Reporter: Domnule Consul General, deși ați avut o întrevedere anterioară cu unii reprezentanți ai presei româno-americane, la care eu personal nu am fost invitat, doresc să folosesc această ocazie a întrevederii noastre pentru a vă saluta numirea în această poziție la New York și, de asemenea, pentru a vă da ocazia de a le vorbi – într-un mod simplu și direct – cititorilor ziarului la care sunt corespondent permanent de presă, Gândacul de Colorado. Cine este Marian Pârjol?
Marian Pârjol: E destul de dificil ca să mă prezint așa pe scurt, ar trebui să fac – într-un fel – aceeași prezentare pe care am făcut-o colegilor dumneavoastră de presă. Aș dori să încep cu scuzele de rigoare că nu ați fost invitat la întâlnirea anterioară, cu echipa de ziariști care a fost aici la consulat. În ceea ce mă privește, cum de obicei spun, nu sunt un diplomat de carieră, sunt relativ tânăr în viața diplomatică. Am început această activitate în 2001. Dar, fără a fi considerată o lipsă de modestie, cred că în toți acești zece ani am făcut cinste atât meseriei cât și țării mele, pe unde am fost în calitățile pe care le-am avut: consul general adjunct aici la New York și de ambasador în Nigeria. Sper să reeditez bunele prestații de până acum și în calitatea aceasta, pe care o am la New York, în care mă simt foarte obligat față de comunitatea românească și față de România. Am să va prezint succint CV-ul meu precum și obiectivele pe care le urmăresc, în calitate de consul general, pe durata mandatului pe care o să îl am aici. De profesie sunt inginer, am terminat metalurgia. Ca structură sunt mai mult înclinat către artă. La un moment dat am făcut producție de spectacole, îmi place mult jazz-ul și baletul. Sunt într-o relație bună de prietenie nu numai cu Tony Bennett, care a venit la consulat cu ocazia Zilei Naționale a României, dar și cu alți artiști americani… dar așa te duce viața. Am intrat în politică și în anul 1996 am fost numit prefect de Constanța, iar în decembrie 1999 am fost promovat în guvernul României, ca și Secretar de Stat în Ministerul Funcției Publice – o poziție care mă obliga foarte mult, pentru că aveam în subordine toți primarii, prefecții și președinții de consilii județene. A fost o experiență interesantă… În anul 2000 am ieșit din politică – și aceasta trebuie subliniat – deci nu mai fac politică din anul acela și implicit nu mai sunt parte din nici un partid politic! Am crezut că este de datoria mea să folosesc toată această experiență acumulată în administrația publică și în guvern, pe o direcție care cred că este extrem de utilă țării: în diplomația românească! De aceea în anul 2001 am fost numit consul general adjunct la New York, mai exact responsabil cu problemele economice, unde mi-am făcut datoria în mod corespunzător. De la New York, după terminarea mandatului meu, mi s-a acordat această onoare de a fi numit în anul 2007, ambasadorul României în Nigeria, o țară foarte îndepărtată și în același timp foarte importantă – în opinia mea – pentru România. Din păcate, eu nu am avut parte de o colaborare bună cu reprezentatul comercial român acolo în Nigeria și a trebuit să îmi asum și partea aceasta, de activitate economică, cu care eu acum mă mândresc. Nigeria, din punct de vedere politic, are o relație mai puțin substanțială cu România astfel că intensificarea schimburilor bilaterale era prioritară. Principalele mele realizări în Nigeria au fost: eliberarea unor marinari români care erau arestați în Ghana (acopeream în paralel 9 state din Africa subsahariană), fără să fie vinovați dar care puteau să rămână mult timp în închisorile de acolo. Apoi am salvat de la o moarte sigură pe marinarul Nicolae Popa, care fusese răpit de către militanții nigerieni. Pentru că marinarul român fusese angajat de o firmă grecească, pe un contract fals, despre care acesta nu știa, nimeni nu ar fi putu să plătească o recompensă răpitorilor… A fost datoria mea morală, mai mult… să fac tot posibilul ca după trei luni de zile de luptă, de unul singur – am fost singur în acest demer, în asistența serviciilor secrete nigeriene -, să reușim să-l eliberăm pe acest om, fără a plăti nici o recompensă. Ba mai mult, am scos eu 2000 de dolari din buzunar și i-am cumpărat haine și bilet de avion, să se întoarcă acasă. Consider apoi, că una dintre realizările cele mai importante este o investiție de aprox. 150 milioane de euro într-un laminor la Oltenița, investiție la care am contribuit in mod determinant si care va genera, în acest an, cel puțin 300 de locuri de muncă. Este cel mai modern laminor din Europa la această oră. Investiția a fost făcută de către firma Transdanube. Proprietarii sunt o familie de indieni stabiliți în Nigeria de foarte mult timp, care au dorit să investească în industria României, lucru devenit posibil în anul 2009. Aceasta a fost cea mai palpabilă realizare a mea, dar și cea mai valoroasă, cred. Am mai făcut, personal, o misiune economică de 50 de persoane din Nigeria în România, misiune care a avut succes iar urmarile sunt vizibile, respectiv cateva contracte în derulare.
