Hai să dăm mână cu mână (3)
Greva artiștilor din Hollywood continuă, chiar dacă producătorii s-au întors la masa negocierilor pentru noul contract de colaborare cu scenariștii de film și televiziune (prin breasla scenariștilor WGA/Writers Guild of America). Discuțiile, care pentru prima oara au implicat și executivii studiorilor și platformelor de streaming, crează o anemică undă de optimism. Pentru scenariști, obosiți și sărăciți deja după patru luni fără venituri, orice pas înainte este binevenit. Negocierile se vor relua săptămâna viitoare, ceea ce înseamnă că suntem aproape de o așteptată înțelegere, cel puțin așa susțin comentatorii din presă. Chiar dacă scenariștii s-ar putea să aibă un contract curând, asta nu înseamnă că Hollywood va renaște imediat. Pentru că breasla actorilor (SAG-AFTRA/Screen Actors Guild) rămâne în expectativă. Orice acord cu scenariștii, mai ales care și câte din doleanțele lor sunt acceptate de către producători, va marca tactica negociatorilor actori. Tradițional, breasla actorilor – considerată una din cele mai puternice sindicate din lume – crează precedent după fiecare din negocierile de contract, cu sau fără grevă. Fiecare precedent modelează apoi doleanțele și negocierile celolalte sindicate, mai ales din industrie. Pare ciudat că industria de divertisment influențează sectoarele de producție, dar așa se întâmplă. Și nu numai din solidaritate cât din necesitate, sindicatele din industria de automobile au intrat la rândul lor în grevă parțială și fiecare așteaptă rezultatele negocierilor celorlalți.
Faptul că două industrii mari, care produc venituri imense, sunt în grevă influențează negativ economia americană. Și pun sub presiune executivul american, în frunte cu președintele tuturor sindicaliștilor Joe Biden. Fără drept de apel, artiștii din Holywood simpatizează dintotdeuna cu stânga politică americană. Democrații, în frunte cu președintele, susțin artiștii deși mulți dintre producătorii și executivii din Hollywood sunt printre cei mai darnici donatori pro-democrați în alegeri. De asemenea, politicienii locali susțin greviștii, cu toate că recunosc impactul economic din zonă, dar au mulți dintre alegători implicați în industria de divertisment. Din perspectiva națională este preferată o negociere rapidă care să satisfacă ambele părți, dar asta ar fi ca în filme. Așa că politicienii trebuie să păstreze o balanță. Și cum tăcerea e de aur, majoritatea mass-media de-abia mai amintesc despre greve, motiv pentru care aleșii poporului nu mai trebuie să răspundă la întrebări și să-și spună părerea public.
Din păcate, câțiva dintre prietenii și colegii noștri actori, scenariști, operatori, cascadori, încep să resimtă impactul financiar al grevei din Hollywood. Sunt câțiva care deja s-au angajat temporar, care pe unde, ca să aibă cât de cât un venit. Cu tristețe, dar și cu sinceritate, câțiva – mai ales din generația noastră – s-au hotărât deja că renunță la viața artistică. Este un preț la care puțini se gândesc. Ce volum de talent se pierde când conflictele de muncă din uzina de vise hollywoodiană par că nu au un sfârșit. Un happy end cu zâmbete sau o lacrimă fugară. Ca în filme…
