Ne îndreptăm pașii spre o altă sală cu sculpturi și picturi din restul Europei, din secolul XVI și până în secolul XIX. Ne oprim în faţa imensei sculpturi a lui Auguste Rodin Burghezii din Calais (Burghers of Calais) – lucrată în bronz, asamblată pentru prima oară în 1885 la Paris și zece ani mai târziu, în holul primăriei din Calais. Sculptor, grafician și pictor francez, Rodin a revoluţionat sculptura la începutul secolului XX. Statuia reprezintă cinci ostatici ale căror straie strălucesc, iar chipurile sunt foarte expresive. Este prins momentul din timpul asediului orașului Calais de către englezi în secolul XIV. Conducătorii orașului, desculţi, în haine umilitoare, sunt obligaţi să predea cheile cetăţii înainte de a fi spânzuraţi. Pe chipurile lor se pot citi durerea, înfrângerea, dar și nobleţea resemnată. Sculptura ne inspiră sentimentul de admiraţie. Am citit undeva un interviu luat lui Rodin: „– …Aţi avut dușmani? – Ei nu m-au împiedicat să lucrez. – Și gloria? – M-a obligat să lucrez… – Și prietenii? – Au cerut lucru de la mine. – Și femeile? – Lucrul m-a făcut să le admir…“ Scriitorul Rainer Maria Rilke a fost pentru un timp scurt secretarul lui Rodin. Lui Auguste Rodin, parizian de origine modestă, îi plăcea să se prezinte: „născut din popor și rămas în popor“. Anul 1907 este anul când Brâncuși a început să lucreze în atelierul lui Rodin împreună cu Henry Coandă. Am aflat târziu că H. Coandă a avut și alte preocupări în afară de știinţă, printre care și sculptura. După foarte puţin timp însă, Brâncuși părăsește acest atelier, spunând: „Rien ne pousse a l’ombre des grandes arbres“. (La umbra marilor copaci nu crește nimic). Mișcarea formelor sau formele în mișcare a fost obsesia lui Rodin. În testamentul său scria: „Orice viaţă se naște dintr-un centru, apoi încolţește și crește dinăuntru în afară. La fel, în sculptura frumoasă se ghicește un puternic impuls interior. Este secretul artei antice.“ Alături de sculptura lui Rodin se află Heracles arcaș (Heracles archer), sculptura francezului Antoine Bourdelle, precursor și el al lucrărilor monumentale, caracterizate prin rigoarea formelor. Bourdelle a lucrat și el în atelierul lui Rodin, fiind mai tânăr cu vreo douăzeci de ani ca precursorul său. Prin această lucrare, scriu unii autori, a vrut să arate ura și dorinţa de răzbunare împotriva asupritorilor. Ce deformare a realităţii! Unii spun că a vrut să-l înfăţișeze pe vestitul erou grec, neîntrecut în forţă și vitejie, cel zămislit din unirea Alemenei cu Zeus și purtat zece luni în pântecul ei… Sau a vrut să arate una dintre cele douăsprezece fapte de vitejie ale lui Heracles? Parcă ar semăna cu a șasea muncă dată de către zei, cea de distrugere a păsărilor de pradă, pe care le-a ucis cu săgeţile lui otrăvite… Este cumva ante-faţa geloziei și mâniei Herei? se întreabă alţii. Admir încordarea trupului, moment necesar oricărui luptător, oricărui sportiv și redat cu mare măiestrie. Sculptura este frumos realizată, dar intenţiile artistului în această sculptură, ţin totuși de sentimentul răzbunării. Pentru a înfrunta tenebrele sufletului său, artistul a trebuit să elibereze niște forţe și a folosit ideea și lumina materială, dar în sufletul său, sunt convinsă, tenebrele au rămas, cel puțin pentru un timp… Iar mesajul transmis nouă este răzbunarea învăluită în lumina materială a bronzului fascinant și în lumina care pătrunde generos dinspre Parc, prin ferestrele mari ale galeriei. În cele din urmă recunosc că lucrarea este executată cu mare măiestrie, acest pictor reușind în viaţa sa să facă busturile câtorva oameni iluștri: Beethoven, Rembrandt bătrân, Anatole France și alţii. Mă despart eliberată de dilema avută și de bronzul galben al statuii. Minunate sunt două sculpturi: Faun tachinat de doi copii (A Faun Teased by Children), executată în secolul XVII de către Gian Lorenzo Bernini, sculptor și arhitect italian din secolul XVII și Nimfa și Satirul petrecând (Nymph and Satyr Carousing), executată de francezul Claude Michel în secolul XVIII. Prima este din marmură, având dimensiuni mai mici, de aproximativ un metru și jumătate și a doua din ceramică, având aproximativ 60 de centimetri, dar sunt minuţios lucrate.
Admirăm Camera cu tapiserii de la Croome Court (Tapestry Room from Croome Court), realizată în secolul XVIII. Tapiseria și mobila sunt acoperite cu goblenuri manuale franceze și engleze. Coloritul este elegant, predominând cărămiziul, maroul și galbenul.
