a prezentului hipermașinist
În pofida nenumăratelor dovezi, de-o cutremurătoare evidență în ceea ce privește prezentul și, mai ales, viitorul omenirii (dramatica și neîntrerupta scădere a nivelului inteligenței planetare, poluarea tot mai accentuată și mai pustiitoare a pământului, apei, aerului și alimentelor, sporul alarmant al decăderii moral-spirituale a întregii omeniri, îndeosebi în țările îmbuibate din apusul Europei și nordul Americii, lucru ilustrat atât de dementa creștere a infracționalității individuale și colective, deci a cruzimii omului actual – crime în serie, războaie, atacuri teroriste minuțios pregătite, cât și de înfricoșătorul proces de decreștinare – uriașe festivaluri esențialmente sataniste, lepădarea nu doar a tinerilor teribiliști de „povara” valorilor creștine cardinale și teologice, incendierea bisericilor și grăbirea islamizării Occidentului prin înmulțirea moscheilor de proporții, generalizarea și legalizarea în tot mai multe țări cu pretenții demonocratico-libertinare a „familiilor”/împerecherilor împotriva firii etc.), în pofida acestor dovezi, deci, „evoluționiștii” de toate culorile și gabaritele (politruci, politologi, sociologi, economiști, științifici, infectologi și mulți alți trepăduși) se dau peste capetele lor pătrate să demonstreze poporenilor, inclusiv celor mai școliți și mai înțelepți decât ei, că treburile murdare ale omenirii nici vorbă să stea așa cum sunt văzute și simțite de enorma masă a pământenilor, ci așa cum le propovăduiesc globaliștii prin imbecilizanta lor presă scrisă și vorbită: grosul omenirii nu numai că o duce mai bine ca generațiile anterioare (interbelică și cea bolșevică pe unele meridiane, respectiv cea a războiului rece pe toate meridianele), dar și trăiește mai mult, chit că virusurile, cancerul, afecțiunile cardiovasculare și alte multe boli, vag știute de strămoși, realmente își fac de cap în aceste vremuri doldora de scule investigatoare, farmacii, medici necușeri (deseori asasini de-a binelea) și medicamente arhiprofitabile doar pentru trusturile farmaceutice (a nu se uita terragenocidul comis de ele, în cârdășie cu ticăloasa Organizație Mondială a Sănătății și jegurile politrucianiste din cam toate țările, în cei doi ani de pandemiadă), iar tot mai mulți dintre beneficiarii acestor insidioase „avantaje civilizaționale” devin veritabile legume pe ultima turnantă a vieții, îndeosebi atuncea când sunt atei sau când, din lene ori un păcătos snobism, treptat-treptat se îndepărtează de întăritoarea credință a înaintașilor.
De unde și de ce misologia (ura față de rațiune) tot mai înverșunată? De-acolo și din pricină că omenirea, cu mic și cu mare, se prostește tot mai avan de la o zi la alta, „efectul Flynn”, ilustrat de mulțimea testelor efectuate, fiind o zdrobitoare dovadă științifică în acest sens. Păi ce, de florile mărului susține înțelepciune japoneză că „Nu există dușman mai periculos decât prostul”?!…
În societatea noastră postdecembristă, de pildă, nu doar că aproximativ 70% dintre absolvenții de licee, îndeosebi din cele tehnice, sunt desăvârșiți analfabeți funcționali (an de an, cele mai multe dintre aceste licee aflătoare în treaba mare a ministerului de resort au promovabilitatea zero la jenanta parodie poreclită „examen de bacalaureat”!), dar toată rânduiala politică și socială de pe aceste meleaguri este astfel (dez)organizată prin legi, ordonanțe și relații interumane (a se citi nepotisme și fripturisme), încât taman alde ăștia (dubioșii absolvenți de facultăți private, impostorii, plagiatorii, inculții, nelegiuiții și trădătorii de țară) să poată ajunge la butoanele puterii aparente ale României, în deplină derivă moral-spirituală și economico-socială.
Și cum chestiunea de căpetenie în demonocrație este echipa (parlamentară, guvernamentală, consiliară – județeană, municipală, orășenească, comunală) și luarea deciziilor cu majoritate de voturi (partinico-îndărătnice sau în urma aranjamentelor de culise), este lesne de înțeles că mai marii zilei, ei înșiși ridicați cu bani și relații, se vor înconjura de cei care le seamănă leit la chip și fire, desigur, nițel inferiori într-ale logicii și limbajului de lemn (că de, șeful trebuie să fie întotdeauna mai cu moț ca subalternii), însă „exemplari” la capitolul slugărnicie și necinste. De altminteri, ăsta este principalul motiv partinico-nepatriotic (firește, neuitând de inflația galopantă) pentru care prețul unui loc eligibil pe listele parlamentarilor și europarlamentarilor a sărit cu mult și demult peste o sută de mii de euroi…
Mă rog, toate aceste năravuri și marafeturi sunt atât de vechi, încât putem spune cu mâna pe inimă că ele sunt de-o vârstă cu omenirea emancipată. Dovada convingătoare în acest sens ne este oferită în romanul Femeia de treizeci de ani (la drept vorbind o suită de nuvele mai vechi, ingenios ajustate și înlănțuite) de către ilustrul Honoré de Balzac: „Oamenii de felul acesta sunt asemenea regilor, ale căror sfaturi reale, ale căror caractere și moravuri nu pot fi niciodată bine cunoscute sau just apreciate, pentru că sunt privite fie prea de aproape, fie prea de departe”.
Sighetu Marmației,
George PETROVAI
14 martie 2023
