Ziua Națională a României din acest an are o semnificație specială și o încărcătură emoțională deosebită. Românii comemorează un secol de la finalul „Marelui Război“, care a secerat milioane de vieți și a produs pierderi și suferințe greu de evaluat, pe de o parte, dar și celebrează încheierea procesului de formare a României moderne ca stat național unitar, pe de altă parte. Sărbătoarea Marii Uniri este un bun prilej de rememorare a grandorii acelei generații de oameni de stat și de intelectuali care au condus națiunea spre unirea tuturor românilor și care au manifestat o admirabilă coeziune, pentru binele public. În același timp, secolul trecut de atunci, plin de învățăminte, ne obligă să reflectăm asupra prezentului și viitorului. Academia Română, care a reușit să realizeze, din punct de vedere instituțional, coagularea elitei culturale din toate provinciile istorice românești încă din 1866, cu peste o jumătate de veac înainte de Marea Unire, și care, în consecință, a dobândit vocația de făuritor și păstrător al unității acestui popor, îndeamnă, în aceste momente solemne, toți factorii de răspundere din România să-și asume misiunea care le-a fost încredințată de români și să pună în prim plan buna gestionare a edificiului național, creat cu atâtea sacrificii. România desăvârșită la 1918, confirmată în plan internațional în 1919-1920 și reconfirmată – cu regretabile modificări teritoriale și în condiții istorice foarte dificile pentru întreg spațiul Europei Central-Răsăritene – la Conferința de pace de la Paris din 1946-1947, nu este un dat imuabil, ci este o realitate geopolitică și spirituală care trebuie permanent administrată, primenită, protejată, organizată și condusă cu responsabilitate, profesionalism și demnitate, spre a putea participa activ la dialogul dintre state. Preluarea de către România, la 1 ianuarie 2019, a președinției Consiliului European plasează țara noastră în fruntea protagoniștilor Uniunii Europene și presupune un efort național fără precedent în cadrul Uniunii Europene pentru următoarele șase luni. În acest context, admirabila unitate a românilor înregistrată de istorie la finele „Marelui Război“ trebuie să fie mai mult decât o rememorare și o celebrare, trebuie să devină un exemplu și un reper pentru noi, contemporanii, deveniți legatarii personalităților de la 1918, care și-au împlinit cu onoare datoria lor istorică. „Datoria vieții noastre“ (Vasile Pârvan) ne obligă la acțiune conștientă și coordonată pentru revigorarea României și pentru pregătirea sa întru afirmare și dezvoltare în secolul al XXI-lea. De aceea, invităm toate instituțiile statului la un dialog lucid, profund și sincer, cu scopul bunei funcționări a societății românești, dialog necesar și obligatoriu pentru toate aceste organisme delegate de națiunea română să-i conducă destinele spre viitor, și la înțelepciune, prin transmiterea către români a unui mesaj de încredere, putere şi curaj pentru redobândirea demnităţii naţionale.