Reporter: Ați fost numit, nu cu mult timp în urmă, în postul de Consul general al României la New York. Desigur este o funcție care implica un înalt grad de responsabilitate, atât pe partea relațiilor cu marile comunități românești de pe coasta de est a Americii, cât și pe partea raportului diplomatic și economic, pe care România îl are cu Statele Unite. Cu ce gânduri și planuri concrete de viitor ați demarat munca dvst. diplomatică la New York?
Marian Pârjol: Îmi puneți întrebarea care, de fapt, cuprinde obligativitățile activității mele în acest mandat de consul general la New York. Nu cred că există o altă prioritate mai importantă, în acest mandat pentru mine, decât comunitatea românească pe care o deservesc. Față de această comunitate eu am un singur cuvânt: respect! Vă pot asigura că voi depune toate eforturile posibile și legale, ca legătura mea cu comunitatea și prin mine, legătura comunității cu România sa fie cât mai bună și mai profitabilă, în ambele sensuri – pentru că eu am convingerea că românii de aici au acumulat experiența și știința de a trăi, în mod diferit decât cea pe care am acumulat-o noi în România – și este imperios necesar ca mentaliteatea de aici trebuie să o influențeze pe cea din România. Aici, în America, toți știm că la tot pasul deviza este muncește – muncește – muncește… cred că așa ar trebui procedat și acasă, mai ales în vremurile acestea. Sunt absolut convins de faptul că am să reușesc să fiu foarte aproape de comunitate… de altfel am încercat să fiu prezent la toate manifestările românești publice de până acum. Evident, sunt multe probleme de natură juridică, de natură consulară, pe care le au membrii comunității românești și pe care sper să le putem rezolva, atât cât ne stă nouă, ca și consulat, în putere… pentru că suntem într-un circuit instituțional, nu suntem singurii care rezolvăm de la cap la coadă totul… mai sunt unele probleme care pot fi rezolvate numai în țară. Sper din tot sufletul să pot să fiu cât mai apropiat de comunitatea românească, să dinamizez relația aceasta dintre comunitate și țară și în același timp – aș vrea să o spun cu sinceritate, sper să nu deranjez pe nimeni , as vrea să văd comunitatea română mult mai unită! Cred că unirea, coeziunea este noțiunea de bază și răspunsul la toate întrebările care frământă societatea românească la ora aceasta. Dacă suntem uniți, dacă ne schimbăm atitudinea față de viață, cred că se poate depăși această perioadă de criză. Ceea ce cred, de asemenea, că va aduce o valoare activității mele de consul general aici, este latura acesta de relații bilaterale în plan economic. Atribuțiile mele pe plan politic, în mandatul de consul general pe care îl am la New York, sunt relativ reduse. Partea politică o desfășoară Ambasada României de la Washington… New York-ul, care așa după cum știm, este capitala financiară a lumii și aici pot fi intalniti oameni cu o influență enormă, motiv pentru care dezvoltarea acestui sistem interrelațional dintre consulat și mediiile fianciare și economice, o să ajute foarte mult relațiile comerciale dintre România și Statele Unite. Aceasta aduce, în fapt, progresul!
Reporter: De la funcția de ambasador la cea de consul general… Cum intenționați să faceți această tranziție între gradele diplomatice, bineștiind că în mediul diplomatic primează funcția de ambasador, celei de consul general?
