În istoria unui popor, suveranitatea şi individualitatea naţiunii este reprezentată şi marcată cel mai mult de însemnele naţionale: steagul, stema, sigiliul şi imnul. Aceste simboluri sunt ca o carte deschisă a naţiunii, reprezentând nu numai istoria, ci şi prezentul şi viitorul credinţei patriotice. De aceea însemnele statului trebuiesc tratate cu o deosebită veneraţie.
În general, simbolistica însemnelor unui stat, este un subiect mai greu accesibil şi uneori chiar de neînţeles pentru cei care nu sunt de specialitate, chiar dacă patriotismul, reprezentarea artistică sau coloritul le fac atractive. Subiectul referitor la heraldică, vexilologie, sigilografie, şi a altor ştiinţe care determină însemnele unui stat cu tradiţie şi istorie bine conturată, este în mare parte manipulat, discutat şi la îndemâna specialiştilor în materie, rămânând pentru novici un miraj, o enigma sau chiar uneori un secret bine ascuns şi păstrat. De aceea multă lume caută să cunoască, să se iniţieze şi să descifreze obiectele care aparţin acestei tematici.
În 1992, Senatul şi Camera Deputaţilor au aprobat noile însemne ale statului român. În „Monitorul Oficial al României”, pagina 1, anul IV, nr. 237, din 26 august 1994, este publicată Legea Nr. 75/1994: „Legea privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice”.
Însemnele statului român, au o semnificaţie deosebită, atât pe plan intern cât şi pe plan internaţional, creând românilor acel suflu patriotic absolut necesar supravieţuirii noastre ca naţiune şi totodată fiind instrumente de recunoaştere a independenţei, integrităţii şi alinierii la alte state cu tradiţie bine definită, cu o istorie veche şi un viitor prosper. Reintegrarea României în structurile europene, relaţiile prieteneşti cu alte ţări ale lumii, vor face sa strălucească şi mai puternic, aurul şi argintul acestora.
Batjocorirea şi defăimarea însemnelor statului român este încriminată penal. În 2015, un grup de 37 de senatori au cerut modificarea Codului penal şi introducerea unui articol pentru încriminarea manifestărilor faţă de însemnele României. Proiectul de lege supus dezbaterii prevede că cine defăimează sau arată dispreţ faţă de drapel, ziua naţională, imnul naţional, stema ţării şi sigiliul statului riscă închisoare de la 1 la 3 ani.
Imnul naţional
Imnul este un element definitoriu al statului român, alături de stemă, drapel şi sigiliu. Acesta se identifică cu conştiinţa naţională, cu mişcarea de schimbare, dezrobire, patriotism sau progres. Imnul la români a devenit o preocupare creatoare încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Atunci, ideea imnului s-a contopit cu cea a spiritului şi doleanţelor naţiunii, a independenţei materializate prin simbolurile patriotice. Imnul devine astfel un cântec revoluţionar a acelor timpuri care simbolizează unitatea românilor din ambele Principate, influenţând puternic mişcarea politică care pregătea izbucnirea Revoluţiei de la 1848.
Cuvântul „imn” a fost împrumutat la noi din limba franceză (hymne) şi îşi trage originea din grecescul „hymnos” însemnând cântec de glorie, sau de biruinţă. Specie solemnă a genului liric, înrudit cu oda, a fost cunoscut şi cultivat încă din antichitate, când a şi avut mai mult o invocaţie religioasă adresată zeilor, altor divinităţi, sau eroilor legendari. Mai târziu a început să fie dedicat sau consacrat unui eveniment sau unor personalităţi, sau celebrării unei ocazii deosebite, sau devenind un îndemn la luptă, revoltă sau război, de la „paion-ul” cu care grecii luptau la Salamina şi Marathon, până la simbolul „Comunei din Paris”, prea-cunoscutul „La Marseillaise”. Începând cu secolul al XIX-lea, prin imn se înţelegea numai acel cântec care exprima unitatea de voinţă a unei colectivităţi naţionale sau sociale.
