Născută din cuvântul de aur al autoarei Aurelia Rînjea, cartea PIANO NOBILE vede lumina zilei la editura Stef din România, în luna ianuarie, a anului 2023.
Poezia reprezintă pentru poeta Aurelia Rînjea o formă existențială, o stare de a fi care o întregește și care face parte din structura sinelui autoarei, nelăsând nici o urmă de îndoială că aceasta i-a fost dată în dar celest, pentru a fi un dialog subtil cu divinitatea. „Poezia e pretutindeni / În libertatea zborului / Unui gând / A zmeului de hârtie / Ce-mi poartă dorința / În respirația muntelui de sare / În cântecul de frunză / Desprins din neputința ei / De a deveni arbore / În privirea unui copil / Care mângâie stelele / Din lumea ta lăuntrică / Unde faci pace cu tine / Și cu Dumnezeu / În povestea în care / Descoperi că nu ești singur” (Universal).
Pianul divin este „O vibraţie ce trece dincolo de înţeles, de raportare a individualului în universal, a finitului în infinit, o simbioză de spirit şi materie cu rezonanţă în universul paralel, lăuntric, căruia nu-i putem măsura abisul. O formă de rostire şi de rostuire de la amplu la adevărat, de la grav la acut, de la profunzime la elevaţie, ca o răsfrângere a fiinţei în absolut.Un limbaj ce sporeşte semantic la fiecare nouă percepţie. O geneză pe care Creatorul o recompune mereu, în alt timp, sub alte forme, pe alte niveluri. Corzile lui, adică stringuri, vibrează în fiecare din noi, dându-ne dimensiunea adevăratei noastre fiinţări” (Pianul divin).
Volumul PIANO NOBILE adună în paginile sale existența exprimată într-o multitudine de forme și trăiri. „Existența este una singură. Ea se exprimă în milioane de forme” (Osho). Muzica sufletului se aude în surdină pe ritmul emoțiilor trăite, ce sălășluiesc în interiorul eu-lui poetic al scriitoarei Aurelia Rînjea. Uneori această muzică devine un vals al inimii, ce dansează pe aripi de îngeri, dinspre cer spre pământ și invers, cântat pe clapele de argint ale pianului sufletului, ce levitează în universul infinit.
Compozițiile se desfată în scrieri de intensitate, pe acorduri înnobilate de speranțe și vise, într-un alint al sufletului însetat de iubire. Partiturile se scriu de la sine, una după alta, se atrag magnetic într-un dans de replici, pe nisipuri adolescentine de incertitudini și gesturi într-un festin regal: „Sfâșietor dansul / Unei femei singure / Clapele pianului curg / Pe umerii ei / Rostogolindu-se / Ca un soare / Scăpat din cer în alt cer / Degetele compun / Triolete invizibile / Pe pielea ei / Lăsate libere / În voia sărutului” (O muzică).
Dincolo de stele și ceruri, se scriu de seara până dimineața povești de pe un alt tărâm, într-un scenariu lăuntric, ce străfulgeră legământul sfânt al creației, reeditând aceeași regăsire întru singurătate, „În singurătatea de sticlă / Trage cerul peste / Refrenul de iarbă” (Nu e de vânzare).
Lacrimi curg discret, printre gene de lumină, în acorduri divine pline de emoție, adăpând răsăriri de muguri primăvărateci, într-un refren ce este cântat de fiecare dată altfel și totuși mereu cu aceeași bucurie. „Voi împrimăvăra / Cuvintele / Le voi așeza / Precum casele / Cu numere pare / În ramuri de liliac” (Pirueta).
Melodiile poetice se scriu între intersecții de menuet, pe răspântii de vise îngemănate, cu simetrii ce ard precum o torță într-o continuă căutare. Un vis furat cere o îmbrățișare stelară, într-o evadare dintre două singurătăți, menite să danseze împreună. „Odată ridicăm cetăți / Din nerostile tale / Acum doar între capitole / Stăm de vorbă / În rest mă respiri / Și mă porți de mână / Până la marginea cerului” (Dialog subtil).
O horă de sunete rare se încinge la poarta sufletului poetei, nelăsând sonata toamnei să înflorească. Și oricâte ploi și lacrimi se preling dus-întors în cuvânt, o briză de dragoste dansează desculță, pe un fir de lumină. „Ca un copil alerg / Printre virgule și furnici / Să-i dau un ram de lumină / Din poemul cu noi” (Dinspre tine).
Și oricâte șoapte captive dau să evadeze într-un neastâmpăr existențial, creația se înalță vrednică, precum un soare pe tărâmul iubirii eterne, luminând peste timpuri. „Mereu un vis / Se naște între / Două bătăi de inimă / Timpul rescrie secunda / O iubire se înfiripă / O scară nevăzută / Urcă la cer / Poetul pășește pe ea / Cu luna pe umăr” (O scară).
Distinsa poetă Aurelia Rînjea este un maestru magician al cuvântului, cu care vrăjește cititorul, într-o ploaie elegantă de lumină, ce dansează pe ritmul inimii autoarei. Versurile se așează singure pe portativul sufletului, împlinind triumfal simfonia setei de cunoaștere, pentru a satisface cele mai rafinate gusturi.
În volumul de poezii PIANO NOBILE al autoarei Aurelia Rînjea, asistăm la o nuntire elevată a creației, în care adevărul, îmbrăcat în haina nupțială a metaforei, se unește cu bucuria sufletului, dansând pe clape de iubire un nobil vals. „Poezia este arta de a uni plăcerea cu adevărul” (Ayn Rand).
Sincere felicitări autoarei și viață eternă superbului său volum!
Johnny Ciatlos-Deak
membru al Uniunii Jurnaliștilor Independenți din România
senior editor Globart Universum Publishing House, Canada