Marian Pârjol: Probail că mi-ați citit gândurile… Eu am anumite principii de viață după care mă ghidez. Mai ales în zona aceasta de activitate în care am intrat, totul este efemer. Am ocupat diverse poziții, mai importante sau mai puțin importante… astăzi ești ambasador sau ministru, mâine poți să nu mai fii. Pentru mine contează dimensiunea umană și am să rămân așa toată viața mea. Poziția de ambasador am să o respect, pentru că știu ce înseamnă această poziție… Nu mă simt retrogradat de la gradul de ambsador la cel de consul general, eu consider că este o misiune aproape egală cu cea a ambasadorului. Din această poziție la New York, se pot face multe și realmente se poate schimba fața relațiilor româno-americane. Nu funcția contează… ci ceea ce rămâne în spatele acestor ani de muncă diplomatică.
Reporter: Din Abuja la New York! Între cele două destinații, există nu numai o imensă distanță, geografic vorbind, ci și din punct de vedere economico-social. În ce mod „experiența nigeriană” vă va ajuta la îndeplinirea mandatului de consul general aici la New York?
Marian Pârjol: Acesta este un luru care trebuie să fie discutat la sfârșitul mandatului meu! Deocamdată nu pot să spun decât că am aceleași obiective ca și în Nigeria, unde era necesară o atenție specială pentru partea economică. Nigeria este cea mai mare țară din Africa, având o populație de 140 de milioane de locuitori, fiind al cincilea mare producător de petrol din lume, o piață foarte mare cu resurse imense. Era imperativ necesar ca pe acea zonă să fie concentrată atenția diplomației românești, și în special, a diplomației economice. Nefiind un reprezentat al României într-una dintre țările membre ale U. E. sarcinile noastre în S.U.A., ca și reprezentanți ai statului român, sunt cumva diferite și la fel ca în Nigeria, cred că obiectivele sunt aproape identice: dinamizarea relațiilor economice și relația cu comunitatea. Dar dincolo de toate acestea, New York-ul este o provocare și mai mare pentru mine in general , ca și diplomat!
Reporter: Recent, la București, ambsadorul american Mark Gitenstein a făcut o afirmație referitoare la modul în care Ministerul Afacerilor Externe al României, ar trebui să învețe de la modelul diplomatic american, respectiv cel aplicat de către domnia sa. Conform cu declarația sa, diplomații români din afara granițelor țării, ar trebui să reprezinte, mai întâi, interesele cetățenilor, companiilor și apoi a țării care i-a trimis în postul diplomatic (fără teama că dacă vor lua o poziție favorabilă intereselor comunităților locale, a cetățenilor români din alte țări, își vor diminua sau chiar pierde poziția diplomatică oferită). Cum comentați această declarație și dacă cele spuse de diplomatul american își găsesc ecoul aplicabilității la situațiile reale din viața diplomatică de zi cu zi?
Marian Pârjol: Nu cred că sunt în postura de a comenta declarațiile domnului ambasador Gitenstein, dar cred că la acesată întrebare v-am răspuns deja intr-un fel, spunându-vă că prioritatea mea este comunitatea românească. Am convingerea despre această comunitate – în general vorbind – că poate să influențeze viața și mentalitatea românilor de acasă. Deci comunitatea este partenerul nostru de activitate. Toată ziua stăm de vorbă cu cetățenii români din America, le aflăm problemele încercăm să le rezolvăm. Faptul că particip întâlnirile comunității, unde oamenii vin adesea și spun ceea ce cred ei că se întâmplă în țară… este un motiv în plus pentru a-mi clarifica poziția mea, alături de comunitatea românească din America. Așa că într-un fel sunt întru-câtva de acord cu domnul ambasador Gitenstein, în aspectul pozitv al comentariului și în limitele în care fiecare reprezentant diplomatic își servește țara. Îmi asum destul de multe riscuri printr-o atitudine foarte deschisă, dar și prin faptul că sunt atât de optimist. Sper ca în final și rezultatele să fie corespunzătoare acestui optimism. Există și riscul să nu se întâmple așa cum îți dorești… Nimeni nu poate să schimbe totul peste noapte, fie el președinte, ministru, ambasador sau consul! Sistemele sunt greu de controlat si de schimbat, mai ales în zilele noastre.