În literatura română, imnul, a fost cultivat în general de poeţi. Cele mai de seamă lucrări de acest gen le găsim la Vasile Alecsandri (Imn lui Ştefan cel Mare, Imn religios, Hora Unirii), Iancu Văcărescu (Imne), Andrei Mureşianu (Deşteaptă-te, române!), apoi mai târziu, la Ion Pilat (Imnuri târzii), Ion Alexandru (Imnele bucuriei) şi alţii. Multe din fostele imnuri ale statului român au avut o valoare deosebită din punct de vedere al textului şi a melodicităţii. Imnul „Trăiască Regele” şi mai recent „Trei culori” (compus de Ciprian Porumbescu), au avut un loc special în inimile patrioţilor români.
Cântece patriotice de valoare precum „Deşteaptă-te, române”, „Hora Unirii”, „Trei culori” (Tricolorul), „Pe-al nostru steag e scris unire”, „Hora Ardealului”, „Hai să-ntindem hora mare”, „Aşa-i românul”, „Marşul lui Iancu” fac parte din patrimoniul naţional, ca potenţiale imnuri naţionale, multe dintre ele fiind folosite, pe parcursul zbuciumatei noastre istorii revoluţionare, în acest scop. „Hora Unirii” a fost scrisă în 1855 de către Vasile Alecsandri (1821-1890). A fost cântată în timpul Unirii Principatelor (1859) şi, mai apoi, în toate ocaziile în care românii aspiră la uniune şi armonie. „Hora Unirii” este cântată pe ritmul unui dans lent, dar energic, ce reuneşte şi atrage întreaga adunare.
*
HaTikva, inmul naţional al statului Israel, o horă românească
Dansul în cerc (hora) este el însuşi un vechi ritual, simbolizând comunitatea spirituală, egalitatea şi dorinţa românilor de a trăi laolaltă. După cum se ştie, „HaTikvah”, imnul naţional al statului Israel este tot o horă, care îşi trage originile din folclorul românesc, fiind culeasă şi prelucrată de emigrantul Samuel Cohen originar din Moldova. Istoricul Raoul Şorban, într-un interviu detaliat cu profesorul Costan Mândrilă, publicat pe Youtube: https://www.youtube.com/watch?v=hBczbwE3xiI
ne informează că la baza imnului israelian ar fi cântecul popular românesc „Cucuruz cu fruntea-n sus”:
(un cântec originar de prin Maramureş, mai precis din zona Satu Mare n.a.), cules de tatăl său, Guilelm Şorban şi publicat la Viena, încă din 1898 în caietul „Album de composiţii românesci”. Poetul israelian Naphtali Herz Imber, originar din Ucraina, a scris poemul „Tikvatenu” („Speranţa noastră”) în 1877, când se afla într-o vizită la Iaşi. Imediat după declararea independenţei statului israel (1948) melodia culeasă de Cohen a fost „rearanjată” de compozitorul Kurt Weill (1900-1950) sub formă de imn, si mai apoi prelucrată în forma oficială de astăzi de către compozitorul israelian Paul ben Haim (1897-1984), versurile şi melodia contopindu-se armonios în imnul naţional al statului Israel „Hatikva” („Speranţa”):
Exista voci care susţin că şi melodia populară românească „Carul cu boi” nu ar fi departe de imnul naţional israelian.
Specific că acelaşi motiv muzical se găseşte şi în lucrarea „Vltava” (Die Moldau) a compozitorului ceh Bedřich Smetana.
