Minunile lumii

De-a lungul vremurilor omenirea a identificat în creaţiile diverselor societăţi umane unele realizări care s-au impus fie prin ingeniozitate, fie prin calitatea materialelor folosite, fie prin măreţia şi frumuseţea obiectivelor respective. Prin evul mediu, spre exemplu,  s-a introdus noţiunea de „Cele 7 minuni ale lumii”, cu referire directă la marea Piramidă din Gizeh, Grădinile suspendate din Babilon, Statuia lui Zeus din Olimpia, Templul lui Artemis din Efes, Mausolelul lui Maussollos din Halicarnas, Colosul din Rhodos şi, respectiv Farul din Alexandria.

Desigur că au fost şi alte liste cu alte obiective arhitectonice, artistice sau de altă natură pe care, în diverse momente, oamenii le-au considerat că ar fi adevărate minuni ale creaţiei umane.

Desigur că şi lumea modernă îşi are  propriile sale minuni. În 1994, Societatea americană  a inginerilor constructori civili, după un sondaj la nivel mondial, a propus alte 7 incontestabile minuni ale civilizaţiei lumii moderne. Lista începe cu Canalul Panama şi continuă cu Empire State Building, Golden Gate Bridge, Northsea protection works, Eastern Scheielde Barrier, CN Tower şi celebrul tunel prin Canalul Mării Mânecii, în lungime de 50 km, care leagă Anglia de Continent. Ar mai fi de adăugat apoi minunile create de natură, domeniu unde sunt avute în vedere, între altele, Muntele Fuji din Japonia, Muntele Everest din Nepal, Marele Canion din Arizona (USA), cascada Niagara, ca şi numeroase alte creaţii inegalabile răspândite de natură pe întregul cuprins al planetei. Desigur că nu putem să nu luăm în considerare şi o serie de tulburătoare creaţii ale minţii umane, cum ar fi: oraşe ca Veneţia, Oraşul Interzis din China, Timbuktu, Mecca sau celebrul Las Vegas, cu tentaţiile sale moderne. Tot între minunile incontestabile ale Terrei, unele dintre ele încă insuficient înţelese şi descifrate de către oameni, trebuie să includem complexul Stonehange din Marea Britanie, Marele Zid Chinezesc, luptătorii de teracotă din China, uriaşele construcţii de la Petra, Iordania şi Teochticuacan din America Centrală, numeroase temple şi construcţii religioase din America Centrală şi de Nord, numeroasele construcţii de pe întinsul Asiei Minor, Coloseumul şi celelalte situri arheologice de pe cuprinsul fostului imperiu roman, construcţiile inegalabile din Grecia antică, Capela Sixtină, Hagia Sofia ca şi marile construcţii de cult ale Islamului, templele din India, Indonezia, Japonia, Coreea şi din alte ţări din Extremul Orient şi nu în ultimul rând cele 887 de uriaşe statui monolitice din piatră denumite moai, aflate în Insula Paştelui din Polinezia.

Cercetătorii sunt obligaţi să admită între aceste lucruri de excepţie să aibă în vedere şi templele şi piramidele din Egipt, din Nordul Africii, dar şi construcţiile ulterioare din Rusia, iar mai nou din Brazilia, de pe cuprinsul continentelor nord, central şi sud americane sau din unele ţări centrale şi est-europene.

Între aşa-zisele minuni ale lumii specialiştii au cuprins şi acele construcţii care exprimă şi ilustrează aspiraţiile dintotdeauna ale omului spre înalt. Nu avem în vedere exclusiv renumitele zgârie nori nord americane, considerate astaza, pe nedrept, desigur, simple fapte banale; sunt avute în vedere construcţii ca Turnul Eifel – Franţa, New York Crystal Palace, Turnurile Petronas din Malaiezia, Turnul Tae-Pai din Taiwan, fostele Turnuri Gemene din New York, ţintă, destul de recent, a unor impardonabile acte teroriste şi, într-o oarecare măsură, Turnul Televiziunii din Toronto, clădirea operei din Sydney – Australia etc..