Reporter: Intenționați să aduceți unele schimbări în infrastructura funcțională a Consulatului General de la New York, pentru mai buna deservire a cetățenilor români care solicită serviciile consulare?
Marian Pârjol: Cred și sper că va fi o schimbare de atitudine in primul rand . Că aceasta va fi si structurală sau de altă natură, depinde de foarte mulți factori, de noi, de Ministerul de Extene, de conjuncturi, de mulți factori externi. Ce pot să vă spun este că stau și eu peste program, i-am rugat și pe colegii mei să facă la fel atunci când este nevoie. Nu am un exemplu clar să vă dau acum referitor cel fel de măsuri o să aplic, deoarece în diplomație există un circuit în care oamenii vin și pleacă, eu sunt la început de mandat, colegii mei din consulat sunt la sfârșitul acestuia și vor veni alții pe care nu îi cunosc și nici nu știu cât de bine se vor adapta mediului, etc. Nu îmi place să fac promisiuni pe care să nu le pot ține. În mod cert va fi o schimbare de atitudine, vis a vis de relația cu comunitatea și am să încerc să o fac cât mai folositoare pentru aceasta!
Reporter: Ce fel de relații veți avea, pe tot timpul mandatului de la New York, cu presa locală româno-americană? În ce mod vă veți conecta la pulsul și viața comunitățiilor românești de pe coasta de est a Americii?
Marian Pârjol: Am spus-o și cu alte ocazii, stimez ziariștii din diaspora, pentru că , am constatat că majoritatea dintre dumneavoastră aveți și veleități artistice. Eu consider că sunteți veriga vitală de legătură dintre noi ca și instituție, comunitate și în același timp către țară. Informând comunitatea ne deveniti astfel extrem de utili pentru noi … Deci o să am o relație foarte bună cu presa româno-americană. Știu, în același timp, că este foarte greu să comunici la zeci de mii de oameni care sunt obiectivele tale, că ești un om deschis, că vrei să faci un lucru bun, nu pot să-i adun pe toți și le spun acestea. Prin dumneavoastră, ziariștii și publicațiile pe care le deserveți, voi putea face acest lucru. Cred că ziariștii româno-americani de la New York, sunt instrumentele cele mai importante din mecanismul acesta al comunicării dintre Consulatul General al României și comunitatea românească de pe coasta de est și nu numai. Relația mea este și va fi aceeași: de prietenie, de apropiere, de deschidere maximă cât se poate de transparentă! În ceea ce privește conectarea mea la pulsul vieții sociale al comunităților românești de aici, pot să afirm că deja fac parte din această viață socială. Nu de mult am participat la întâlnirie Asociației Medicilor Români din America, am fost la recitalul de colinde al d-nei Lia Lungu, la simpozionul dedicat poetului Mihai Eminescu, la lansări de carte („Kogaion” de Timotei Ursu, „Constantin Aronescu și ultima Boemă a Micului Paris” de Nicholas Buda), precum și la alte evenimente comunitare. Am să încerc, deci, să acopăr cât mai multe evenimente din viața comunității… și de asemenea să redirecționez spre o mai bună folosire instituția „consulului onorific” – reprezentați ai comunității care ar trebui să fie mai activi, mai dinamici și mai aproape de viața comunității. Este foarte necesar să avem oameni cu influență, lideri în anumite domenii, oameni devotați și dedicați României, care să își pună în slujba intereselor țării experiența și expertiza acumulată în anii petrecuți în Statele Unite și să aducem, astfel, investiții în România. Cred, până la urmă, că aceasta este una dintre soluții la dilema economică națională.
Reporter: Vă mulțumesc mult pentru timpul acordat acestui interviu, pentru onestitatea și pentru deschiderea cu care ați răspuns, dar și pentru faptul că am reușit, în final, să vă cunosc personal. În numele redacției ziarului G d C vă doresc mult succes!
Marian Pârjol: Și eu vă mulțumesc pentru ocazia pe care mi-ați oferit-o de a mă face cunoscut cititorilor dumneavoastră și pentru că suntem în preajma Sfintelor Sărbători Pascale, doresc să urez tuturor cetățenilor români din circumscriptia Consulatului General New York , un PAȘTE FERICIT, NOROC ȘI MULTĂ SĂNĂTATE !