https://www.youtube.com/watch?v=3G4NKzmfC-Q (min.9:30–12:30)
*
Controverse legate de cântecul patriotic „Pe-al nostru steag e scris unire”
Aş vrea să menţionez un fapt care m-a pus pe gânduri. Există o asemănare extraordinară între „Imnul Maastricht”:
interpretat de faimosul André Rieu şi orchestra sa şi cântecul patriotic dedicat Unirii Principatelor Române, Moldova şi Ţara Românească, de la 1859 „Pe-al nostru steag e scris Unire”:
După câte ştiu, muzica îi aparţine lui Ciprian Porumbescu (1853-1883), iar versurile lui Andrei Bârseanu, cu toate că pe site-ul Wikipedia se specifică faptul că „Imnul Maastricht” îl are textier/compozitor(?) pe olandezul Alphonse Olterdissen:
Tot pe internet îl întâlnim pe Gustave Olterdissen, fratele lui Alphonse, caruia i se atribuie (de asemenea) compoziția operei „Trijn de Begijn” din care face parte și melodia imnului orașului Maastricht. Puțin confuz! Gustave (Guus) Olterdissen:
http://www.mestreechtenere.nl/guus%20olterdissen.htm
Producția muzicală a fost adoptată ca imn oficial de către municipalitatea oraşului Maastricht abia in anul 2002. Recent, în anul 2022, s-a recunoscut pe site-urle de mai sus că Olterdissen a scris melodia imnului Maastricht sub influența creației lui Ciprian Porumbescu. Această recunoaștere este un panaceu pentru cei care au crezut în veridicitatea plagiatului:
După publicarea articolului meu „Pe-al vostru steag e scris unire!?” (24 ianuarie 2016) în mai multe reviste de limba română din jurul lumii am remarcat cu satisfacţie că pe câteva situri importante de pe internet, precum Wikipedia, referitor la paternitatea muzicală a Imnului Maastricht, este menţionat (s-a adăugat de curând!) ca ar fi o copie aproximativă (loosely copy!) a cântecului „Pe-al nostru steag e scris unire” de Ciprian Porumbescu: https://en.wikipedia.org/wiki/Alphonse_Olterdissen
Iată noul text modificat recent în limba olandeză: „Vief jaor later in 1912, sjreve en componeerde de gebreurs Olterdissen e nui stök, naomelek “Trijn de Begijn”. Op ’t eind vaan dat stök woort ’t Mestreechs Volksleed gesjreve dat ‘nen ode aon Mestreech is en waor. De melodie is groetendeils gebaseerd op die vaan ’t Albaans volksleed, gecomponeerd door Ciprian Porumbescu.(1853-1883). ’t Leed is door de jaore eweg ‘nen eige leve goon leie. Guus Olterdissen1860-1942”.
Traducerea in limba engleză:
Și totuși un înger păzitor (necunoscut mie!) completează în Wikipedia:
(https://en.wikipedia.org/wiki/Pe-al_nostru_steag_e_scris_Unire) urmatoarele:
„Pe-al nostru steag e scris Unire” (transl. ”Unity is written on our flag”) is a Romanian patriotic song dedicated to the United Principalities of Moldavia and Wallachia established in 1859. The text was written by Andrei Bârseanu [ro] and the music was composed by Ciprian Porumbescu in 1880. Its tune is now used in the Albanian national anthem[2] and allegedly in the anthem of the Dutch city of Maastricht.[3]
The song was an official anthem for the Party of the Nation, established in June 1940 by King Carol II as the basis for his authoritarian regime.[4] In 1975, after a national contest for a new anthem, Nicolae Ceaușescu made this song the national anthem of the Socialist Republic of Romania with lyrics modified by the Romanian Communist Party (PCR) to reference communism and title changed to “E scris pe tricolor Unire”. However, since Albania already used the song since 1912, “Trei culori” (“Three colors”) was adopted in 1977.[1]
On 28 January 2016, Romanian journalist George Roca published an article stating that the anthem of the Dutch city of Maastricht had been copied from “Pe-al nostru steag e scris Unire”. Mestreechs Volksleed, adopted in 2002, had a great similarity to the Romanian song, so Roca compared both songs and the Albanian anthem. He said that, unlike the Albanians which were proud of the Romanian origin of their anthem, the Dutch “stole” the hymn even though they blocked Romania from entering the Schengen Area for corruption claims.[5] The controversy had a great impact on Romanian media, where news began to spread in several newspapers, as well as in Wikipedia. Months later, Roca declared satisfaction after seeing the effect that his article had had.[6] Some residents of Maastricht have said this is just a coincidence and an article in the newspaper De Limburger explained that Mestreechs Volksleed originated from the closing song to the 1912 Dutch opera Trijn de Begijn, made by Alphonse Olterdissen (lyrics) and Guus Olterdissen (melody). It was also said that Olterdissen was unlikely to have been inspired by Romanian songs, as he used to use more nearby German and French ones. The similarities between the two songs have sparked fights on the Internet in which Romanians accuse Dutch people of having “stolen” the song even when Albanians “had the decency” of asking for it, while Dutch people reject these claims.[3]“
Nici acasă, în România, cântecul patriotic „Pe-al nostru steag e scris unire” nu a avut prea multă linişte. În 1978, Nicolae Ceauşescu, a dorit să facă din acesta imn naţional. A dat ordin să-i fie schimbat titlul şi versurile pentru a se încadra în ideologia partidului comunist. Şi astfel s-a născut o versiune hibrid cunoscută ca „E scris pe tricolor unire”!