Aceste informaţii, ca şi extrem de bine realizatele ilustraţii cu fiecare din obiectivele menţionate, ca şi multe altele pot fi admirate într-un excepţional album intitulat „Wonders of the world”, semnat  de Sandra Forty, carte apărută în China, la comanda unei firme, TAJ Books, din Marea Britanie. Răsfoind această carte, cum spuneam extrem de interesantă şi profesionist realizată, am avut bucuria de a constata că, spre deosebire de multe alte proiecte editoriale apărute în ultimii ani, autoarea a ţinut să facă dovada profesionalismului şi competenţei sale prin aceea că a evitat să îşi  subordoneze demersul unor obişnuite deja  tertipuri sau practici impuse de interese politice. După o consistentă, documentată şi bine scrisă introducere, cu cifre şi date, concludente, exacte, dar şi măestrit structurate în sensul de a evita redundanţa sau să îi plictisească şi încarce inutil pe cei cărora le este destinată, lucrarea conţine şi sute de fotografii de o calitate impecabilă, care prezintă aspecte definitorii ale fiecăruia din monumentele arhitectonice mai vechi sau mai noi avute în vedere, trebuie să mărturisesc că deşi de mult nu am simţit o atât de vie şi puternică plăcere, în faţa unei astfel de lecturi, considerată de unii plictisitoare sau obositoare.

Cartea Sandrei Forty scrisă cu mult profesionism, dar şi cu o vizibilă plăcere de a împărtăşii emoţia trăită de autoare la descoperirea acestor minuni ale lumii în care trăim este şi un document extraordinar, care îşi informează cititorii de o manieră atentă şi elegantă, fără stridenţe şi fără să lase impresia că informaţiile oferite sunt simple şi banale liste de cifre şi date. O asemenea lectură este, în opinia noastră, mai mult decât benefică pentru că ea asigură cititorului din orice parte a lumii, şansa excepţională de a descoperi de a se minuna şi implicit de a omagia, astfel, realizările excepţionale în plan artistic şi arhitectonic, lucrări intrate definitiv în conştiinţa lumii noastre.

Ca român, bucuria mea, la lectura acestei cărţi, este şi mai mare descoperind că, intre minunile lumii moderne, autoarea cuprinde, la paginile 88 şi 89, Palatul Parlamentului din Bucureşti[1]; însăşi situarea acestuia între minunăţiile arhitectonice ale Veneţiei şi Ermitajului, este un semn că alegerea sa nu este nici gratuită, nici întâmplătoare, mai mult că autoarea este deplin conştientă de frumuseţea şi importanţa acestei construcţii moderne, impresionante, care, pentru o serie de indivizi fără cultură şi fără  educaţie ar fi trebuit să fie, fie demolată, fie transformată în cârciumi ordinare, de tipul celor care agresează în momentul de faţă chipul Bucureştiului şi al altor mari centre urbane româneşti[2].

Cu deosebită onestitate autoarea include în prezentarea făcută Palatului Parlamentului date exacte şi obiective, evitând spectaculosul ieftin şi informându-şi cititorii cu datele ce îi dau dreptul de a fi considerată una dintre construcţiile cele mai interesante ale timpului pe care îl trăim, dar şi a doua clădire a luimii în ceea ce priveşte mărimea sa.[3].

Trebuie să mai precizez că acest album excepţional dovedeşte o atitudine, cu totul specială a autoarei, preocupată, se pare, exclusiv de a scoate în evidenţă datele necesare înţelegerii obiective, nepărtinitoare şi nepartizane a tematicii supuse atenţiei, demonstrându-ne şi celor realmente vizaţi că acolo unde este un minim de decenţă şi probitate ştiinţifică se pot scrie astfel de lucrări extrem de necesare generaţiilor de azi, spre a le ajuta să înţeleagă şi să preţuiască, aşa cum se cuvine, moştenirea culturală şi spirituală de care beneficiem astăzi la scară planetară.

Am ţinut să semnalez un asemenea demers editorial şi să îl salut cu toată consideraţia, nu doar pentru faptul că autoarea lui spre deosebire de alţi confraţi ne-a dat posibilitatea să subliniem că şi poporul român este creator şi făuritor de valori de importanţă universală[4] ci, în primul rând pentru-că astfel de demersuri sunt rare şi foarte necesare pentru noi şi generaţiile ce vor veni.

Salutăm, aşadar, cum se cuvine acest excepţional eveniment editorial şi cultural ştiinţific şi ne dorim să avem tot mai des numeroase alte motive, de a vă reţine atenţia, stimaţi cititori, şi a vă sugera să trăim împreună bucuria unor astfel de regaluri editoriale.