În semeția sa, omul, uitându-se în jur și până unde poate bate privirea și imaginația, crede că este stăpânul incontestabil al acestei lumi în care trăiește. Până la un punct e îndreptățit. Omul este singura ființă creatoare de idei, concepte, obiecte de artă și invenții. Cu toate acestea, nu de puține ori trebuie să facă plecăciuni, atât în fața misterelor care ne înconjoară, precum și în cele ale marelui și minusculului univers. Un loc important îl ocupă, cu precădere, omul, cea mai mare taină.
Putem numi misterele oricum, taină, secret, enigmă, necunoscut, neînțeles, dar ele există, sunt la tot pasul. În tăcerile din noi se aude uneori un glas care te întreabă „cum poți afla chiar negânditul și inexistentul”? Aceste frământări ale gândurilor noastre trosnesc din încheieturi în căutarea unor răspunsuri. Nu am apărut întâmplător pe acest pământ și nu putem sta nepăsători la fenomenele ce ne înconjoară.
Așa se face că, în hârjoneala ideilor din mintea noastră, uneori se naște ceva neașteptat. Îmi vine în minte un moment amuzant. Unui grup de copii i s-a spus să adreseze o întrebare lui Dumnezeu. Un copil a întrebat: „Doamne, când ai făcut girafa, ai greșit că i-ai făcut gâtul atât de lung sau așa ai vrut Tu?” Gustăm cu plăcere savoarea acestui univers de cercetare a nepătrunsului. Cu cât mintea și sufletele sunt mai evoluate, cu atât gustul misterelor e mai profund.
Dumnezeu nu ne-a făcut pe toți la fel. Unii nu cred că există miracole, că poți visa cu ochii deschiși. Aceștia consideră că miracolele sunt coincidențe, abilități, talente. Dar să nu uităm că în viața fiecărui om au existat câteva miracole care au contrazis mintea rațională. De curând am trăit un astfel de miracol. Cățelușa noastră, Alice, a fost dusă la culcare. La un moment dat, am simțit că mă învăluie un fel de curent. Am tresărit simțind prezența cățelușei. Am notat pe o hârtie când s-a petrecut acest moment: 5:09. După un sfert de oră am sunat-o pe nepoata mea să întreb de soarta cățelușei. „Își doarme somnul de veci”, mi-a răspuns plângând. „Cât era ceasul când ne-a părăsit?” am întrebat-o eu. „Stai să mă duc la aparatul care a înregistrat. Stă scris 5.09”. M-am cutremurat.
Oricât ar nega unii misterele, nu e om să nu fie fascinat și frământat de ele și după ce le-a intuit, să nu simtă o emoție specială în diferite feluri. Misterele ne fac viața mai colorată, mai interesantă. Omul din naștere este o ființă generatoare de probleme, inspirație și misterele dau aripi fanteziei, pun creierul la lucru, inspiră creatorii. Ne punem întrebări din fragedă pruncie și până la finalul vieții.
Mulți oameni simt că suntem înconjurați de nenumărate surse generatoare de probleme și inspirație. Unele mistere sunt atât de aproape de noi, încât, de multe ori, avem părerea că ele nu există sau le privim ca pe ceva cunoscut, obișnuit, banal chiar, așa cum este apa, în timp ce alte aspecte ale vieții noastre ne trimit gândurile până în zările neliniștitelor nemărginiri.
Reflectând la acest exemplu din imediata noastră apropiere, apa, prima impresie este cea a unui element banal, cât se poate de simplu, fără miros, gust și culoare. Apa ne e la îndemână în diverse forme, mai mult chiar în noi cam 70%, iar pe suprafața Pământului acoperă 71%. Apa este simbolul planetei Pământ, planeta albastră, așa cum am văzut-o din sateliții artificiali. Suntem planeta vie. Dacă apa ar dispărea, cu ea dispare și viața. Nu există una fără alta. Ambele sunt fețe ale aceleiaşi existențe continue. Cu toate acestea, cât din tainele ei cunoaștem, deși mintea noastră mustește de idei? Un lucru pare cert: există la fel de multă apă pe Pământ astăzi ca și la începuturi, când lumea s-a format, cu nici o picătură mai mult sau mai puțin. Tainele există, sunt reale și trebuie să facem plecăciune în fața marilor mistere ale vieții noastre.
