Avem acum un anticomunism monopolist, mai uscat şi mai curat… anticomunismul de catifea, anticomunismul caviar.
Sâmbătă s-a întâmplat ceea ce ne aşteptam să se întâmple, în ciuda protestelor unora dintre noi – s-a pus monopol pe anticomunism. Dl Oprea a fost demis, iar în locul său a fost teleportată prin decizia dlui Boc puternica echipă anticomunistă a dlor Tismăneanu şi Stanomir.
Cum mulţi membri ai Consiliului Ştiinţific demisionaseră cu o săptămână înainte, în semn de protest faţă de tratamentul la care fusese supus dl Oprea, laolaltă cu institutul creat de Domnia Sa, e loc acum pentru purificarea totală a taberei anticomuniste. E chiar interesant cum dispar unul câte unul cei care au trăit anticomunismul pe propria lor piele. Să fie primit!
Biserica anticomunistă a fost reunificată, avem un papă, ereticii au fost izgoniţi din poziţiile instituţionale. Comunismul, firesc, era monopolist. Iată, s-a băgat monopolul şi în anticomunism! Asta e aberant. Boardul noii instituţii îl clonează deja pe cel al ISP.
Care a fost greşeala dlui Oprea? Aceea de a fi luat în serios angajarea anticomunistă a preşedintelui şi a comilitonilor săi. Nu şi-a spus că, de vreme ce a fost condamnat oficial comunismul, nu mai e nimic de făcut în afara disecţiei sale în cărţi. De bună seamă că Domnia Sa a scris câteva cărţi fundamentale în domeniu – „Moştenitorii Securităţii”, de pildă, rămâne un model al genului -, a editat colecţii de documente esenţiale pentru înţelegerea regimului sub care a pătimit ţara, s-a îngrijit de apariţia primului manual de istorie a comunismului pentru liceeni. Dar nu s-a oprit aici – a crezut că trebuie făcută dreptate victimelor şi că trebuie deconspiraţi torţionarii şi asasinii. Aşa că s-a apucat de dezgropat morţii, de scormonit atent prin dosare şi a sesizat Parchetul.
Din acel moment, au început să apară ameninţările, presiunile, malversaţiile. Era limpede că dlui Oprea i se voia capul. Ştia şi Domnia Sa asta, doar că nu credea că lovitura va veni din partea campionului anticomunismului de la noi, dl Băsescu, prin intermediul la fel de decis anticomunistului, via UASCR, domn Boc, cu sprijinul deplin al anticomuniştilor de cabinet, care au servit şi drept propagandişti în campania electorală. Mie mi se pare foarte firesc. De oameni şi instituţii care chiar răscolesc trecutul avem noi nevoie? Desigur că nu – şi am scăpat.
Avem acum un anticomunism mai uscat şi mai curat, cu reprezentanţi care vor produce tom după tom, în linişte deplină, un anticomunism care nu va face pagube şi nu va tulbura liniştea nimănui. Anticomunismul de catifea, anticomunismul caviar! Acum, nu mai sper decât să-mi fie scos numele de personaj pozitiv din viitoarele ediţii ale „Raportului final…”. A început deja să mi se pară o insultă, nu o onoare. Aştept de asemenea lecţii etice de la anticomuniştii de ziua a şaptea, cei de după helicopterizarea tiranului, deci de după 22 decembrie 1989, orele 12 trecute fix.
Domnule Vladimir Tismăneanu, regret că am avut ocazia să ne cunoaştem.
Domnule Marius Oprea, mă bucur că ne-am cunoscut atunci când aici era greu, iar domnul amintit mai sus combătea viforos comunismul, după ce precaut pusese între Domnia Sa şi fenomenul în cauză o distanţă de două continente şi un ocean.
