Pentru cei care au avut extraordinara sansa sa viziteze Parcul Naţional Yellowstone, numele acestui loc minunat ne duce cu gandul la pace sufleteasca, liniste si animale hoinarind libere in natura pastrata in starea sa pura. Pentru toti ceilalti, care inca nu au avut ocazia sa experimenteze acest loc, Yellowstone, infiintat in 1872, este primul parc naţional din intreaga lume, una dintre cele mai cautate destinatii turistice din SUA.
In secolul XXI cand vizitatorul asteapta un anumit nivel de confort si servicii, cand turistul modern nu mai este satisfacut cu simplitatea cortului si a focului de tabara, parcurile naţionale si o serie de alte arii naturale protejate sunt administrate de companii care ofera o larga gama de servicii. Cu o suprafata de peste 2.2 milioane acrii, in Parcul Naţional Yellowstone lucreaza peste 2000 angajati.
Fiind o atractie turistica atat de populara, dar pentru ca tanarul aventuros nu isi permite luxul de a vizita acest loc, multi tineri decid sa imbine utilul cu placutul, si isi petrec, de obicei, verile lucrand si traind in Yellowstone. Am avut ocazia in urma cu cativa ani sa vizitam si sa lucram in acest parc, experienta a fost memorabila si greu de descris in cuvinte. Am intalnit aici oameni din toate colturile lumii, oamenii atat de diferiti cultural si spiritual; unii dintre ei veniti pentru o vara, altii care si-au petrecut intreaga viata pe teritoriul acestui parc. E surprinzator cum in acest tinut dominat de sancritatea mamei natura, continentele nu mai sunt despartite de ape, granitele naţionale dispar, culoarea pielii, limba sau varsta isi pierd individualitatea, si cu totii devin parte din ceea ce angajatii din parc obisnuiesc sa numeasca “cultura Yellowstone”.
Ii vei gasi pe cei ce traiesc aici muncind, luand masa si petrecandu-si timpul liber impreuna, fara nici cea mai mica discriminare etnica sau culturala. Acest fenomen e mai mult decat o cultura, e o stare de spirit. Pe langa aceasta tendinta de unitate, cred ca ce m-a marcat cel mai mult a fost faptul ca de la managerul general pana la paznicul de noapte, cu totii afiseaza aceasta bunavointa iesita din comun si poarta neincetat un zambet sincer pe buze. Nu e vorba de maniere sau cerinte profesionale, cu totii se manifesta in acest fel, pentru ca, fie ca isi doresc sau nu sa devina asa, incet – incet se transforma in persoane extrem de sociabile, agreabile si binevoitoare. Sunt o serie de factori ce contribuie la aceasta “cultura”: natura si aerul curat, sentimentul de a apartine de ceva atat de maret, buna dispozitie ce pune stapanire pe toti in momentul in care pasesc in acest tinut si, nu in ultimul rand, a fi fortati sa convietuiasca in relatii atat de stranse cu toti cei din jur. Ca si angajat, conditiile de cazare sunt asemanatoare cu caminele studentesti, iti imparti camera cu unul, doi sau trei colegi, iar dusurile si toaletele sunt la comun. In aceasi maniera, exista o cantina a angajatilor, cu program stabilit pentru fiecare masa, cand indiferent de momentul zilei, la masa de vis a vis sau pe scaunul de langa tine vei zari un chip familiar si vei mai impartasi din parerile si experientele formate. Pentru multi, poate ca acest mod de viata nu este cel mai agreat, dar de fapt aceasta aparenta invadare a spatiului propriu iti ofera sansa sa descoperi noi culturi si sa-ti faci propria cultura cunoscuta. De asemenea, datorita suprafetei foarte mari, parcul este o zona izolata de lumea din exterior si pentru a ajunge intr-un oras trebuie sa conduci mai mult de o ora. Bineinteles ca acest lucru va mentine relatile existente pentru ca esti fortat sa iti petreci timpul pe acelasi teritoriu pe toata perioada sederii aici.
Chiar daca sezonul e pe terminate, nimeni nu se abtine in a face noi prieteni si indiferent cat de grea sau usoara a fost ziua de munca, cu totii gasesc taria sa se bucure de acel incredibil apus de soare.
Laura Bacila