De asemenea, s-a încercat pe căi diplomatice să se negocieze cu conducerea comunistă de la Tirana pentru ca aceştia să-şi conceapă un nou imn, dar preşedintele Albaniei, Enver Hodja, a refuzat cu vehemenţă să înapoieze României cântecul lui Ciprian Porumbescu. Celebra melodie a compozitorului român Ciprian Porumbescu a devenit din 1912 şi imnul naţional al Albaniei (Himni i Flamurit), dar recunoscându-i-se oficial atât compozitorul cât şi originea românescă.
Versurile acestuia au fost scrise de către poetul albanez de origine aromână Aleksander Stavri Drenova (pseudonim: Asdreni). Oricum, asemănarea dintre cele trei variate este notabilă!
*
Imnurile naţionale ale României, de la începuturi până în prezent
Încă din 1840 s-a simţit nevoia unui imn naţional pentru a fi cântat, precum în alte state europene de tradiţie, la festivităţile oficiale unde apărea domnitorul ţării. Desigur că în acea perioadă a prevalat faimoasa „Hora Unirii”, dar fără să fie declarată vreodată imn oficial. Muzica a fost compusă de Alexandru Adolf Flechtenmacher, iar versurile de Vasile Alecsandri:
Melodia se cântă şi în prezent, la 24 Ianuarie, cu ocazia sărbătoriri Zilei Unirii Moldovei cu Ţara Românească! După Unirea Principatelor Române, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în 1862, s-a instituit un concurs public pentru compunerea muzicii unui imn naţional. Premiul de 100 de galbeni a fost câştigat de compozitorul şi violonistul Eduard Hübsch, cu piesa:
1. „Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor” (1862-1884) Melodia nu a avut însă versuri. În prezent această compoziţie (foarte cunoscută!)
este folosită ca marş de întâmpinare al Armatei României. Este utilizată de asemenea şi pentru primirea demnitarilor străini şi a politicienilor de rang înalt.
Al doilea imn, „Trăiască Regele”, sau „Imnul Regal”, a fost prezentat în 1884 cu ocazia încoronării primului rege al românilor, Carol de Hohenzollern. Compozitor, acelaşi Eduard Hübsch, versurile de Vasile Alecsandri. A fost adoptat oficial în anul 1881 şi a fost interzis de către comunişti la 30 decembrie 1947.
Iată ce spune istoricul Prof. Dr. Alin Ciupală, despre „Imnul Regal”: „Poate că cel mai aproape de sufletul şi de mintea românilor a fost imnul pe care România l-a avut între 1866 şi 1947, Imnul regal. Vorbim şi de faptul că imnul şi ziua naţională, care devenise ziua întregii naţiuni române, au contribuit la realizarea unei legături mai strânse între dinastia de Hohenzollern şi poporul român”. Imnul „Trăiască Regele” a fost, mai târziu, preluat şi inclus de către compozitorul George Enescu la sfârşitul lucrării sale „Poema Română”: https://www.youtube.com/watch?v=1-bVuXsnMqU (min. 9:40-11:1.
Puţini realizează că „Imnul Regal” are de fapt două părţi. Prima parte este „Trăiască Regele” (min. 0:01- min. 1:12) iar a doua parte, este numită „Trăiască Patria!”. (min.1:14-2:14) Prima parte exprima dragostea faţa de rege, iar cea din urmă exprimă sentimentul patriotic şi iubirea de ţară. Melodia părţii a doua a funcţionat fără cuvinte începând de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza şi era un imn de întâmpinare a domnitorului precum „Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor”. (Este compusă tot de Eduard Hübsch şi datează din 1861. Versurile sunt scrise de Vasile Alecsandri în 1881.) Anumite pasaje muzicale sunt reproduse şi în compoziţia muzicală pentru pian „Rapsodia română” a lui Franz Liszt.
