De Ziua Culturii Române am avut marea bucurie să pășesc în Opera Română din Cluj-Napoca pentru a mă întâlni cu poezia eminesciană, pe care o iubesc de când eram pe băncile școlii. Dar această întâlnire era dublată de întâlnirea cu marele actor al scenei românești, maestrul Dorel Vișan. Evenimentul a fost organizat de către Opera Națională Română Cluj-Napoca, Teatrul Național ,,Lucian Blaga” Cluj-Napoca, Editura „Școala Ardeleană” și Fundația Transilvania „Leaders”. Practic pentru organizarea acestui spectacol și-au dat mâna baritonul Florin Estefan, regizorul Mihai Mănuțiu, scriitorul Vasile George Dâncu și prof. dr. univ. Marius Traian Bojiță.
Domnul director al Operei Naționale din Cluj-Napoca, Florin Estefan a urat publicului „La mulți ani!” pentru 2024 și „La mulți ani!” culturii românești, dorindu-și ca să fie un număr tot așa de mare, un public numeros, la toate spectacolele care vor fi în stagiune sau în acest an.
„Marele poet, fondatorul limbii literare române, se întâlnește admirabil, cu recitalul, cu arta spectacolului realizat de Dorel Vișan. O altă întâlnire admirabilă este între acest recital și orchestra Operei Române.” Domnul Vasile George Dâncu a dat lămuriri cu privire la prezența editurii Școlii Transilvane la acest eveniment marcant. Domnia sa a continuat în scurta alocuțiune „Domnul Dorel Vișan nu este doar un simplu actor. Domnul Dorel Vișan este un mare scriitor și noi am editat «Cine îi păzește pe pazinici. Gânduri de zi și de noapte» eseurile lui, meditațiile domniei sale și toată poezia adunată între coperți care se numește «Cântece pentru glas și toacă». Nu este un simplu actor, nu este un simplu scriitor, este un înțelept. Ce face domnul Dorel Vișan prin acest recital Eminescu, e la fel de mare lucru, precum a făcut Titu Maiorescu pentru Eminescu, editându-i în viață singura carte de poezii, ceea ce a făcut Perpessicius editându-i opera sau ceea ce a făcut Noica, scriind o carte mare despre Eminescu sau ceea ce a făcut Blaga încadrându-l în matricea stilistică românească, în spațiul mioritic pe Eminescu. Aș spune că am venit în fața cititorului, cu această ediție Eminescu, colecția «Panteon românesc», ediție de patrimoniu, care este în format tipărit, în format e-book și în format audio book, în lectura lui Dorel Vișan.”.
Domnia sa a continuat: „Despre Eminescu și Transilvania să sperăm că vom reuși să edităm volumul… Vom anunța! Va susține o conferință Mircea Popa, criticul și istoricul literar, care a descoperit memoriul lui Eminescu către studenții ardeleni, pentru venirea dânșilor la sărbătoarea de la Putna. Despre Eminescu și Transilvania, despre prezența lui la Cluj, la Blaj, despre dragostea lui față de Ardeal, va susține o conferință Mircea Popa, la începutul lui februarie, când vom lansa o carte a domniei sale despre Eminescu.”. Apoi a anunțat că: „Dorel Vișan este invitat la Londra pe 27 ianuarie, cu acest recital Eminescu, prin urmare, mă bucur și pentru acest lucru, merita amintit faptul că românii din diaspora l-au invitat pe Dorel Vișan special cu acest recital. Ce face Dorel Vișan este un recurs la memorie. Noi l-am uitat pe Eminescu sau îl uităm permanent. Dacă îl uităm ne pierdem sensul ca nație și atunci trebuie să vină un moment istoric, cultural care să ni-l reamintească. Dorel Vișan ne re amintește de această rostire absolută a marelui poet, ca să ne regăsim sensul, noi românii. În încheiere aș spune «vreme trece, vreme vine», poezia lui Eminescu în lectura lui Dorel Vișan.”
A intrat pe scenă maestrul Dorel Vișan, care, în aplauzele publicului extrem de numeros, a făcut o reverență.
„Mă bucur dacă ar fi printre dvs mulți tineri și domnișoare, pentru că în această seară ne întâlnim cu sufletul neamului nostru și bineînțeles cu sufletul fiecăruia dintre noi, dacă îl mai avem. Supranumit Patriarhul limbii române sau sfântul prea curat al «ghiersului» româesc, cum îl numește maestru Arghezi, Mihai Eminescu este ființa supremă și conștiința care ne-a fixat în istorie. Spunea distinsul filosof Noica, ca să-l parafrazez, animalele trăiesc pe unde pot, în aer, pe pământ, sub pământ, în ape, dar omul trebuie să trăiască în cultură. Eminescu pentru noi, pentru români este Mecca cea sfântă. Așa cum credincioșii musulmani sunt obligați prin unul din cei cinci stâlpi ai religiei lor, cel puțin o dată pe an să meargă la cetatea sfântă Mecca, așa ar trebui și religia noastră să ne oblige pe noi, cel puțin o dată în viață, să ne întoarcem și să trăim în Eminescu. Universul scriptural, care, fără nici o nunață se numește eminescian și este atribuit unei persoane fizice ce se numește Mihai Eminescu, are formă și conținut simfonic. Mai mulți Eminești, mai multe voci, mai multe instrumente, uneori voit prost acordate, contradictorii și complementare, toate, polifonează același sunet, al eu-lui nostru primar, al conștienței românești din marile timpuri și se armonizează în mitul Mihai Eminescu, greu de deslușit, pentru că trece dincolo de timp și spațiu prin genialitate și profunzimea adevărului. De altfel, marele poet ne-a lăsat prin fantastica sa operă «Luceafărul», un fel de testament, un fel de caracterizare tragică, trecând prin trei stadii: ca om, Cătălinic, trecând prin utopia dorinței și a normalului, ca geniu, Luceafărul, luciferic, trecând prin utopia putinței și a neputinței și epifania Tatălui, Demiurgul, trecând prin Absolut. Eminescu este poet divin, complet ca om și ca poet pentru că s-a apropiat de Dumnezeu prin cunoaștere, ca și Homer.”.
În aplauzele publicului, impresionat de această „mărturisire” actorul Dorel Vișan a început să recite din poeziile eminesciene, iar sala, absorbită de muzicalitatea versurilor, parcă nici nu respira. Seara de poezie a prevalat cu un fragment din drama istorica „Decebal”, scrisă de Mihai Eminescu.
Spectacolul s-a încheiat în apluzele furtunoase ale publicului vrăjit de poezia eminesciană. Luminile s-au stins, iar eu coborând scările operei clujene, mi-am adus aminte de primele versuri eminesciene învățate:
„La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.”
———————
Cristina OPREA
Cluj-Napoca
ianuarie 2024
