O VOCE VIGUROASĂ, INCONFUNDABILĂ

0
9
youngsuk_park

youngsuk_parkLa fel ca şi în alte ţări ale lumii, exegeţii literari revin aproape ciclic invocând criza poeziei (sau, după caz, starea critică a acesteia) ca o scuză pentru excesul de cacofonii literare care inundă piaţa prin reviste, ziare şi prin enorma cantitate de cărţi de poezie care apar an de an.

O situaţie similară a fost subliniată de mulţi critici literari sud coreeni confruntaţi cu o diversitate confuză a poeziei coreene contemporane. Unii dintre aceştia[1] consideră scena poetică sud-coreeană actuală destul de înşelătoare şi greu de categorisit datorită pluralităţii stilurilor şi fomelor abordate, ca şi culturii de masă căreia i se acordă un interes deosebit în mediile culturale ş literare din această ţară. Unii sunt de părere că, pornind de la anumite criterii de tip elitist, ajunge să constatăm pluralitatea de forme şi expresii poetice oarecum în contradicţie cu tendinţele acestor vremuri, precum şi cu manifestările din viaţa individuală şi cea naţională. Toţi sunt, însă, până la un punct, de acord că poezia sud-coreeană de azi are o voce cu totul distinctă faţă de cea de ieri, iar poezia viitorului va diferi de cea de azi atât prin conţinut, cât şi prin forma sa.

Exegeţii şi criticii literari sud-coreeni au încercat, nu întotdeauna cu succes, să cuprindă pluralitatea vocilor poetice de azi în diverse categorii şi grupări. Unii dintre ei sunt de părere că poeţii sud-coreeni contemporani ar aparţine unor grupări etichetate drept tradiţionaliste, moderniste, experimentaliste.

În opinia altora, la cele trei categorii de mai sus se mai adaugă cea a aşa-zişilor „poeţi spiritualişti”, curent ilustrat de creaţia poetică remarcabilă a lui Park Je Chun[2].

Totuşi, sunt mulţi dintre cei care preferă să considere şi curentul spiritualist ca aparţinând grupării tradiţionaliste, iar ca argumente invocă faptul că mulţi poeţi din această grupare găsesc în tradiţia poetică coreeană o relevantă deosebire sub aspectul tematicii, manierelor de exprimare literară şi al tehnicilor folosite. De asemenea, se arată că, indiferent cât de mult ar încerca aceştia să scape complet de sub influenţa tradiţiei literare, care este cuprinsă în mare parte în limbajul poetic folosit, demersul lor nu este unul complet reuşit. Aceasta pentru că limba nu numai că este o purtătoare a tradiţiilor, literaturii şi a culturii, ci şi o lentilă prin care vedem lumea şi universul înconjurător.

În acelaşi timp limba este şi o modalitate de exprimare a propriei noastre fiinţe, a trăirilor şi sentimentelor pe care le avem. Vitalitatea şi frumuseţea, precum şi sonoritatea, inerente limbii coreene se regăsesc în poezie, întrucât sensurile  şi frumuseţea poeziei se întreţes cu fibra limbii.

Poeţii aparţinând grupării tradiţionaliste şi-au îndreptat privirea spre aşa-zisele abordări spirituale în poezia lor. Unii dintre ei abordează  subiecte şi teme de tip tradiţional, îşi reexaminează şi restabilesc relaţii intime cu natura, dar nu doar cu lumea fizică, adică cu lumea naturală, ci şi cu cea a speculaţiei metafizice. Totodată, credem că, pe lângă explorarea limbii şi culturii coreene, ei sunt în căutarea de impulsuri lirice, de metafore şi imagini, care să confere cea mai potrivită expresie propriilor lor îndoieli, speranţe, viziuni şi sentimente.

Am recurs la această succintă trecere în revistă a ceea ce consider că este definitoriu pentru poezia sud-coreeană contemporană în încercarea de a sugera că poeta Youngsuk PARK, al cărei debut editorial s-a petrecut în România, la sfârşitul anului trecut, prin publicarea, la Editura Sedan, a volumului bilingv (englez şi român) „Portretul unei fete/ The portret of a girl”[3] se înscrie în aceste căutări de înnoire continuă a limbajului său poetic, fără, însă, a  neglija sau trece cu vederea spaţiul bogatei şi diversei tradiţii poetice din ţara sa de origine. Asta pentru că, în opinia noastră, poeta este preocupată deopotrivă de problemele intime ale individului, de condiţia umană, în ansamblul ei, dar şi de marile probleme, complexe şi grave, ale umanităţii pentru care încearcă găsirea celor mai adecvate răspunsuri. Recentul ei volum nu este, totuşi, deloc axat pe probleme sociale sau cele de ordin politic, poate şi datorită faptului că, trăind mai multă vreme departe de realităţile din propria ţară[4], ea n-a fost obligată să se confrunte cu ele. Lectura poemelor cuprinse în acest volum ne sugerează preocuparea autoarei de a internaliza realitatea externă şi semnificaţia acesteia sub forma unor chestiuni ontologice, pentru că poeta pare a fi angajată în explorarea „frontierelor conştiinţei umane”, creaţia sa poetică evitând cu abilitate şi har abordări comune sau superficiale. Cred că există o legătură uşor detectabilă între poezia semnată de Youngsuk Park şi geniul poetic coreean, exprimat în  creaţii de tip hyangga, kayo, sijo şi kasa, ea făcând cu multă convingere şi har legătura dintre aceste forme tradiţionale şi poezia sud-coreeană contemporană. Youngsuk PARK este un poet de o uriaşă sensibilitate, care încearcă să-şi explice şieşi lumea în care trăieşte, sensurile acesteia şi impactul  pe care această lume înconjurătoare îl are asupra sentimentelor pe care le nutreşte.

