MARIANA PÂȘLEA, UN DEBUT REMARCABIL ÎN CRITICA LITERARĂ

MARIANA PÂȘLEA
UN DEBUT REMARCABIL ÎN CRITICA LITERARĂ
În primăvara acestui an, 2022, la Editura Eurostampa, din Timișoara, a apărut o carte remarcabilă, cu un titlu original, pe măsura talentului și originalității scriitorului despre care se face vorbire între copertele sale: Silvia-Gabriela Almăjan, Eugen Dorcescu – un écrivain pas comme les autres, carte care, alături de volumul omagial Eugen Dorcescu în „Timișoara” și de „Ediția specială dedicată lui Eugen Dorcescu” a revistei de cultură „Coloana Infinitului”, editată de Asociația culturală „Constantin Brâncuși” din Timișoara, a făcut deliciul evenimentului dedicat împlinirii vârstei de 80 de ani de către Eugen Dorcescu, „un clasic în viață”. Este vorba de Sărbătorirea scriitorului, în incinta Bisericii Ortodoxe din Piața Dacia, Timișoara, la 18 martie 2022.
Volumul se deschide, după o frumoasă dedicație, pe care autoarea o adresează celor care i-au călăuzit pașii în lumea literară, cu un cuvânt-înainte, intitulat Maturitatea unui debut editorial și semnat de Livius Petru Bercea, din care citez: „Am citit aici comentarii exemplare, am citit opinii personale, am întâlnit interpretări de finețe, la care mărturisesc că nu m-am gândit, când am parcurs și eu textele poetului”.
Textul cărții este alcătuit din cinci părți: Preliminarii, Poezia, Proza memorialistică: Jurnalul, Despre Eugen Dorcescu și opera sa, Bibliografie. În Preliminarii sunt trecute în revistă titlurile volumelor ce compun Opera literară a scriitorului, așa cum apar ele în Volumul omagial 80, intitulat Eugen Dorcescu în „Timișoara”, coordonat de Mirela-Ioana Dorcescu și publicat, la sfârșitul anului 2021, la Editura Mirton din Timișoara. Aflăm, din această primă secțiune, că Eugen Dorcescu a debutat în 1970, în revista „Luceafărul” din București, cu poezie, la recomandarea lui Alexandru Philippide, iar doi ani mai târziu debutează editorial, vegheat de Mircea Ciobanu, Marin Preda și Mihai Gafița, tot cu poezie: volumul Pax magna, Editura Cartea Românească, București.
Sunt apoi enumerate cărțile tipărite în limba română, cele traduse în limba spaniolă (ediții bilingve), cărțile apărute la edituri online, traducerile din limbile franceză și spaniolă, precum și titlurile scrierilor cu care a participat la volume colective și antologii. Și au fost multe! Acestea scot în evidență munca uriașă depusă de Eugen Dorcescu de-a lungul vremii și dau dovadă de perseverență, minuțiozitate, rigoare, pasiune și talent. Apreciat pentru munca sa pe tărâm literar, autorul cărților amintite a obținut mai multe premii naționale și internaționale, inclusiv Opera omnia (2012). Opera lui Eugen Dorcescu suscită interesul unor largi categorii de comentatori și cititori, care, odată ce prind în mână o carte a Poetului, cu greu se dezlipesc de ea.
Această secvență este urmată de un foarte interesant interviu, realizat de autoare cu scriitorul. Silvia-Gabriela Almăjan își amintește și ne povestește cum l-a cunoscut pe Eugen Dorcescu. Suntem astfel martorii unei întâlniri memorabile între masteranzi, la cursul de Analiza Discursului, și Poet. Acesta, invitat de Doamna Profesoară Mirela-Ioana Dorcescu, le-a vorbit tinerilor, „pe un ton calm și blând”, despre metaforă. Si autoarea cărții, și colegii ei au fost profund împresionați de teoria Domniei Sale, de claritatea exprimării, de tactul său pedagogic, de argumentele cu care și-a susținut ideile. În paranteză fiind spus, de aceleași calități ale discursului său, pe marginea diverselor teme, abordate la întâlnirile noastre, ale celor din Școala de literatură „Eugen Dorcescu 80”, ne bucurăm, în fiecare lună, de o vreme încoace.
Interviul a cuprins zece întrebări, autoarea intenționând să-l realizeze altfel decât cele pe care Poetul le acordase până la acel moment. Date fiind condițiile (pandemia, starea de alertă), Silvia-Gabriela Almăjan inițiază un interviu la distanță. Urmărind șirul întrebărilor formulate, dar și pe cel al răspunsurilor date de cel intervievat, cititorul constată atât claritatea întrebărilor, cât și răspunsurile la obiect, pline de har și bunăvoință. Astfel, întrebat fiind dacă elegia, ca gen literar, îl reprezintă, Poetul mărturisește despre poezia sa, privită în general: „Ca urmare, poezia mea, elegiacă sau nu, este gravă, nu și pesimistă. Fiindcă eu sunt convins că există salvare pentru suflet”. I se cere apoi să ofere o succintă descriere a antologiei sale, Elegías Rumanas, apărută în Spania. Scriitorul intervievat o face, pe scurt, dar „cu mare bucurie”, amintindu-și cu plăcere de poeții-prieteni spanioli.
Dintre cărțile publicate, Eugen Dorcescu consideră că Nirvana. Cea mai frumoasă poezie, Biblicele, dar și Îngerul Adâncului sunt cărțile identității sale adevărate, profunde.
