisul, cu turnul-clopotniță. Paraclisul (ridicat cu un an înainte de palatul regal) adăpostește moaștele Sfintei Mucenițe Filofteia.
În sala de recepții a fostei reședințe regale, s-au ținut ședințe importante ale Consiliului de Coroană, iar apartamentele regale de la etaj i-au găzduit pe regii României. Regina Elisabeta a locuit aici doi ani, iar după ce s-a îmbolnăvit, pentru ea a fost montat un lift, unul dintre primele din țară. Printre obiectele cu însemnătate istorică, se află și o Sfântă Scriptură scrisă cu litere de aur și pictată de regina Elisabeta, alături de câteva icoane lucrate în mozaic.
După moartea regelui Carol I, regina Elisabeta s-a retras la Mănăstirea de la Curtea de Argeș, unde a încetat din viață, la 18 februarie 1916, în urma unei duble pneumonii. Aici a și fost înmormântată.
La 1 martie 1889, Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 24 aug. 1865) a fost proclamat, prin Decret, Principe al României, cu titlul de Alteță Regală. S-a căsătorit, la 10 ianuarie 1893, cu principesa Maria a Marii Britanii și Irlandei de Nord. La 28 septembrie/11 octombrie 1914, Ferdinand I a devenit rege al României.
La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, a fost încoronat rege al tuturor românilor. În timpul Primului Război Mondial, regele Ferdinand s-a alăturat curentului favorabil Antantei, chiar dacă a fost nevoit să lupte împotriva țării sale natale, Germania, implicându-se chiar și în operațiunile militare. În timpul domniei sale, s-a înfăptuit reforma agrară, pentru care a fost numit ”Rege al țăranilor”. Totodată, regele Ferdinand I a promulgat Constituția din 1923, fiind adoptat votul universal.
Regele Ferdinand I a murit la 20 iulie 1927, la Sinaia. La 23 iulie, Ferdinand I a fost înmormântat la Catedrala episcopală din Curtea de Argeș, cu ”o pompă vană și rece”, după cum avea să mărturisească Nicolae Iorga. Pe lespedea de marmură albă au fost gravate cuvintele: ”Aici odihnește robul lui Dumnezeu Ferdinand I, Regele României, născut la 24 august 1865 la Sigmaringen, răposat la 20 iulie 1927 la Castelul Pelișor. Luând cârma țării la 11 octombrie 1914, a tras abia la 15 august 1916 pentru dezrobirea românilor de peste vechile hotare înfăptuind întregirea neamului și încoronându-se la 15 octombrie 1922 la Alba-Iulia ca primul rege al tuturor românilor”.
Personalitate cu impact în mediul politic, social și cultural al societății românești, regina Maria nu a pregetat să se folosească de propria-i carismă în vederea slujirii intereselor naționale ale poporului său. A susținut de la început alianța României cu țările Antantei în vederea unirii provinciilor românești aflate sub stăpânirea Imperiului Austro-Ungar și a fost supranumită ”mama răniților” și ”regina-soldat”, pentru atitudinea ei curajoasă din timpul Primului Război Mondial, când a lucrat direct pe front în spitale de campanie și a coordonat activitatea unei fundații de caritate. După încoronarea de la Alba Iulia, în 15 octombrie 1922, alături de regele Ferdinand, ca suverani ai României Mari, regina Maria a efectuat vizite oficiale în Europa de Vest. Călătoria în Statele Unite ale Americii, în 1926, a fost considerată un succes extraordinar.
Regina Maria a murit la 18 iulie 1938, în castelul Pelișor. Prin prevederile testamentare, trupul i-a fost înhumat în Catedrala episcopală de la Curtea de Argeș, iar inima i-a fost depusă în ctitoria sa „Stella Maris” de la Balcic. A trebuit, însă, să fie luată de la Balcic, odată cu cedarea Cadrilaterului către Bulgaria, în 1940, și depusă în firida unei stânci de lângă Castelul Bran. În 2015, la inițiativa regelui Mihai, Casa Regală și Ministerul Culturii au hotărât de comun acord ca locul inimii reginei Maria să fie Salonul de Aur din Castelul Pelișor.
Biserica (Catedrala) cea nouă a mănăstirii
În data de 10 mai 2009, la iniţiativa Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului, în parteneriat cu Casa Regală a României, a fost pusă piatra de temelie pentru o nouă Catedrală arhiepiscopală la Curtea de Argeş, care să aibă și rolul de necropolă regală. Altarul noii catedrale arhiepiscopale și regale a fost târnosit în 7 decembrie 2018. Noua Catedrală arhiepiscopală și regală este amplasată la intrarea în incinta Mănăstirii Curtea de Argeș și poartă hramul Sfintei Mucenițe Filofteia și Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Edificiul are, în linii mari, arhitectura Bisericii Domnești de la Curtea de Argeș, ctitorită de domnitorul Basarab I la mijlocul secolului al XIV-lea. În incintă există un loc special amenajat, în pridvor, unde sunt locurile de veci pentru membrii Casei Regale a României și arhiepiscopii Argeșului și Muscelului.
Ușor retrasă față de monumentul central al așezământului, clădirea a fost concepută în stilul arhitecturii bizantine, ca o prelungire a vechiului lăcaș de cult. Construcţia, ce are 36 metri lăţime în zona faţadei, are forma de cruce greacă înscrisă, cu braţele egale, naosul principal de aceeaşi înălţime cu cel transversal, peste a căror boltă se înalţă o cupolă cu o turlă cu înălţimea de 21 metri.
Capetele extreme ale necropolei, în formă de semicerc, sunt formate de două capele, acoperite cu câte o cupolă. În capela din stânga vor fi expuse moaştele Sfintei Muceniţe Filofteia, situate la ora actuală în palatul episcopal din apropiere.
În exterior, Catedrala are un veşmânt de cărămidă aparentă şi chenare în relief cu detalii de piatră, iar în interior este decorată cu mozaic.
În noua necropolă regală au fost înmormântați Regele Mihai I (16 decembrie 2017) și Regina Ana (13 august 2016).
Tot aici au fost reînhumate rămășițele pământești ale regelui Carol al II-lea, aduse în ţară în 2003 de la Lisabona, la 50 de ani după moartea sa, și cele ale Reginei Elena, aduse în țară în 2019 de la Lausanne. În viitor, urmează să fie strămutate la Curtea de Argeș și rămășițele pământești ale altor membri ai Familiei Regale din a patra generație.
Stelian Gomboş
steliangombos.wordpress.com
