Într-un hrisov prin care doamna Ana dăruiește muntele Suhard domnitorului Alexandru cel Bun, din anul 1400, este atestată existența satului Ciocănești. Se spune că pe aceste meleaguri au trăit și făurit pentru Ștefan cel Mare “ciocănarii de arme” și …. de aici și numele satului.
În prezent, Ciocănești, este un sat unic în România. I s-a spus satul caselor încondeiate, satul caselor “ii“, însă numele și renumele său este comuna muzeu. Fiecare casă din Ciocănești poartă simboluri străvechi, modele care se întâlnesc pe costumul popular și pe ouăle încondeiate. Cele trei elemente de exprimare ale artei populare poartă însemnele tradiției și perpetuării acesteia.
Despre casa simbol a Ciocăneștiului și povestea primei case “încondeiate”, despre simbolurile surprinse pe case, pe haine și pe ouăle încondeiate vă vom vorbi în alt articol dedicat comunei muzeu și unicității sale. Tot într-un articol viitor vă vom spune și despre drumețiile pe care le poți face pe masivul Suhard, Obcina Mestecăniș sau Parcul Național Munții Rodnei.
Tema acestui articol este un alt element de unicitate al comunei Ciocănești: Muzeul Etnografic. Clădirea cu aspect exterior obișnuit pentru această comună are amenajate spațiile astfel încât par colțuri desprinse parcă din gospodăriile locuitorilor din Ciocănești.
Ghid în Muzeul Etnografic ne-a fost doamna Marilena Niculiță, muzeograf. Cu pasiune și profesionalism doamna Niculiță ne-a prezentat povestea muzeului și a obiectelor expuse. Războaiele de țesut sunt vechi, unul dintre ele are peste 100 de ani și în zilele friguroase de iarnă, femeile din sat vin și lucrează ștergare, covoare, folosindu-se de aceste obiecte vechi la fel ca și străbunicile lor. Muzeul adăpostește oale de lut, unelte și instrumente pentru lucrul pământului, dar și tesături, straie de sărbătoare și o colecție frumoasă de cufăre pictate manual. Fiecare piesă este o frumoasă poveste pictată și o mărturie a varietății exprimării artistice a locuitorilor din Ciocănești.
Fiți pregătiți să descoperiți chiar o machetă funcțională a plutelor care au făcut parte din istoria Ciocăneștiului pentru o bună vreme, până în anii 1960, când mărfurile au început să fie transportate pe șosele. De atunci, plutăritul pe Bistrița a devenit doar o atracție turistică.
Fiți curioși și vizitați acest muzeu care m-a impresionat pentru că povestea fiecărui obiect poartă povestea unui locuitor sau a unei familii care a trăit, muncit și creat pe aceste pământuri.
Un loc din România poartă amprenta unicității, exprimarea artistică a tradiției este un firesc pentru fiecare locuitor al comunei.
Adriana Roman
