„Mioriţă laie, / Laie, bucălaie, /De trei zile’ncoace / Gura nu-ţi mai tace! / Ori iarba nu-ţi place, / Ori eşti bolnăvioară,/ Draguţă Mioară”
Balada „Mioriţa” ne caracterizează perfect ca popor şi mentalitate. Am fost călcaţi de tătari, de turci, de austro-ungari, călăriţi şi subjugaţi de comunişti… până când sindromul mioritic s-a impregnat genetic şi nu ne mai revenim din această stare mioritică; ne curg prin vene resemnarea şi blazarea.
Romanasul se regaseste in balada Miorita fie ca un resemnat al sortii( vezi soarta ciobanasului Moldovan), fie ca unul pus pe capatuiala, manat de invidie si de dorinta de a avea ceea ce are aproapele lui, precum ciobanasul Vrancean si cel Ungurean. Romanasul cel mioritic, este genetic marcat si ale sale sinapse poarta amprenta Baladei Miorita!
Ca si in viata, unii sunt sus, pe un piedestal virtual, la care plebea – cei asemenea ciobanasului Moldovan – nu poate aspira si se resemneaza. Ei au un statut social de plebeu oropsit si resemnat, in timp ce altii, precum ciobanasul Vrancean si Ungurean, se regasesc printre noi si ies in evidenta prin mitocanie, japca, invidie si meschinarie. Acestia au un loc rezervat, undeva pe un tron regesc, de unde domnesc cu nesimtire si grosolanie, peste plebea resemnata si prea obosita de a mai lua berbecul Vrancean sau Ungurean de coarne.
Mojicia a luat locul valorii, mitocania este substitutul caracterului curat, iar contul in banca decide si are putere de viata si de moarte asupra oropsitului mioritic. Valorile se afla la baza piramidei, pe cand cocalaria si parvenitismul se afla in top, razandu-le in nas celor educati, corecti, cinstiti si cu bun simt.
Se pare că românaşul a fost făcut să sufere şi să se autocompătimească în tăcere…o singură descătuşare …acea manifestare de amploare din ’89 este singura excepţie, care însă confirmă regula.Românul este un mioritic, care îşi priveşte resemnat şi blazat soarta, el ştiindu-şi deja destinul de care crede că nu poate scăpa şi renunţă la orice fel de luptă.
El alege insa, pribegia prin strainatati, in cautarea unor pasuni mai verzi si mai ospitaliere, departe de cruzimea celor precum ciobanasul Vrancean sau Ungurean. Vocea lui nu se mai aude pe plaiurile mioritice, fiind inabusita de hahaitaul si behaitul ciobanasilor capatuiti.
