Nu scuip în sus
când grijile mă apasă,
nu spun apus
când dorm sub masă.
Nu stau în faţa vântului turbat
să privesc spre astre,
nu întreb cine-i vinovat
de aceste dezastre.
Ce contează cum am dormit,
sau de-s clipele senine
când speranţa a devenit un mit,
iar bucuriile ruine …
se ară pe vechile vetre
când bogaţii aruncă în noi cu … pietre.
Guvernul
Nu mai visăm o indexare
şi dormim mai cumpătat,
guvernul pe noi mereu ne sare …
mai contează dacă am mâncat!
Braţele, când le desfac,
cuprind numai eterul
şi sunt ca un însingurat copac,
care cunoaşte efemerul.
Nu contează de e zi ori noapte,
camerele sunt tot reci,
tu le-ai luate pe toate
când cu valuta te întreci.
Şi ai mai lua încă ceva,
viaţa chiar de s-ar putea.
