Oamenii de valoare…
Einstein ne-a transmis că, este foarte important să fim oameni de valoare. Chiar mai important decât să fim oameni de succes. Desigur, este firesc ca fiecare dintre noi să avem ţeluri diferite în viaţă, să ne placă lucruri total opuse, să fim de acord cu situaţii şi oameni care pe alţii îi scandalizează. Să aducem posibilul în locurile în care oamenii gândeau şi vorbeau doar prin prisma imposibilului, să formăm sisteme acolo unde se acţiona instinctual, sau să rupem barierele rigide ale normelor în spaţiile în care disciplina făcea legea.
A fi român în Spania…
Ce înseamnă să fi străin într-o ţară care nu-i a ta şi mai mult, ce înseamnă a fi român în Spania? Sincer vorbind, nu este foarte plăcut atunci când auzim despre românii care nu fac cinste neamului sau când ştirile despre aceştia ocupă primele pagini din presă… Dar este minunat să auzim despre românii care prin felul cum gândesc şi cum acţionează, sfiinţesc din plin locul în care se află. Sunt acea categorie de români, puţini la număr adevărat, dar care nu trăiesc doar pentru ei, ci trăiesc şi pentru comunitatea în mijlocul căreia îşi desfăşoară activitatea. Şi nu sunt cuvinte spuse doar pentru a face impresie ci sunt cuvinte încondeiate aici şi-n sufletul multora dintre noi pentru că, astfel de români există şi acţionează dezinteresat, cu pasiune, cu drag şi multă dăruire pentru binele comunităţii. Printre aceşti români de mare valoare sufletească este şi Ana-Maria Marinescu, o persoană cultă, educată, cu suflet ce nu poate fi împrumutat, un suflet de român care este legat de tradiţie şi onestitate, de forţa neamului în mijlocul căruia a trăit, unul şi acelaşi în imensitatea străinătăţii care uneori pare grea, mai grea decât tăcerea şi nepăsarea. Ana-Maria, este cea care reprezintă comunitatea românească în cadrul Centrul Hispano-Român din Corredor del Henares respectiv, Centrul Hispano-Român din Coslada şi care prin evenimentele pe care le organizează cu şi despre români, reuşeşte într-un mod extraordinar să dezvăluie spaniolilor că, tenacitatea, credinţa şi iubirea românilor faţă de ţara de origine sunt sfinte şi că, obiceiurile şi datinile străbune rod al unui îndelungat efort de cunoaştere, reprezintă un tezaur inestimabil de înţelepciune ale cărui valori şi sensuri nu se sting niciodată.
Arta populară românească, admirată la Madrid…
Un astfel de eveniment, intitulat: Expoziţia de artizanat, a avut loc luni, 20 aprilie, cu ocazia Sărbătorilor de Paşte, în cadrul Centrului Hispano-Român din Coslada-Madrid, eveniment organizat la îndemnul Anei-Maria Marinescu, de către Centrul Hispano-Român din Corredor del Henares, în colaborare cu două asociaţii din România: ART-Asociaţia Meşteşugurile Prutului şi Asociaţia Meşterilor Populari din Moldova, asociaţii reprezentate de preşedinta, respectiv vicepreşedinta acestora, Silvia Cozmâncă. Prin grija acestei doamne, renumit creator popular de împletituri prin tehnica nodurilor, produsele de artizanat trimise din România, au reuşit să uimească şi să surprindă plăcut, spaniolii prezenţi în număr neaşteptat de mare în sălile Centrului. Aceştia, au fost impresionaţi de arta noastră populară manifestată sub toate aspectele ei, de la împletituri prin tehnica nodurilor şi împletituri din paie, la ceramică şi sculpturi în lemn, de la ţesături şi icoane pictate pe lemn, la ouă încondeiate şi broderii, artă ce reprezintă o dovadă de măiestrie şi talent, o bogăţie nepreţuită de comori, pentru noi, pentru strămoşii noştri. O bogăţie pentru generaţiile care ne-au precedat, comori ce au constituit şi constitue, nu numai norme de comportare, ci şi modele de acţiune în cele mai variate împrejurări din viaţă. Alături de creaţiile unice ale Silviei Cozmâncă, au mai fost admirate şi cele ale lui Ioan Laza din Iaşi, Sonica şi Marcel Apalaghiei din Hulub-Botoşani, precum şi icoanele pe lemn ale Valentinei Acasandrei. De asemenea, au încântat privirile, iile cusute cu multă migală şi talent de către Elena Şerb, o prahoveancă cu drag de zona sa natală şi purtătorul de cuvânt al celor două asociaţii din România. Spaniolii, dar şi românii prezenţi, au avut ocazia să admire şi creaţiile meşterilor populari: Lilian Toderaşcu, Doina Jurvali, Vasilena Darie, Ionela Lungu, Iulian Mihalachi şi Ionela-Sandrina Mihuleac şi nu în ultimul rând, al celor din Republica Moldova, membrii ai asociaţiei ART-Asociaţia Meşteşugurile Prutului: Eugenia Moldovanu din Bălţi şi Parascovia Pasat din Glodeni. Momentul încondeierii ouălor de Paşte în direct, a fost susţinut de către talentata Ionela Loredana-Ghivan, de origine din Moldoviţa-Suceava, moment de admiraţie şi uimire atât pentru spectatorii spanioli cât şi cei români prezenţi.