Legenda spune că marele compozitor austriac ar fi auzit această melodie într-o vizită pe care a făcut-o pe domeniul de la Mirceşti a lui Alecsandri, în aceeaşi perioadă când l-a cunoscut şi pe Barbu Lăutaru de la care s-a inspirat profund.
2. „Imnul Regal” – Trăiască Regele (1884-1948)
Trăiască Regele
În pace şi onor
De ţară iubitor
Şi-apărător de ţară.
Fie Domn glorios
Fie peste noi,
Fie-n veci norocos
În război, război.
O! Doamne Sfinte,
Ceresc părinte,
Susţine cu a Ta mână
Coroana Română!
***
Trăiască Patria
Cât soarele ceresc,
Rai vesel pământesc
Cu mare, falnic nume.
Fie-n veci el ferit
De nevoi,
Fie-n veci locuit
De eroi, eroi.
***
O! Doamne Sfinte,
Ceresc Părinte,
Întinde a Ta mână
Pe Ţara Română!
*
După instalarea regimului comunist, şi transformarea titulaturii ţării din Regatul României în Republica Populară Română, s-a impus ideea făuririi unui nou imn care să facă faţă noilor schimbări politice. în anul 1948, în ziarul „Flacăra” au fost publicate versurile celui de al treilea imn al României, având titlul:
3. „Zdrobite cătuşe” (1948-1952)
„Zdrobite cătuşe în urmă rămân
În frunte-i mereu muncitorul
Prin lupte şi jertfe o treaptă urcăm
Stăpân pe destin e poporul!
Trăiască, trăiască, republica noastră
În marş de năvalnic şuvoi
Muncitori şi ţărani şi ostaşi
Zidim România republicii noi (bis)”
Muzica: Matei Socor, versurile Aurel Baranga
În anul 1953, imnul „Zdrobite cătuşe” a fost înlocuit cu:
4. „Te slăvim, Românie!” (1953-1975)
„Te slăvim, Românie! pamânt părintesc
Mândre plaiuri sub cerul tău paşnic rodesc…
E zdrobit al trecutului jug blestemat
Nu zadarnic străbunii eroi au luptat
Astăzi noi împlinim visul lor minunat!…
Puternică, liberă, pe soartă stăpână,
Traiască Republica Populară Română!
Muzica: Matei Socor. Versurile de Eugen Frunză şi Dan Deşliu…
5. „E scris pe tricolor Unire” (1975-1977) Proiect.
Prelucrare după „Pe-al nostru steag e scris Unire”
E scris pe tricolor Unire,
pe roșu steag liberator.
Prin lupte sub a lor umbrire,
spre comunism urcăm în zbor.
Acel cel luptă grea se teme,
nu stă între învingători.
Iar noi, uniți în orice vreme,
am fost, vom fi biruitori!
Din veci străbunii apărară,
de veacuri românesc meleag.
Noi nu aflăm dușmani în țară,
primind prietenii cu drag.
În cartea comunistă scrie,
că asuprirea va pierii.
Prin noi, iubita Românie,
liberi, în veci va inflori!
Stăpân pe-al său destin poporul,
de viață dreapta făurar.
Clădește falnic viitorul,
Urmînd partidul unitar.
Tu Românie Socialistă,
În lume mîndră vei sui.
În era nouă comunistă,
etern, etern vei dăinui!
Muzica: Ciprian Porumbescu. Versurile: Autor necunoscut.
Versiunea originală
Pe-al nostru steag e scris unire,
Unire-n cuget și simțiri
Și sub măreața lui umbrire
Vom înfrunta orice loviri.
Acel ce-n luptă grea se teme
El însuși e rătăcitor,
Iar noi uniți în orice vreme
Am fost, vom fi învingători.
Am înarmat a noastră mână
Ca să păzim un scump pământ,
Dreptatea e a lui stăpână,
Iar domn e adevărul sfânt.
