Aminteam în numărul trecut de fapta retardatului ‘cela de Csibi Barna care și-a permis să spânzure, în piața publică din Miercurea Ciuc, un manechin ce-l reprezenta pe Crăișorul Munților, Avram Iancu. Iată ca fapta lui nu a rămas nepedepsită, românii au știu să-i dea o replică așa cum se cuvine. Un grup de tineri patrioți români s-a prezentat la Centrul cultural Maghiar din București și au înmânat celo de acolo o opincă românească, perechea ei fiind agățată afară, pe gardul instituției respective. Prin gestul lor au vrut să amintească maghiarilor, și nu numai lor, de fapta celor doi poznași români, sergentul Iordan și căprarul Bivolaru, cei care, în 1919, după ce armata română a eliberat Budapesta de ciuma roșie a lui Bela Kuhn, au înfipt o opincă în varful steagului unguresc ce flutura trufaș deasupra Parlamentului din Budapesta. Așa cum au notat tinerii naționaliști de la București în memoriul înaintat odată cu opinca valahă celor de la instituția maghiară respectivă, dacă armata română nu ar fi înfrânt revoluția bolșevică izbucnită în Ungaria la sfârșitul primului război mondial, astăzi Ungaria ar fi fost o a doua Siberie. Prin gestul lor, au demonstrat că mai sunt români care știu să-și țină capul sus și să nu accepte să le fie călcată în picioare onoarea și cele sfinte: țara și eroii. Din partea guvernului de la București, all quiet on the Dâmbovitza front.
Și dacă tot am ajuns să vorbim despre incompetenții lui Boc, aceștia și-au dovedit încă odată impotența lor, nefiind în stare să achiziționeze pentru statul român obiecte deținute de Emil Cioran, una din gloriile culturii române, obiecte scoase la licitație în Franța. Instituțiile abilitate, și mă refer aici la Ministerul de Externe și la Institutul Cultural Român, și-au pasat unul altuia pisica moartă. Ba că n-ar fi știut de licitație, ba că nu sunt bani, ba una, ba alta. Ciudat este faptul că în fruntea acestor instituții tronează doi intelectuali, Teodor Baconschi , respectiv Horia Roman Patapievici iar bugetele lor sunt destul de ridicate. Dar banii sunt pentru alte priorități: plimbarea unor pupincuriști pe la diferite simpozioane internaționale sau publicarea unor cărți în limbi străine, cunoscându-se aprioric faptul că nu vor fi citite de nimeni. Și pe vremea lui Ceaușescu se plătea cu bani grei tipărirea operelor “Genialului” și ale “Savantei” în diferite limbi, dar se găseau bani și pentru aducerea în țară a diferitelor fonduri documentare aparținând unor reprezentanți de seamă ai exilului românesc. Securitatea română poate fi blamată pentru multe operațiuni dubioase, dar întodeauna a găsit banii necesari pentru obținerea acestor manuscrise, scrisori, documente. Și nu vreau să amintesc aici decât fondurile Gafencu, Enescu, Răuță. Astăzi, la peste douăzeci de ani de la așa zisa cădere a comunismului, nu sunt bani. Guvernul român s-a făcut că plouă și anul trecut când s-a organizat o licitație Brâncuși, iată că și anul acesta s-a întâmplat la fel cu licitația Cioran. Când un stat își vântură buzunarele goale, în schimb membrii guvernului sunt putred de bogați, începi să te întrebi care ar fi soluția. ( Singura soluție, încă o revoluție ! ). Dacă Leana din Pleșcoi și-ar fi vândut o parte din colecția de high heels, cu siguranță s-ar fi găsit ceva bani și pentru documentele Cioran. Iar Gabriel Liiceanu, degeaba mormăie ca un urs cu ochii la miere. Să nu se uite că prima privatizare în România post-decembristă a fost transformarea Editurii Politice în Grupul editorial Humanitas, iar din cărțile lui Cioran s-au tras zeci de ediții ce au adus, cu siguranță, bani frumoși în buzunarul discipolului de la Păltiniș. Dar deh ! a trebuit să vină un român stabilit în America, George Brăiloiu, să spele rușinea de pe obrazul guvernului român ( nu a poporului, care suferă sub domnia unor neo-fanarioți ). Gestul omului de afaceri George Brăiloiu, care a cumpărat întreg lotul Cioran ( cu o jumătate de milion de euro ) și l-a donat Academiei Române, dovedește că mai sunt români cărora le pasă de țara lor și de valorile naționale. Între tinerii naționaliști români care au agățat opinca valahă pe gardul maghiarilor și românul – american care a returnat obiectele lui Cioran Academiei Române există o simbioză de gândire și simțire numită patriotism.
Înainte de a încheia aceste rânduri, să trecem puțin oceanul să vedem ce s-a mai întâmplat și prin Lumea Nouă. Păi, Doamna Secretar de Stat Hillary Clinton s-a gândit că n-ar fi rău să-și dea cu părerea și domnia sa despre soarta țiganilor. Pe care, în necunoștiință de cauză, sau poate intenționat, i-a tot prezentat drept romi. Acum, știm cu toții că diplomația Unchiului Sam e cam șchioapă în ultimele decenii ( cam de pe la moartea lui Reagan ), dovadă stau cele trei războaie în care s-a implicat, felul negativ în care este văzută de către alte nații, ca să nu mai vorbim de problema cu Wikileaks. Dar faptul că prima femeie în statul american ( Obama este primul barbat iar Nancy Pelosi și-a pierdut funcția ! ) folosește termenul inadecvat de rom este o ofensă adusă românilor de pretutindeni. Mai ales că nu știm în ce ….scopaj, vorba lui nea’ Tomiță Caragiu. Să nu uităm că Madame Secretary este soția fostului președinte Bill Clinton, cel care și-a adus contribuția la apariția pe harta Europei ( spun gurile rele că și-ar fi făcut antrenamentul “pictând” hărți albe pe rochița colorată a unei tinere stagiare de la Casa Albă ), a celui mai ciudat stat, Kosovo, adevărat cap de pod a islamismului pe vechiul continent și nu în ultimul rând, punct principal pentru industria tot mai înfloritoare a traficului de organe umane. Rom astăzi, rom mâine, cine va mai fi în stare să facă vreo diferență între romi ( romanii ) și români. Sau între România și Rromania. Sper să nu ajungem să vedem ziua aia, așa că, după cum am învațat de la parinții noștri, să suflăm de pe acum și în iaurt. Sau, mă rog, în ciorba lu’ Madame Secretary. Iar celor care au gânduri necinstite față de poporul român și frumoasa țară carpatină, nu le spunem, deocamdată, decât vreo patru cuvinte:
Pe loc repaus, tovarăși !