Compilat de Valentin-Claudiu I. DOBRE din surse internet, preluate într-o lucrare cu caracter literar
Vlachovice se situează în regiunea Zlín, Republica Cehă, în regiunea etnografică a Valahiei morave (Moravské Valašsko). Are în vecinătate Újezd şi Vlachova Lhota (în nord), Křekov şi Brumov-Bylnice (în est)… Slavičin, Lipova şi Haluzice (în est). Cea mai importantă localitate din proximitate este Valašske Klobouky (5 km)… şi Zlín (23 km). Comuna se compune din satele Vlachovice şi Vrbětice (aceasta a fost ataşată ulterior administrativ localităţii Vlachovice).
E o localitate mică cu cca. sub 1500 locuitori (în 2018-2019, exact 1468), ce se evidenţiază printr-un muzeu etnografic cu specificul etnografic al zonei sudice a regiunii Moravské Valašsko. Costumele aduc relativ mult cu cele din Ardeal (Ţara Lăpuşului ?), dar nu sunt etnograf să mă pronunţ.
Valahii moravi vorbesc un subdialect al graiului morav (tranziţional între cehă şi slovacă), denumit local valašština (valašske nářeči) cu foarte puţine asemănări cu limba română, tratate de (etno)muzicologul şi pedagogul ilustru František Bartoš în Bartoš, František (1880), “Moravské Valašsko kraj i lid” (PDF), Osveta şi (poate, dar lucrarea nu mi-a fost disponibilă) în Bartoš, František. Moravian Dialectology, Brno 1895.
Comuna Vlachovice a fost atestată pentru prima oară în anul 1261 în documentele mănăstirii cisterciene din Vizovice, ca fiind posesia (feuda) străvechii familii Vlachov/Vlachovschých de Vlachovic (legătura cu familia Wlah, menţionată în ad-notaţia de secol XIII de pe Capitulumul din Litoměřice -1057, dar notaţia pare a data din secolul al XIII-lea- pare a fi conjuncturală), posesoare unei fortificaţii gen culă (turn-locuinţă) denumită Kaštýl (în valašština ar semnifica castel.
Posesia localităţii de către respectiva familie este amintită la 1333 în Velehradském Kodexu.
Ambele familii Vlachov (şi cea din Zlín, dar şi cea din Litoměřice) pot proveni din descendenţi din legionarii romani ai legiunii a XIV-a Gemina staţionată în prima jumătate a primului mileniu la Carnuntum în Noricum (fusese staţionată în Vindobona o perioadă de cca. 14 ani) sau al legiunii a X-a Gemina. Un avanpost-fortificaţie fie al legiunii a XIV-a Gemina, ori mai probabil al legiunii a X-a Gemina (care preia baza din Vindobona din 114 până în secolul al V-lea, venind din Aquincum, situată pe Danubius şi identificată cu Buda) s-a descoperit pe dealul Hradisko la 22 km sud de Brno- să fie vorba
Referitor la ad-notaţia de secol al XIII-lea de pe Capitulumul din Litoměřice -1057 este considerată prima atestare scrisă al unui grai al limbii cehe şi e redată astfel: <Pauel dal gest ploscoucih zemu/ Wlah dal gest dolas zemu bogu/ I Suiatemu Scepanu se duema/ dusnicoma bogucea a sedlatu.>. Fraza este inteligibilă în cehă aşa cum este scrisă şi înseamnă: <Pavel a dăruit moşie în Ploskovice/ Wlah a dăruit moşie în Dolani lui Dumnezeu/ şi Sfântului Ştefan împreună/ cu şerbii eclesiastici Bogučeja şi Sedlata>.
Litoměřice se găseşte în N-V Cehiei, la mare distanţă de Zlín. În plus, alte localităţi aflate în Boemia şi nu în Moravia poartă denumiri precum Vlačice din Kutna Hora, deci nu e cazul să speculăm asupra unei donaţii a Vlachovilor moravi (donaţie care dacă s-ar fi făcut, ar fi fost în beneficiul mănăstirilor locale). Posibil o donaţie din partea ramurii morave a familiei nici nu a existat în fapt în Boemia (din partea familiei morave). Spun aceasta pentru că în cercetările mele am aflat că Vlačice este pentru prima dată atestat (în document scris) din anul 1189. Un Dolánky nad Ohří, precum şi un Ploskovice, alături de Litoměřice sunt toate situate în districtul Litoměřice din reg. Ústí nad Labem din Cehia. Deci ar fi vorba de un proprietar numit Wlah chiar din localitatea Dolánky.
Imagini de la muzeul etnografic se găsesc pe youtube şi pe internet, pentru curioşi.
Tot în Zlín, mica localitate Poteč (la est de Valašske Klobouky) avea 784 locuitori în 2018. Îndrăznesc să spun că spre deosebire de zona nordică a Valahiei Morave, satele din jurul Valašske Klobouky, inclusiv această localitate ar putea reprezenta relocări ale cavalerilor teutoni din zonele Braşov şi Prahova (în vechime judeţul Secuieni) din secolul al XIII-lea (precedând invazia mongolă). Dar ele prezintă foarte sumare urme de limbă română.
Şi mai interesante sunt comparaţiile cu o hartă a Moraviei din 1929, “Místopisná mapa MORAVY a SLEZSKA” în josul căreia regăsim două nume (Dr. Frant Machát şi probabil tipograful V. Neubert)… Dar cu un drum secundar redat în partea inferioară a hărţii şi situat actualmente în Niederösterreich-Austria. Urmează…