Și-n cartea veșniciei scrie
Că țări și neamuri vor pieri,
Dar mândra noastră Românie
Etern, etern va înflori.
Muzica: Ciprian Porumbescu. Versurile: Andrei Bârseanu.
„Pe-al nostru steag e scris Unire” este un cântec patriotic dedicat unirii Principatelor Române, Moldova și Țara Românească de la 1859. În 1975 Nicolae Ceaușescu a încercat să introducă acest cântec ca imn național al României cu textul modificat de PCR și titlul schimbat în „E scris pe tricolor Unire”, dar în final, după doi anii de tergiversări și a faptul că Albania nu a vrut sa renunțe la melodia imnului național (Himni Flamurit), a fost ales ca imn „Trei culori” care a dăinuit până la revoluţia din 1989 când s-a simţit nevoia de o nouă schimbare.
6. „Trei culori” (1977-1989)
„Trei culori cunosc pe lume
Ce le ţin ca sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Amintind de-un brav popor.
Cât pe cer şi cât pe lume,
Vor fi aste trei culori,
Vom avea un falnic nume,
Şi un falnic viitor.
Roşu-i focul vitejiei,
Jertfele ce-n veci nu pier
Galben, aurul câmpiei,
Şi-albastru-al nostru cer.
Multe secole luptară
Bravi şi ne-nfricaţi eroi
Liberi să trăim în ţară
Ziditori ai lumii noi.
Iar când fraţilor m-oi duce
De la voi şi-o fi să mor
Pe mormânt atunci să-mi puneţi
Mândrul nostru tricolor.”
Muzica şi versurile imnului „Trei culori” au fost compuse de Ciprian Porumbescu. Poemul „Tricolorul” a fost adoptat (într-o variantă modificată) ca imn naţional al Republicii Socialiste România prin legea nr. 33 din anul 1977.
7. „Deşteaptă-te, române” (1989 – până în prezent)
Actualul imn naţional al României este „Deşteaptă-te, române”. Versurile aparţin lui Andrei Mureşianu (1816–1863), poet de factură romantică, jurnalist, traducător, orator şi tribun al perioadei care marchează „Revoluţia română de la 1848”. Poemul „Un răsunet”, a fost redactat şi publicat în alfabet chirilic în revista „Foaie pentru minte, inimă şi literatură” nr. 25 din 21 iunie 1848, după prima parte a Proclamaţiei de la Islaz. A fost pus pe note de Antonie Pantoleon Petroveanu (Anton Pann, 1796–1854), poet şi etnograf, cărturar, cântăreţ şi autor de manuale de muzică. A fost cântat pentru prima dată la Râmnicul Vâlcea, pe 29 iunie 1848, la aproximativ doua săptămâni după izbucnirea revoluţiei în Ţara Românească. Versurile şi aranjamentul îi aparţin lui Andrei Mureşianu, iar Anton Pann este creditat ca autor al muzicii imnului. Cu toate acestea, Gheorghe Ucenescu, un dascăl la primul gimnaziu românesc braşovean susţinea că el este autorul muzicii.
Potrivit documentelor vremii, în Raportul nr. 10 al Comisarului extraordinar al districtului Vâlcea, Dimitrie Zăgănescu, informa Ministrul Trebilor din Lăuntru al Ţărilor Româneşti că la 29 iulie 1848, s-a organizat în Grădina Publică Zăvoi de la poalele Capelei din Râmnicu Vâlcea, o manifestare patriotică, de către un grup de tineri revoluţionari paşoptişti conduşi de Anton Pann. Atunci s-a intonat oficial, pentru prima dată, cântecul revoluţionar „Deşteaptă-te, române!”. Lângă de comisarul Zăgănescu se mai afla cu aceasta ocazie şi prefectul judeţului, alături de Garda Naţionala – despre care ni se spune că „a tras salve de arme detunătoare”.
Prima înregistrare a melodiei s-a făcut pe disc de vinil, în 1900, în S.U.A., în interpretarea solistului Alexandru Pascu. Abia în 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri din Bucureşti reunită cu fanfara Regimentului Ştefan cel Mare din Iaşi au realizat cea dintâi înregistrare instrumentală. În acelaşi an, corul „Ion Vidu” din Lugoj a înregistrat pentru prima dată pe disc varianta corală.
