Trăim vremuri tragice. Situația pandemiei ne sperie pe toți și ne ridică multe semne de întrebare. E foarte important să respectăm reguli, să purtăm mască și să încercăm să ne informăm din sursele veridice. Trebuie să avem grijă și de minte, dar și de suflet, iar pentru asta e nevoie de un echilibru și de puterea de a înțelege că viața merge mai departe, în noua ei formă. Știu că se adună frustrări și că ne e dor de acea normalitate pe care nu o prețuiam înainte la justa valoare, dar chiar și așa, cu mintea pe umeri, putem merge mai departe, protejându-ne pe noi și pe cei de lângă.
Pandemia ne-a luat multe din bucuriile vieții, pe care nu le vom mai primi înapoi, dar îmi doresc să nu răpească întru totul rațiunea și să nu ne îndepărteze unii de alții. Situația prin care trecem e dură, nemiloasă, vine cu surprize la care nu te aștepți și te lovește unde te doare cel mai rău. Dar chiar și așa, nu e cazul să ni se pară nouă că le știm pe toate și putem lupta. Și nu e o atitudine lipsită de curaj asta, este doar realitatea. Unitatea nu rezonează pentru noi și-am face orice doar ca să ne fie, măcar puțin, nouă bine, nu la nivel general…
Vrem ca părerile noastre să fie așa, radicale, cum ni le imaginăm. Și-atunci la ce sens să încerci să deschizi subiecte care au din start un deznodământ fără noimă? Se știe că în conversațiile legate de politică, de religie, de medicină, mai nou, nu există un consens și nu trebuie niciodată să intri, pentru că nu vei avea vreun câștig de cauză.
La ce bun să avem impresia că le știm pe toate și le putem spune și celor de lângă, doar pentru a ne da interesanți? V-am mai zis. Cât trăim pe lumea asta mare, avem de învățat multe lucruri și e de-a dreptul periculos să ne dăm cu părerea despre ce n-avem deloc habar!
Lumea actuală ne-a împărțit. Nu că n-ar fi existat diferențe de opinie sau atitudini complicate până acum, dar în prezent abisul între oameni este mult prea pronunțat, cu virulente opinii. Eu mereu am știut că ceea ce cred și consider nu este adevărul universal valabil și viziunea mea nu e neapărat cea corectă. Ce gândim se formează în urma unui întreg sistem de informații, de trăiri și trecem prin filtrul personal totul, astfel că nu-i bine ca niciodată să încercăm să impunem, cu statut de certitudine, celor de lângă noi, propriile gânduri. Asta nu prea ai să mai vezi în societatea actuală. Abordările sunt periculoase, se nasc eroi care n-au legătura cu acest statut și toți sunt buimaci cu opiniile, cu trăirile, cu nebunia care pune din ce în ce mai tare stăpânire pe noi.
Eu cred că e bine să fim echilibrați!
S-aveți zi liniștită, dragii mei!
——————————–
Paul SURUGIU-FUEGO
București, 21 octombrie 2021