Printre cercetătorii care fac eforturi să pătrundă misterele apei, în ultimele decenii, se numără și japonezul, Masaru Emoto. Prin experiențele sale, susține că a constatat că gândurile, cuvintele şi muzica afectează structura moleculară a apei. După ce a îngheţat picături de apă, le-a examinat la microscop. A scris câte un cuvânt pe câte o foaie de hârtie pe care le-a lipit pe câte un recipient cu apă şi le-a lăsat peste noapte. La examinare a descoperit că, pe recipientul pe care a fost lipit cuvântul „Mulţumesc” sau „Dragoste”, cristalele de apă erau foarte frumoase şi aveau forme armonioase, pe când pe cele pe care era scris „Îmi faci greaţă”, „O să te omor” apărea o formă total lipsită de armonie și întunecoasă. Sunt și păreri opuse, dar, dacă rezultatul acestor experiențe este real, este dovada că universul ne urmărește, că există ceva sau cineva în univers care ne supraveghează. Astfel spus, se întrezărește existența Marelui Creator.
Unele mistere frământă lumea azi ca și la începuturile ei, despre cum arată sfârșitul călătoriei noastre pe această lume și ce ne așteaptă dincolo de granița vieții. Niciun răspuns nu ne scutește de cutremurătoarea neliniște a nepătrunsului. Astfel, această enigmă despre moarte devine, este în esență, un manifest pentru o viață trăită din plin, clipă de clipă, cu mai multă bucurie, evitând răutățile.
Studiile cercetătorilor despre ființa umană au adus multă lumină în sfera misterelor. Ele au ajutat ca moartea să fie privită dintr-o perspectivă mai blândă, fără teamă de necunoscut, iar vieții să-i înțeleagă importanța trăind-o din plin, cu mai multă bucurie și mai puține regrete.
Viața fiind plină de mister și de suspans, dar mai ales de situații imprevizibile și întortocheate, psihicul uman devine și el un univers complex, creator de imagini și realități, seif de emoții și amintiri. Din cercetările făcute de-a lungul timpului, s-a ajuns la concluzia certă că viața omului este remodelată după cum gândește, iar valorile ei sunt continuu reevaluate. S-a făcut dovada că procesele din mintea fiecărui om atrag ceea ce i se întâmplă.
Nu numai marii filosofi și cercetători au observat de-a lungul timpului puterea gândului, ci și omul simplu, de la coarnele plugului, că viața ți-o trăiești așa cum o gândești, exprimate concis în ziceri populare de tipul: „cum îți așterni, așa dormi”. Devii ceea ce gândești în majoritatea timpului, dar și atragi lucrurile la care te gândești cel mai mult, cobești, cum se spune în popor, gândurile devin fapte și lucruri. Dacă îți tot spui iarăși și iarăși și simți asta cu toată ființa ta, acestea sunt semne pe care le transmiți în univers, atunci de asta vei avea parte mereu, legea atracției răspunde la acel gând aducându-ți lucruri care îi corespund.
Dogma creștină consideră inaccesibil rațiunii omenești tot ce aparține misterului. Acest aspect a creat multe întrebări subtile, multe necunoscute care ne pot deruta. E posibil să rămână cu înțelesuri mai adânci doar cei cu sufletele mai evoluate, lăsând deoparte pe cei care nu pot pătrunde în adâncul acestor meditații.
Legea atracției răspunde gândului nostru. Întotdeauna, indiferent dacă am crede în aceste dogme, dacă o înțelegem sau nu, ea funcționează infailibil. Stăruind cu mare intensitate aceleași și aceleași gânduri, emitem acea frecvență în mod constant. Gândurile emit acel semnal electromagnetic care îndreaptă către noi ceea ce le seamănă.
Ajungând la finalul acestor rânduri, nu știu cât ecou vor avea, gândesc că, într-o lume care creează tot mai multe paradoxuri existențiale, e greu ca miracolul să devină o şansă a restaurării omului modern şi contemporan pe axa spiritualităţii, așa cum își amintesc acum seniorii că a fost posibil cu câteva decenii în urmă. Dar, oricât de greu ar fi, sper că binele va învinge. Cred că acest subiect are un plus de înțeles pentru cei aflați aproape de finalul drumului vieții pământene, având în vedere înțelepciunea senectuții, dar și pentru cei mai tineri, care, înzestrați cu înțelepciunea seniorală, să-i vorbească sinelui propriu îmbogățindu-și zestrea de suflet și pe cea a minții.
Ce știm sigur este că fără mistere viața noastră ar fi searbădă. Prezența misterului este ceea ce dă aripi și inspirație minților cercetătoare scoțând la lumină surprize uluitoare. Prin taina misterelor cu dimensiuni nebănuite, se trezesc în om dimensiuni neașteptate ce fac ca viața să devină cu adevărat interesantă. Incontestabil, miracolele sunt un prețios dar mai ales atunci când reușim pătrunderea în adâncul lor secret, râvnit cu atâta ardoare.
—————-
Elena BUNI
15 martie 2024
Pickering, Toronto, Canada