„Deşteaptă-te, române” a devenit cu timpul cântecul-simbol în perioadele cele mai grele din istoria României. Imnul a fost intonat în timpul Războiului de Independenţă, în Primul Război Mondial şi la Marea Unire din 1918. A fost, de asemenea, intonat în al Doilea Război Mondial. Cântecul „Deşteaptă-te române!” a fost interzis după instaurarea regimului comunist, timp de aproape o jumătate de secol. A fost cântat, însă, în timpul revoltei de la Braşov, din 15 noiembrie 1987 şi în timpul Revoluţiei din decembrie 1989. „Deşteaptă-te române!” a fost ales imn naţional al României, fiind consacrat prin Constituţia din 1991. Conform Constituţiei României, Imnul Naţional este considerat simbol naţional, alături de drapelul tricolor, stema ţării şi sigiliul statului.
Iată ce ne relatează istoricul literar Ştefan Cazimir despre actualul imn naţional: „«Deşteaptă-te, române!» a fost intonat pentru prima dată în seara de 21 decembrie 1989, în Piaţa Universităţii, undeva pe la Hotelul Intercontinental. E adevărat, oamenii nu-l ştiau prea bine, dar ştiau în schimb melodia. Cunosc acest amănunt pentru că am fost de faţă când s-a intonat. «Deşteaptă-te, române!» nu a fost propus de niciun CPUN. A venit de la sine, prin voinţa oamenilor. „Deşteaptă-te, române!” a devenit oficial Imnul României în anul 1991, odată cu adoptarea noii Constituţii, în care este menţionat şi astăzi, la articolul 12 – Simboluri naţionale.”
*
„Deşteaptă-te, române”, imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe. Articolul 9, din „Legea nr.75/1994” prevede că în interpretarea vocală prescurtată, imnul naţional al României se intonează potrivit textului şi partiturii prevăzute la Anexa nr.3, din actuala constituţie a României. Imnul în întregimea lui este prevăzut in Anexa nr.2. În interpretarea fanfarelor sau a altor formaţii instrumentale, muzica imnului naţional se intonează o singura dată. La ocazii festive se interpretează doar strofele 1, 2, 4 şi 11. După cum se poate observa, conform poemului original, acestea nu sunt succesive. Prima strofă a imnului nostru naţional are o semnificaţie deosebită, chiar dacă a fost scrisă cu mai bine de un secol şi jumătate în urmă, făcând un puternic apel la conştiinţa cetăţeanului român, care mişcat de schimbările parvenite după evenimentele din decembrie 1989, trebuie să-şi construiască un nou ideal, să lupte pentru păstrarea integrităţii patriei sale, pentru prosperitate, reintegrarea în structurile europene şi pentru a preda generaţiilor viitoare o ţara respectată de străini, un partener demn, egal şi admirat de restul statelor lumii, cu o imagine pozitivă a României, aşa cum o merităm de fapt.
DEŞTEAPTĂ-TE, ROMÂNE!
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţa-n libertate ori moarte!” strigă toţi.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători!
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!
Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
*
Există şi o versiune destul de reuşită în limba engleză, cu toate că legea română nu permite nicio traducere a imnului în alte limbi decât cea românescă.
AWAKEN THEE, ROMANIAN
(Romanian anthem)
Awaken thee, Romanian, shake off the deadly slumber
The scourge of inauspicious barbarian tyrannies
And now or never to a bright horizon clamber
That shall to shame put all your nocuous enemies.
It’s now or never to the world we readily proclaim
In our veins throbs and ancestry of Roman
And in our hearts forever we glorify a name
Resounding of battle, the name of gallant Trajan.
Do look imperial shadows, Michael, Stephen, Corvinus
At the Romanian nation, your mighty progeny
With arms like steel and hearts of fire impetuous
It’s either free or dead, that’s what they all decree.
Priests, rise the cross, this Christian army’s liberating
The word is freedom, no less sacred is the end
We’d rather die in battle, in elevated glory
Than live again enslaved on our ancestral land.