Evenimentul de la Centrul Hispano-Român, s-a încheiat târziu, aproape în noapte, când toţi cei prezenţi au sărbătorit împreună, Sfintele Paşte. Spanioli şi români, au ciocnit ouă pregătite chiar de Ana-Maria Marinescu în roş, galben şi albastru, au savurat câte o felie pufoasă de cozonac şi câte un pahar de vin românesc, şi s-au şoptit acele cuvinte unice: Hristos a Inviat!, Adevărat a Înviat!
Tradiţiile româneşti, transmise în carate de frumuseţe…
Toate creaţiile acestor meşteri populari unici în felul lor, plini de har şi talent moştenit de la părinţi, de la strămoşii strămoşilor lor, au demonstrat din nou, specificul inconfundabil cu care poporul român se legitimează în faţa lumii. A faptului că, tradiţiile noastre vin de demult şi-şi cer dreptul de a fi, dacă nu îmbogăţite, măcar preluate şi transmise în caratele lor de frumuseţe si expresivitate. Având în vedere starea de lucruri care se perpetuează în jurul nostru, ne întrebăm şi întrebăm la rându-ne, dacă şi copiii copiilor noştri, se vor mai putea mândri să facă o asemenea aserţiune. De ce? Pentru că, tradiţiile, de toate felurile, ca expresie a fiinţei noastre naţionale, au intrat într-un con de umbră care se îngroaşă pe zi ce trece, urmare firească a dezinteresului şi uitării la care sunt sortite într-o societate cum e cea românească, preocupările spirituale fiind, prin forţa împrejurărilor, marginalizate. Tradiţiile nu trebuie lăsate să moară sub cenuşa timpului… Acest aspect al valorificării tradiţiilor, al preluării şi transmiterii lor, trebuie înţeles de către generaţiile care vin. Fără această zestre de gândire şi simţire, nu mai suntem noi. Ne vom aminti că suntem români, prin ceea ce avem mai de preţ, prin tradiţiile care, preluate de copiii noştri cu talent şi ingenuitate, trebuie redate vieţii pentru a dura în timp. Dacă reuşesc să supravieţuiască, e doar rodul muncii pătimaşe a unor oameni ce sfinţesc locurile unde vieţuiesc şi muncesc.
Lacrimile pe care le vedem pe faţa oamenilor încercaţi de vremuri acasă, în România, sunt îndemnul cel mai sincer care ni se poate adresa, de-a nu uita ce ne-au dat cei dinaintea noastră să ducem mai departe pe firul timpului drept, tezaurul sufletului lor, tradiţiile pe care alţii, de pe alte meleaguri străine, ar fi de-a dreptul fericiţi să le aibă. Doar aşa vom fi demni să vieţuim indiferent în ce colţ din această lume cenuşie suntem, cu dor de plaiurile unde s-a zămislit neasemuita alcătuire de cuvinte româneşti: ,,Pe-un 
picior de plai, pe-o gură de rai…”.
