La 18 ani, tânără şi frumoasă (foarte!) fiind, cum să nu te tenteze o carieră de fotomodel sau actriţă? Dar, de la vrut până la făcut se întinde un teren minat la fiecare pas, pentru cele mai multe aspirante la un loc stabil şi cât mai „în faţă” în showbiz. Cea despre care vă povestesc azi, deşi pare să fi zburat pe deasupra acestui teren cu capcane, bariere, ispite şi compromisuri, l-a străbătut pas cu pas, „fără urme de ciocniri cu destinul”, cum scriam cu altă ocazie, într-un alt context. O cheamă Melissa Hanes, s-a născut în Australia, la Sydney şi are părinţi români get-beget. După cursuri de actorie la NIDA (echivalentul australian al ATF-ului românesc) şi Şcoala de Artă Dramatică Partycp8 (unde este înscrisă în prezent), iat-o pe afişul unei producţii cinematografice australiene care va avea premiera la Sydney, pe 16 mai a.c. Interviul pe care Melissa a avut amabilitatea sa mi-l acorde sper să vă aducă amănunte interesante.
———————————————————————————————————————
– Melissa, ce e actoria pentru tine, un hobby sau o carieră profesională la început de drum?
– Hobby să fi fost cât încă mă pasionau păpuşile şi bicicleta roşie, când pe pereţii camerei aveam o icoană şi zece afişe cu vedete de cinema, când gândeam că „doctoriţă” e cuvântul de ordine şi credeam că eu sunt cea care va îndrepta lumea. Am ajuns suficient de departe pentru a nu mai merita să dau înapoi. Sunt la punctul la care pot spune, vorbind nu de vise, ci de lucruri concrete, că actoria e cariera pe care mi-am ales-o. E un fel de dragoste oarbă, îi dai tot, sperând că într-o zi îţi va întoarce iubirea. Nu mint spunând că deja îi dedic tot ce am: timp, minte, suflet, prezent şi viitor.
– Părinţii şi bunicii tăi sunt români – ţi-au vorbit despre marii actori români? Ai văzut vreodată filme romaneşti?
– Sunt născută în Australia şi, până nu demult, canalele româneşti de televiziune îmi erau inaccesibile, implicit filmele româneşti. Apoi, s-au putut recepţiona şi aici programele TVR Internaţional şi, mai nou, de vreun an, toate canalele româneşti de televiziune. E drept că având aici SBS Channel, care transmite producţii din toată lumea, mai „scăpau” şi filme româneşti, pentru noi era un eveniment. Acum, de câte ori vreau să văd filme româneşti, mă duc la bunica (N.R. locuieşte tot în Sydney) şi mă uit la TVR Internaţional. Uşor-uşor învăţ şi despre cinematografia românească, chiar dacă marea majoritate a filmelor difuzate acolo sunt vechi şi foarte vechi.
– Ce e România pentru tine? Rama de tablou pentru poveştile bunicii şi mamei sau mai mult de atât?
– Mama e profesoară de engleză şi, ştiind ce mă aşteaptă la şcoală, a insistat să învăţ engleza foarte bine. Dar bunica nu s-a putut desprinde niciodată, de tot, de limba română, de viaţa ei, trăită în cea mai mare parte acolo şi îmi povesteşte mereu despre România. Are ea un fel anume de a vorbi despre toţi şi toate câte i s-au întâmplat în vremurile trecute, încât ai senzaţia că asişti la un film SF.
– Poate cuvintele tale vor ajunge sub ochii unor cititori din România. Tu, fiind născută-crescută în Sydney, pe cine le-ai recomanda, din cultura australiană, ca fiind reprezentativ(i)?
– Cum eu sunt preocupată în primul rand, ca să nu zic exclusive, de actorie, o să mă refer la vârfurile australiene în domeniu. Nicole Kidman mi se pare cea mai reprezentativă şi, alături de ea, Russel Crowe şi Mel Gibson. Russel Crowe a făcut recent un documentar care povesteşte despre producţia unui film, „Bra Boys”, filmat în apropierea zonei în care locuiesc eu.
– Am înţeles că ai urmat nişte cursuri de actorie, la care l-ai avut ca profesor pe Iosif Demian, un renumit regizor român, stabilit la Sydney de ani buni…
– Da, am avut ocazia de a-l cunoaşte pe dl. Iosif Demian şi de a-i fi elevă la cursurile de actorie ale Şcolii Partycp8, unde a ţinut un curs despre tehnici de filmare.
– Văd că te prepari pentru o carieră de actriţă. Cu cine te pregăteşti?
– Cu actorul John Noble, din filmul „Lord of the Ring”, cu fiica acestuia, Samantha Noble şi cu Chum Ephilophia.
– Legat de film, spune-ne în ce constă rolul tău.
– Sunt un „clean freak” (obsedat de curăţenie), unul din pacienţii unui psihoterapeut care se pregăteşte să se însoare. Personajul interpretat de mine are comportament obsesiv-compulsiv, nu suportă microbii, curăţă încontinuu şi desinfectează lucrurile din jur pentru că numai aşa se simte în siguranţă. Tot filmul este despre cum îi sabotează pacienţii doctorului lor relaţia cu logodnica lui şi nunta în sine. Filmul se intitulează „BATTLE THERAPY”.
– Eşti la vârsta când oamenii îşi aleg modele de viaţă. Cine e modelul tău?
– Eu am fost mereu impresionată de Audrey Hepburn şi de farmecul ei (mărturisesc că m-am simţit magulită, fiind deseori asemănată cu ea), dar favorita mea este Angelina Jolie. Însă îmi place foarte mult şi Nicholas Cage, mi se pare foarte, foarte talentat.
– Întâmplarea a făcut să ne cunoaştem înainte de Învierea Domnului, o sărbătoare de cea mai mare însemnătate pentru românii din întreaga lume şi pentru creştini, în general. Îţi urez un Paşte Fericit alături de cei dragi şi succes în carieră! Şi sper să mă inviţi la premiera filmului!
– Mulţumesc, asemenea! Despre invitaţie, bineînţeles că sper să ne vedem la premieră, e pe 16 mai, în Sydney, la sala de pe George Street*.
————————————————————-
*Pentru detalii vizitaţi www.battletherapy.com
Loredana TUDOR –TOMESCU
aprilie 2007, Sydney
(R. Decembrie 2018)