*
29 iulie, Ziua Imnului Naţional al României
În 1998, Parlamentul României a hotărât ca ziua de 29 iulie să devină „Ziua Imnului Naţional al României”. Acest lucru s-a datorează faptului că la 29 iulie 1998 se împlineau 150 de ani de când s-a cântat pentru prima dată „Deşteaptă-te, române!”.
Data de 29 iulie a fost proclamată, în conformitate cu Legea nr. 99/1998, Ziua Imnului Naţional al României – „Deşteaptă-te, române!”, simbol al unităţii Revoluţiei Române de la 1848. Imnul a fost folosit pentru o scurtă perioadă şi de Republica Moldova în diferite ocazii solemne (între 1917-1918). Între anii 1991-1994 a fost declarat imn naţional dar a fost înlocuit cu imnul „Limba noastră” care funcţionează şi in prezent.
_________________
Notă: Conţinutul acestui material nu este oficial şi are doar un caracter informativ. Toate imnurile României, de la 1862 până în prezent se pot asculta pe youtube la adresa:
George ROCA
Oradea, România, 29 Iulie 2015
Sydney, Australia, 29 Iulie 2016
Auckland, Noua Zeelandă, 29 iulie 2017
Wateloo, Australia, 29 Iulie 2021
Frankfurt, Germania, Iulie 2022
Ziua Imnului Naţional al României
————————————————
BIBLIOGRAFIE
- https://en.wikipedia.org/wiki/Pe-al_nostru_steag_e_scris_Unire
- https://wikimili.com/en/Pe-al_nostru_steag_e_scris_Unire
- https://en.wikipedia.org/wiki/Maastricht
- https://web.archive.org/web/20091026231048/http://geocities.com/vaso_tole/Albanian/NationAnthem-AL.html
- https://yoda.wiki/wiki/Pe-al_nostru_steag_e_scris_Unire
- https://everything.explained.today/Pe-al_nostru_steag_e_scris_Unire/
- ANDRIEŞ-TABAC, Silviu, Simbolurile Republicii Democratice Moldoveneşti (1917-1918). Interpretări semantice, Muzeul Naţional al Moldovei, Chişinău, 2008
- BĂLAN, Petru Cristian, Enciclopedia imnurilor de stat ale țărilor lumii, Editura Ploiești, Mileniul III, 2008.
- BĂLAN, Petru Cristian, Imnurile țărilor din Uniunea Europeană, carte editată de Consiliul județean Prahova și de Biblioteca județeană „Nicolae Iorga”, Ploiești, 2008.
- CAZIMIR, Ştefan, „Mie îmi place «Trăiască Patria!»“, Interviu, ziarul Adevărul, 4 octombrie 2011. adevarul.ro/news/societate/cazimir-mie-place-traiasca-patria-1_50ad7ad77c42d5a66395f171/index.html
- COMITETUL ADUNĂRII CONSTITUANTE, Constituţia României, Editura Lumina Lex, Bucureşti, România, 1998
- MÂNDRILĂ, Costan, Interviu cu Raoul Şorban (Imnul Israelului este Cucuruz cu frunza-n sus cules de tata!) https://www.youtube.com/watch?v=hBczbwE3xiI
- PANN, Anton, Povestea vorbei, Prefaţă de Virgiliu Ene, Editura Porto-Franco, Galaţi, România, 1993, p.IX
- ROCA, George, Simbolurile heraldice ale noii steme a României, Revista „Mihai Eminescu”, Nr.4, Sydney, Australia, 1992, p.101-105
- ROCA, George, Însemnele statului român contemporan, Revista „Clipa”, Editia: 1189 – 7 Decembrie, 2015 – Anul XXV » Editoriale, Anaheim, California, SUA
http://www.clipa.com/a15672-206-NSEMNELE-STATULUI-ROM194-N-CONTEMPORAN.aspx
- ROCA, George, Pe-al vostru steag e scris unire!?, Revista „Armonii culturale”, ISSN 2247-1545, Ediţia nr. 24, 24 ianuarie 2016, Adjud, Vrancea, România.