Lectura poeziilor ei sugerează legături viabile cu tradiţiile budiste şi taoiste coreene, dar şi cu literatura clasică a acestei ţări. Autoarea foloseşte un limbaj extrem de plastic şi de suplu, iar întreaga sa poezie sugerează o remarcabilă intuiţie estetică. Pentru cititorul român mai puţin cunoscător al tradiţiilor bogate şi complexe ale lumii din care ea provine, poate că multe dintre aceste trăsături sunt mai puţin sesizabile. Nu putem, totuşi, să nu remarcăm spiritul şi imaginaţia sa, prezenţa a numeroase elemente ce ţin, cum spuneam, de gândirea budistă  şi taoistă, dar şi legătura cu creaţia poetică din alte spaţii, îndeosebi cu poeziile nord-americancei Emily DICKINSON.

Nu putem, de asemenea să nu remarcăm şi destul de frecventa introspecţie propusă de poetă, care reflectă, în opinia noastră, confruntarea cu propriul eu, dar şi meditaţia interioară şi profundă privind condiţia umană.

În acelaşi timp, ea ne invită să sesizăm şi faptul că explorează frecvent lumea ce-i populează viaţa de zi cu zi, nu ca un gest gratuit, ci ca o încercare de a face legătura, prin intermediul versului ei, cu oameni şi lucruri, dar şi cu întâmplări îndepărtate în timp şi spaţiu.

Descoperindu-i acestea, dar şi multe alte trăsături ale scrisului său poetic, mi-am dat silinţa de a-i traduce versurile şi în limba română pentru a oferi iubitorilor de poezie din ţara noastră şansa de a lua pulsul poeziei sud coreene, dar şi de a descoperi o voce poetică profundă, sensibilă, novatoare, inconfundabilă, dar, în acelaşi timp, într-o benefică relaţie cu creaţia poetică a înaintaşilor ei.

Lectura versurilor poetei Youngsuk PARK ne face, aşadar, nu doar să o admirăm pentru calităţile ei incontestabile, ci şi să apreciem nivelul elevat, competitiv al poeziei ce se scrie astăzi în sudul Peninsulei Coreene.

[1] Vezi, în acest sens, opiniile extrem de pertinente ale renumtului poet, traducător şi strălucit diplomt Chang Soo Ko, deţinătorul Marelui Premiu Internaţional Pentru Poezie la ediţia din 2003 a Festivalului Internaţional de Poezie „Lucian Blaga” de la Cluj-Napoca, cuprinse în Prefaţa la volumul său de taduceri în limba engleză a operei poetului Park Je Chun..

[2] În opinia majorităţii exegeţilor literari din Coreea de Sud, Park Je Chun ar fi cel mai mare poet sud coreean contemporan, poezia sa fiind tradusă în numeroase limbi, locale şi de circulaţie internaţională, iar el beneiciind de recunoaştere, prin preii şi distincţii, pe o scară largă. Din păcate, din câte ştiu, până în prezent poezia sa nu a fost tradusă şi în limba română.

[3]Youngsuk Park, Portretul unei fete/The portrait of a girl, traducere în limba română de dr. Dan BRUDAŞCU,  Cluj-Napoca, Editura Sedan, 2010.

[4] Poeta Youngsuk Park a trăit multă vreme în SUA, iar vreme de cinci ani, până în luna mai 2010, ca lector de limbă coreeană la Universitatea „Babeş-Bolyai” şi apoi director fondator al Centrului Cultural Coreean din Cuj-Napoca, în România. Aici, dovedind o impresionantă putere de muncă, har şi dăruire, a acţionat pentru a promova valorile culturii, istoriei, literaturii şi spiritualităţii sud coreene în ţara noastră. De asemenea, este autoarea traducerii în limba coreeană a versurile cuprinse în ediţia engleză-coreeană, respectiv româno-coreeană a antologiei noastre intitulată Voices of contemporary Romanian Poets. De asemnea, poeta a iniţiat o serie de manifestări culturale, sub semnul cooperării româno-coreene, la Cluj-Naoca, Dej, Baia Mare, Ştei (jud. Bihor), participând la lansări de carte, vernisaje de expoziţii de artă caligrafică, gale de filme, expuneri, prelegeri, mese rotunde etc. Şederea sa în România a însemnat, între altele, pe lângă înfiinţarea, la Cluj-Napoca, a unui extrem de activ Centru cultural coreean, obţinerea de burse şi trimiterea a zeci de studenţi români la cursuri universitare şi de masterat la universităţi din Coreea de Sud, obţinerea de sprijin financiar pentru publicarea unor volume despre istoria şi cultura ţării sale etc.