Întrebat dacă privește cu optimism viitorul sau asupra lui planează o viziune pesimistă, Eugen Dorcescu dă un răspuns elevat, un răspuns de ținut minte: „Optimismul și pesimismul sunt două atitudini naive, imature spiritual. Sunt generate de infantilele iluzii omenești, nu de relațiile adânci, vitale, misterioase, ale ființei cu Ființa. În opinia mea, singura atitudine justificată ontologic (și psihologic) este Încredințarea. Eu sunt convins că omul este ființă întru mântuire, nicidecum ființă întru moarte. Ca urmare, privesc viitorul (indiferent ce ne va aduce), cu credință, nădejde și dragoste”.
În partea a doua a cărții, intitulată Poezia, Silvia-Gabriela Almăjan analizează câteva din cărțile dragi, atât ei, cât și autorului. Este vorba de Elegiile de la Carani (2017), Agonia caniculei (2019), Nirvana. Cea mai frumoasă poezie (2015), Biblice (2021), Synaisthesis (2021) și încheie cu câteva considerații despre Textul poetic dorcescian – un trésor inestimable. În aceste pertinente analize pe text, autoarea introduce citate lămuritoare din afirmațiile poetului legate de o creație sau alta. De exemplu, despre Biblice, în Mărturia stihuitorului: „Spre a tălmăci în stihuri Scriptura, este obligatoriu nu doar să-ți asumi duhul ei, ci – mai cu seamă – să fii asumat de acesta. Iar apoi, dacă te simți îndemnat să dai glas stării mistice, vei recurge la poezie. Chiar de ar fi să exprimi, prin intermediul ei, „rugăciunea sau tăcerea – căi privilegiate de comunicare cu sacrul”.
Întâlnim, și în această secvență a volumului, într-un citat din poemul El Caballero, unul dintre motivele centrale ale creației dorcesciene. În cel de-al doilea catren al poemului amintit mai sus, se prefigurează nimicnicia, zădărnicia, acel „vanitas vanitatum”, des întâlnit în literatură:
„Sătul de subterfugii cronofage,
De viața fără țel și înțeles,
Sătul de mine însumi, mai ales…”
(El Caballero)
„Călătoria” în lumea medievală se creionează în textele Avatar I și Avatar II. Sentimentul plenar al regăsirii, bucuria și speranța sunt redate magistral în versurile:
„Așa ne-am regăsit: Cu ochii grei,
Plini de păduri, de ziduri și de lupte.
Și-am reluat cuvintele-ntrerupte
De neagra moarte, de tăcerea ei.
Întoarce-ți iarăși chipul către mine,
Frumoaso! Fascinantul meu abis !”
(Avatar I)
Silvia-Gabriela Almăjan știe să aleagă, în demersul ei critic, în analiza sa pe text, cele mai reprezentative versuri, dintr-un poem sau altul, pentru a-și susține afirmațiile. Dar cartea sa este atât de densă, încât ar mai trebui să scriu e însămi o carte despre ea!
Partea a treia cuprinde referiri la proza memorialistică, autoarea emițând păreri personale și pertinente despre Îngerul Adâncului (2020) și Adam (2020). În finalul acestei părți, autoarea motivează titlul cărții sale: (…) „Foarte simplu: Eugen Dorcescu a fost, este și rămâne un scriitor de excepție. Nu îmi aparține această remarcă, o spun mari voci din lumea literară. Este tipul de scriitor ce nu absolutizează nimic, ce se lasă călăuzit și inspirat de adevăr, de Creator. (…) Necazurile îl purifică și scot la iveală un om de o superioară calitate și un scriitor unic, admirabil, inimitabil”.
Ultima parte a cărții, dedicată Omului și Poetului Eugen Dorcescu, în raport cu opera sa, este intitulată Despre Eugen Dorcescu și opera sa și se încheie cu un cuvânt lămuritor despre Școala de literatură EUGEN DORCESCU 80. Cel puțin una dintre afirmațiile autoarei trebuie evidențiată, spre finalul modestei mele recenzii, despre o carte care merită foarte multă atenție din partea cititorilor : „În ciuda situației incomode, sfidând parcă toate condițiile pandemice, scriitorul Eugen Dorcescu rămâne foarte activ în plan literar: reușește nu doar să scrie și să publice, ci, mai mult, să adune în jurul Domniei Sale o întreagă colectivitate. Este foarte bine receptat într-o perioadă, când, știm cu toții, mulți scriitori valoroși au fost dați uitării, din simplu motiv că nu are cine interpreta opera lor”.
Bibliografia bogată, folosită de Silvia-Gabriela Almăjan, în alcătuirea acestei importante cărți, demonstrează seriozitate și competență. Este o lucrare la care autoarea a muncit serios, îndrumată fiind și de oameni cu nume mari din cultura și literatura română, amintiți în dedicația cu care se deschide volumul. O așteptăm cu noi apariții editoriale, de aceeași calitate, pentru că dispune de toate atuurile necesare pentru a face carieră în critica și eseistica literară. Subliniez faptul că acest valoros volum a fost bine primit de exegeți prestigioși, precum Zenovie Cârlugea, Livius Petru Bercea sau Marius Terchilă. Iată un fragment din prefața lui Livius Petru Bercea: „Textul care o reprezintă perfect pe Doamna Silvia-Gabriela Almăjan este cel dedicat în exclusivitate comentariului critic asupra unor volume (direcții artistice) din opera poetului. Cu acribie, simț receptiv și capacitate critică, autoarea comentează concret Elegiile de la Carani, într-o manieră în care, sincer, mi-a făcut plăcere să mă regăsesc (…). Procedeul comentariului aplicat, nedivagant, realist și având susținere în textul poetic al lui Eugen Dorcescu devine, de altfel, dominanta întregului volum critico-stilistic”.