In peregrinările mele prin Moldova din stânga Prutului am avut ocazia să cunosc mulți români basarabeni cu dragoste de Țară. Dintre aceștia îl amintesc pe marele artist plastic Pavel Guțu, din Chișinău, a cărui biografie/evoluție o reproduc in rândurile următoare ale artistului, așa cum o scrie el:
”Școala sovietică de Arte din anii 1970-1980 m-a influențat să încep creația artistică cu realismul impresionist și simbolismul figurativ, care este și bază în arta monumental-decorativă. Apoi, viața în societatea cu dictatură sovietică și atitudine șovină a rușilor față de alte națiuni ocupate prin războaie și politici înșelătoare de rusificare – distructive și derutat de la dezvoltarea naturală, pentru civilizație și culturile ne-ruse ale coloniilor (republicilor) din URSS, m-au condiționat să fac artă critică.
Disidența mea a început din 1979, fiind student la Arte în Kiev, când am scris o scrisoare de protest contra rusificării, adresată CCPCUS. Din 1982, m-am opus, cu discursuri identitare, studenților de la Colegiul Național de Arte din RSS Moldovenească unde, ca profesor, am predat materiile de specialitate în limba română (numită ”moldovenească” de regim)…”Tovarășu Guțu, completați registrul în limba rusă !“- mă avertiza mereu șeful de studii al Colegiului, prin bilețele lăsate în registru, începând cu 1982. Eu mă prefăceam că nu-l aud, el organizându-mi o înfățișare la agentul KGB, aflat în școală… Apoi, în 1984, în studioul meu de la subsolul căminului studențesc, agenții KGB au descoperit ”spontan” tablourile mele de artă critică: ”PRODUCEREA MANCURTULUI”,”A DOUA RĂSTIGNIRE și FORMULA DICTATURII, când, în mod violent, au spart ușa, căutând sanguina (creionul-n.a.) cu care s-a scris, pe pereții unicei edituri în republică, ce aparținea CC PC al RSSM: „Mai bine să murim, decât să fim rusificați“ (ideea cred că a fost a unui student de-al meu). Din aceste motive, în 1984, familia mea, cu un copil în vârsta de un an, a fost dată afară din apartamentul social obținut în mod legal, aflat în gestiunea Ministerului Culturii.
În 1983-1993, am pictat peste douăzeci de picturi critice. În acești ani fiind în stres permanent, m-am îmbolnavit. Totuși, în 1992, am visat și realizat ”VISUL ARGENTIU” , tablou salvator care m-a ajutat să ies din starea de obsesie a dramaticului…
În ceea ce privește pictura în aer liber, pictez aproape continuu pentru a mă neutraliza și a găsi idei proaspete și, totodată, pentru a evita manierismul personal, deoarece sunt convins că fiecare subiect trebuie să posede o stare personală structural-cromatică, dacă nu e aceeași temă. Simbolismul critic, visul, imaginația și vibrația aerului viu în pictură m-au stimulat să ajung la teoria concepției paradoxală (posibilă în artă), denumită METAFISICA PALPABILĂ ȘI TRANSPARENTĂ (MPT), care are menirea să demonstreze INTERDEPENDENȚA aflată între materia vie și moartă, sau imaterială, memorială și cea ce intuiește o dispoziție relativ concretă, mai mult sau mai puțin vizibilă. Doream ca, prin această concepție, să fie posibilă analizarea, demonstrarea mișcării și activității omului în viața sa, cunoașterea subconștientului uman pentru al putea activa și conecta cu rațiunea, drept rezultat să-i poată da roade dacă ”investiția e pozitivă” și, în mod contrar, să-l abțină, funcționând ca un bumerang. Drept concluzie, scopul concepției este: TOT CE ESTE FAVORABIL ÎN VIAȚA OMULUI ESTE ”LIPIT” CU ENERGIA DRAGOSTEI”.
In primăvara anului viitor, expoziția sa, aflată acum in Bucuresti, va fi adusă la Ploiesti, ea putând fi vizionată și admirată in perioada 15 martie-15 aprile 2018, probabil la Palatul Culturii din Ploiești.
