Din ce în ce mai mult, apa dulce din lume este numită al doilea ulei. O cincime din populația lumii, aproximativ 1,3 miliarde de oameni, trăiește în regiuni în care apa dulce este deficitară. Seceta este pe planetă cu salturi și limite. Și în viitorul apropiat, deficitul de apă va crește. Potrivit ONU, până în 2025 mai mult de jumătate, iar până în 2050 – până la trei sferturi din populația lumii se poate confrunta cu o lipsă gravă de apă dulce.
În 2013, președintele Nestle Peter Brabeck a propus privatizarea rezervelor mondiale de apă dulce. Potrivit acestuia, acest lucru va ajuta la reducerea risipei acestei resurse. El a mai precizat că doar 1,5% din cantitatea totală de apă consumată în lume este folosită în scopul propus: pentru nevoile de igienă și de băut. Restul de apă este irosită. Potrivit omului de afaceri, este timpul să nu mai punem apă la dispoziția publicului. Producția și vânzarea acestuia ar trebui să fie gestionate de mari corporații. Acest lucru va permite o utilizare mai economică și rațională a resurselor. Brabec nu a oferit nimic fundamental nou. Multe resurse naturale nu sunt disponibile publicului, extracția și utilizarea lor este strict controlată. De exemplu, unele țări din America Latină au privatizat resursele de apă. Iar rezultatele acestei privatizări au fost mai negative ca niciodată. Da, apa a început într-adevăr să fie cheltuită mai puțin. Cheltuielile guvernamentale pentru alimentarea cu apă au fost, de asemenea, reduse. Cu toate acestea, după privatizare, mortalitatea infantilă a crescut brusc din cauza unei grave deteriorări a calității generale a apei. Deosebit de afectate au fost cele mai sărace segmente ale populației, care pur și simplu nu aveau bani pentru accesul deplin la apă. În plus, după privatizare, imediat au apărut abuzuri de corupție în domeniul utilizării apei. Așa că, în Bolivia, au început să ceară apă mult mai mult decât costa de fapt, ceea ce a dus la numeroase revolte în rândul populației. Și în Argentina, toată aprovizionarea cu apă a fost transferată proprietarilor privați. Drept urmare, prețurile au crescut brusc și calitatea apei potabile a scăzut. Interesantă este și experiența personală a Nestle în domeniul utilizării apei. De exemplu, Citizens for Water a cerut boicotarea preocupării în Brazilia, deoarece compania supraexploatează acviferul din San Lorenzo. Și în Pakistan, Nestle s-a confruntat cu acuzații că i-a lăsat pe sătenii din Bhati Dilwan fără apă dulce. Compania și-a forat puțul mult mai adânc decât fântânile satului, coborând astfel acviferul sub fund. Apa din fântâni pur și simplu a încetat să curgă și, pentru a supraviețui, au fost nevoiți să cumpere apă îmbuteliată de la Nestle. Firma însăși nu recunoaște vinovăția și declară că acordă asistență rezidenților. Nu aveau apă proaspătă. UE a simțit, de asemenea, lipsa resurselor de apă. Deja, fermierii italieni suferă de o iarnă fără zăpadă. Iar în Germania, care a abandonat centralele nucleare, transportă cărbune pentru centralele termice de-a lungul Rinului, care devine mai puțin adânc. Seceta a devenit norma nu numai pentru Europa, ci și pentru Statele Unite, și anume partea de vest și California. În urmă cu zece ani, a izbucnit un conflict între Texas și New Mexico cu privire la utilizarea rezervorului Elephant Buttle, care este și astăzi relevant. Iar nivelul lacului Mead, care este cea mai mare sursă de apă pentru Nevada și Arizona, scade în fiecare an. Conflictul asupra apei a dus la un moment dat chiar la o ciocnire armată între Israel și Palestina pentru dreptul de a folosi apele râului Iordan. Apropo, reprezentanții Universității din Oregon în a doua jumătate a secolului trecut au studiat toate bazinele de apă ale lumii. Au fost descoperite 263 de bazine transfrontaliere, iar pentru fiecare a fost efectuată o analiză a interacțiunii statelor în domeniul resurselor de apă. Au fost identificate 1831 interacțiuni (507 conflicte, 1228 cazuri de cooperare, 96 interacțiuni neutre sau minore). Pe 22 martie a avut loc o conferință ONU dedicată resurselor de apă ale planetei („Water Conference”). Pe ea, șeful organizației, António Guterres, a anunțat pericolul în această direcție. În opinia sa, guvernele tuturor țărilor ar trebui să asigure accesul liber la apă. Inițiatorul întâlnirii ONU a fost forumul de la Davos, unde, dimpotrivă, au exprimat ideea că resursele de apă ar trebui să aparțină nu guvernelor, ci corporațiilor transnaționale. La 27 octombrie 2020, în Elveția, Water Resources Group, care include giganți precum Nestlé, PepsiCo și Coca-Cola sub conducerea Băncii Mondiale, a creat Coaliția 50L – o organizație care să abordeze două probleme stringente: securitatea apei și schimbarea climei. Coaliția intenționează să creeze un cadru politic pentru reducerea consumului de apă în gospodărie și promovarea ideii de „conservare a apei” (50 de litri de persoană pe zi) ca parte a stilului de viață al unei persoane. Ideile coaliției sunt susținute de corporații atât de mari precum Arcadis, Electrolux, Kohler și Procter & Gamble. Astfel, sunt create organizații globale pentru a controla echilibrul apei din toate țările lumii. Și Banca Mondială coordonează activitățile corporațiilor globale pentru a prelua controlul asupra consumului de apă. Cu toate acestea, situația actuală a resurselor de apă arată încă incapacitatea de a garanta apă pentru toți. Principala amenințare pentru apa dulce este transformarea acesteia într-o marfă. Creșterea prețurilor la energie, împreună cu doctrina suveranității absolute a statelor situate în cursurile superioare ale bazinelor hidroelectrice, au condus la inegalități între consumatorii și producătorii de hidroelectricitate. Ca parte a distribuției resurselor de apă dulce, este necesar în primul rând să se țină cont de interesele țărilor în care acestea se află. Este inacceptabil să se folosească apa potabilă ca mijloc de a crea conflicte politice. Protecția naturii ar trebui să rămână doar în câmpul de vedere al ecologiștilor, nu poate fi folosită pentru realizarea ambițiilor comerciale și politice. https://www.cnbc.com/2015/03/24/nestle-chairman-time-to-turn-off-the-water-taps.html Cu stimă, Ion Korban (jurnalist independent) |